• Cine a sustras sau cum au disparut documente din arhiva bancii?
• Cine a aprobat si auditat bilantul Bancorex la data fuziunii?
• Nu a fost facuta publica o analiza care sa contina portofoliul de credite acordate sectorului de stat si celui privat, precum si primii 150 de debitori ai societatii bancare
Demisia echipei de conducere a Bancorex, in frunte cu presedintele Vlad Soare, din data de 23 februarie 1999, a reprezentat si ultima sansa ratata de salvare a bancii. Recunostea acest lucru si Vlad Soare in textul scrisorii de demisie adresate fostului presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, Radu Sirbu. Reluam un pasaj din amintitul document care scoate in evidenta presiunile atit interne, cit si externe exercitate la adresa bancii: „In conformitate cu mandatul incredintat am prezentat actionarilor bancii si autoritatii romane, precum si Bancii Mondiale, inca din luna noiembrie 1998, detaliile finale ale Planului de restructurare financiara a Bancorex. La solicitarea Bancii Mondiale, planul de restructurare a fost modificat de cinci ori pina in prezent. Initial, planul de restructurare antrena costuri minime la nivelul bugetului de stat, costuri care urmau sa fie recuperate, in cea mai mare parte in cursul urmatorilor doi ani. Banca Mondiala a avut, dupa cum stiti, o alta abordare in ceea ce priveste Bancorex. In aceste conditii, pentru a nu influenta adoptarea unei alte solutii tehnice de restructurare a bancii, am decis sa ne prezentam demisiile din functiile pe care le detinem in prezent“. De la aceasta data, 23 februarie 1999, Bancorex intra in apus conform planului „Sun Set“ elaborat de Banca Mondiala. La rindul sau, BNR nu a facut decit sa indeplineasca o ultima formalitate in baza „instructiunilor precise“ primite. O data demisionat Vlad Soare, Bancorex intra in „supraveghere speciala“ sub directa indrumare a lui Nicolae Danila, la acea data consilier al guvernatorului Mugur Isarescu. Despre perioada „supravegherii speciale“ nu se poate spune nimic deosebit deoarece lucrurile erau anticipate conform Planului „Sun Set“ al Bancii Mondiale. Bancorex incepe sa fie sparta in bucati. O parte din active trec la AVAB, conturi trec la BCR. Era clar, Banca Romana de Comert Exterior incepe sa se „topeasca“ in Banca Comerciala Romana. Numai ca in momentul fuziunii incep sa apara si intrebarile. Arhiva Bancorex era varza. Lipseau documentele. Cum au disparut si mai ales cine le-a subtilizat, sunt intrebari care au ramas fara raspuns pina in prezent. De aceea este necesara redeschiderea anchetei Bancorex. Disparitia documentelor este confirmata de Comisia de cenzori a Bancii Comerciale Romane prin „Raportul privind bilantul contabil comun de fuziune a Bancii Comerciale Romane S.A. cu Banca Romana de Comert Exterior – Bancorex SA“. Intocmit la data de 10 septembrie 1999. La punctele 5 si 6 din paginile 2 si 3 din Raportul Comisiei de cenzori formata din Maria Manolescu, Stefan Gelu Diaconu si Marin Toma apar elemente interesante si anume: „La data supunerii spre aprobare Adunarii Generale a Actionarilor a bilantului contabil de fuziune comun, comisia de cenzori nu a avut timpul necesar analizei prin sondaj a proceselor verbale intermediare care au stat la baza poluarii activelor si pasivelor Bancorex, iar Protocolul de predare-primire nu era semnat de reprezentantii legali ai Bancii Romane de Comert Exterior – Bancorex. Avind in vedere ca bilantul Bancorex nu a fost analizat, iar predarea-preluarea nu a fost finalizata la nivelul tuturor unitatilor teritoriale, precum si existenta unor incertitudini asupra unor posturi patrimoniale din bilantul comun, se impune ca la finele perioadei prevazute la articolul 21 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1994 comisia de cenzori sa prezinte un Raport asupra situatiei financiare finale”. Daca formularea comisiei de cenzori nu este prea clara atunci Raportul inregistrat cu numarul XII/2189/17.09.1999 si semnat de Ion Ghica, la acea data presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Comerciale Romane, nu lasa loc la dubii. Iata ce se afirma in paginile 9 si 10 ale amintitului document la capitolul “Unele aspecte rezultate cu ocazia elaborarii bilantului comun de fuziune“:
„In actiunea de aplicare a prevederilor ordonantelor Guvernului privind fuziunea cu Bancorex, Banca Comerciala Romana a constatat unele aspecte deosebite in pozitiile bilantiere ale bancii absorbite, din care semnalam in principal urmatoarele:
1. In structura bilantului bancii, rezulta in activ o lichiditate foarte redusa, disponibilitatile si depozitele plasate la banci fiind doar de 673,8 miliarde de lei, fata de suma angajamentelor de plata foarte ridicate. Obligatiile din pasiv, in suma de peste 11.000 de miliarde de lei, au o corespondenta neadecvata in activ. Luind in calcul titlurile de stat in suma de 2.357,8 miliarde de lei, rezulta un pasiv de 8.716,1 miliarde de lei care se regaseste in activ in credite de 5.424,4 miliarde de lei, credite subordonate de 144,5 miliarde de lei, debitori de 179,2 miliarde de lei, active imobilizate (corporale si financiare) de 1.427,4 miliarde de lei, creante atasate de 399,3 miliarde de lei. Aceasta presupune ca, pentru obligatiile ajunse la scadenta, Banca Comerciala Romana poate intimpina greutati in asigurarea disponibilitatilor necesare pentru achitarea acestora.
2. Portofoliul de credite a fost preluat atit in unitatile teritoriale, cit si in centrala pe baza documentelor puse la dispozitie de reprezentantii Bancorex. Cu aceasta ocazie au fost consemnate:
– credite in lei si valuta, in echivalent lei;
– dobinzi neincasate de la 4.655 de clienti (674 de persoane juridice si 3.981de persoane fizice);
– angajamente extrabilantiere (248,2 miliarde in lei si 5.413,7 miliarde echivalent lei in valuta).
Cu acest prilej s-au constatat unele situatii care vor fi extrem de greu de solutionat in viitor, printre care amintim:
– credite si avansuri acordate clientilor pentru care documentatia legala lipseste sau este incompleta, intr-un numar de 778 de cazuri in suma de 1.141,7 miliarde de lei (lipsesc conventiile de credite, contractele de garantie etc.);
– angajamentele extrabilantiere (scrisori de garantie emise si avaluri date de Bancorex) de 4.091,9 miliarde de lei prezinta deficiente, cum ar fi:
– dosare de conventii si contracte de garantii asiguratorii lipsa pentru 74 agenti economici in suma de 2.362,8 miliarde de lei, care au fost predate la AVAB; scrisori de garantie cu termen expirat care nu au fost restituite pentru 6 agenti economici in suma de 544,7 miliarde de lei, garantii emise fara incadrarea in limita de expunere si fara contragarantii etc. in suma de 713,4 miliarde de lei;
– nu au fost preluate documentatiile pentru unele solduri existente in balantele sucursalelor, dar inexistente in gestiunea Directiei afaceri documentare, care derula clearingul si balanta valutara a tarii inainte de 1990;
– nu au putut fi verificate soldurile din balanta aferente operatiunilor generate in perioada 1975 – 1992 care provin, in majoritatea cazurilor, in scrisori de garantie emise pentru tarile arabe: Irak, Iran, Siria, Libia, Algeria, Pakistan, Maroc etc., aferente unor contracte executate in perioada 1975 – 1992, pentru care nu s-a primit descarcarea de obligatii prin returnarea originalului scrisorilor de garantie;
– lipsesc: 2 bilete de ordin in original, rascumparate de Bancorex in 15 si 17 februarie 1999; originalele scrisorilor de garantie bancara aferente unor plati facute de Bancorex la Delta Shipping (nr., 40, 41, 44, 45, 48, 49) si la Siderca Calarasi (20 scrisori de garantie); copiile biletelor la ordin neajunse la scadenta emise de Sanex S.A. si avalizate de Bancorex, garantiile pentru avalul acordat de Bancorex la angajamentele externe ale societatii Famos S.A. cu scadenta finala 20.11.2001, pentru care Banca Nationala a Romaniei a emis o scrisoare de garantie catre SACE Italia prin care garanteaza plata biletelor la ordin de 16 milioane de dolari in cazul in care Bancorex este in incapacitate de plata.”
Chiar si dupa „apusul” Bancorex se mai poate face lumina
Sunt lucruri extrem de importante care trebuie clarificate si de aceea, repet, apare ca absolut necesara redeschiderea anchetei Bancorex. Si-ar mai fi ceva de adaugat aici. La fel de important. De ce nu a fost facuta publica Ancheta/Analiza situatiei Bancorex ceruta Comisiei pentru Buget Finante Banci din cadrul Senatului Romaniei? O intrebare la care nu se primesc, inca, raspunsuri. Ancheta/Analiza respectiva trebuia sa contina urmatoarele elemente care puteau fi edificatoare. Iata, ce propunea Razvan Temesan, fost presedinte al Bancorex, Comisiei Senatoriale, condusa la acea data de senatorul Andreiu Oprea, presedintele Comisiei pentru Buget Finante Banci: „In interesul obiectivitatii si pertinentei Anchetei/Analizei situatiei Bancorex, aprobata de Senatul Romaniei, va rog sa binevoiti a dispune solicitarea tuturor datelor elementar necesare, si anume (…)
Daca BNR si MI au avizat anual bilanturile Bancorex si daca au facut in scris observatiile cu privire la nivelul angajamentelor externe ale acesteia. Raporturile de audit pentru anii 1993 – 1998, intocmite de auditori externi a caror reputatie este international recunoscuta ca ireprosabila. Cunoasterea acestor rapoarte v-ar permite o apreciere superprofesionala si corecta a slabiciunilor institutionale si operative ale bancii (cele adevarate, nu cele inventate de pseudo-specialisti interesati). V-ar permite, de asemenea, aprecierea reala a costurilor platite de banca pentru munca extrem de dificila, vasta si valoroasa din punct de vedere al concluziilor, prestata de auditorii externi. Rapoartele de evaluare ale agentiilor de rating internationale pentru anii 1993 – 1998. Cunoasterea acestora v-ar permite o apreciere corecta a bonitatii bancii pe piata interna si internationala. In acest sens este cunoscuta dorinta agentilor economici si a populatiei, din perioada 1990 – 1996, de a deveni clienti ai Bancorex. Este de asemenea cunoscut ca Bancorex a fost treptat acceptata pe pietele internationale ale hirtiilor de valoare, astfel incit prin simpla semnatura (fara alte garantii) se atragea finantari de zeci de milioane de dolari in citeva zile, chiar si februarie-martie 1997, dupa luni de campanie mediatica anti-Bancorex. De fapt, chintesenta bonitatii si valorii unei banci este acceptul pietei internationale si obtinerea de facilitati de operare si credite fara nici un fel de alte garantii in afara NUMELUI si aproape fara formalitati. In 1993 Bancorex nu putea deschide acreditive de valori mari, fara depozite colaterale. In 1997, simpla semnatura era suficienta pentru finantari si operatiuni cumulind sute si chiar miliarde de dolari.”
Daca aceasta analiza ar fi fost facuta s-ar fi facut intr-adevar lumina in cazul celei mai controversate actiuni de lichidare fortata, mascata printr-o fuziune atipica, a celei mai mari banci comerciale romanesti, banca ce era capabila sa finanteze intreg sistemul economic in special sectoarele vitale, cu focalizare pe cel energetic. Deocamdata punem punct. Probabil cei direct implicati in laboriosul proces al Bancorex, incepind cu prim-ministrii, Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isarescu, cu fostii presedinti ai fostului Fond al Proprietatii de Stat, Emilian Dima, Sorin Dimitriu, Radu Sirbu, cu fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu, Razvan Temesan, Vlad Soare, Nicolae Danila si sfirsind cu sefii de comitete si comisii de Ancheta/Analiza a situatiei Bancorex vor da, macar acum acele explicatii pe care cetatenii, in calitate de contribuabili, trebuie sa le primeasca petnru a cunoaste pentru ce au platit din buzunarul lor. Aceleasi explicatii sunt asteptate si de la cei din conducerea Bancii Nationale a Romaniei, in special de la guvernatorul Mugur Isarescu. Absenta acestor raspunsuri nu vor face decit sa acopere realitatea cu privire la Bancorex mentinindu-se o voita stare de dezinformare a opiniei publice. Cei direct implicati in procesul fara precedent de lichidare a celei mai mari banci comerciale romanesti, incluzindu-i aici si pe oficialii Bancii Mondiale care au intocmit celebrul plan “Sun Set” (Apus de Soare), sunt datori sa clarifice ce s-a intimplat la Bancorex.
