• Antrenorul de sah Traian Popescu isi duce viata cu 300.000 de lei pe luna • Auzind ca PSD e „aproape de oameni“, sahistul a apelat la rozaliii doljeni sa-i gaseasca un loc de munca, dat fiind faptul ca este si vechi membru de partid • Cum Ion Voiculescu l-a plimbat cu vorba pe la Piata Mare, Popescu ameninta PSD-ul cu doua mutari de mat: da foc carnetului de partid si apoi se sinucide
Dupa 27 de ani de munca intr-o intreprindere de stat, Traian Popescu a ajuns sa traiasca dintr-un salariu de 300.000 de lei pe luna si sa cerseasca mila mai-marilor PSD, in speranta ca partidul in care s-a inscris in urma cu sapte ani va reusi cumva sa-l ajute. Domeniul in care lucreaza, cel al repararii masinilor de scris, nu prea mai are cautare in era informaticii, asa ca intr-o luna Traian Popescu aduna mai putin de doua alocatii pentru copii. Omul a avut o singura mare pasiune in viata, sahul, numai ca si ea i-a adus destule deceptii.
Ani la rind, Traian Popescu a participat la nenumarate turnee prin tara, absolvind cursuri de specialitate si oferindu-se voluntar pentru organizarea unor competitii la Craiova. Pentru munca depusa nu a primit nici un ban, dar a facut-o in continuare cu acelasi zel, in speranta ca mai tirziu cineva il va ajuta si pe el.
Cea mai mare realizare cu care se mindreste este turneul „Vara sahista craioveana“, organizat la Craiova, in perioada 30 iulie – 6 august, la care au participat si sahisti din Republica Moldova. In cele din urma, entuziasmul i-a scazut, iar salariul de mizerie, nenumaratele audiente si promisiunile neonorate pentru gasirea unui loc de munca l-au doborit.
„Stabii de la partid zic ca nu pot sa ma ajute“
Dupa incheierea turneului de sah din aceasta vara, partenerii de peste Prut i-au transmis lui Traian Popescu multumiri pentru zelul de care a dat dovada, insa tot ce i-a ramas omului de pe urma competitiei a fost o hirtie si amintirea acelor zile in care presa sportiva locala a relatat pas cu pas desfasurarea intrecerii. La capatul rabdarii, el s-a adresat celor cu putere de decizie, mergind in audienta la presedintele PSD Dolj si la cel al consiliului judetean, Ion Voiculescu, insa aici il asteptau alte deziluzii.
„Am fost in audienta la Voiculescu si m-a tot dus cu vorba de nu stiu cite ori. Asa nu mai pot trai. Am obosit sa tot bat drumurile pe la audiente. Prima data mi-a spus sa ma duc la administratia pietelor, la Calinoiu (directorul administratiei pietelor si consilier municipal din partea PSD- n.r.), dar cei de acolo s-au uitat cis la mine si mi-au spus ca nu pot sa ma angajeze. Chiar stabii de la partid zic ca nu pot sa ma ajute. Apoi am incercat la Casa de Cultura <<Traian Demetrescu>>. Stiu sigur ca au un post acolo pe care il tin blocat, insa, daca ei nu vor, nu am ce sa fac. La primarul Bulucea nu m-am dus pentru ca stiu ca ma duc degeaba. Acolo, la primarie, toate sint aranjate asa cum vor ei“, spune Traian Popescu.
„Mama mi-a spus ca imi da banii de inmormintare sa deschid un club de sah“
Mereu pe drumuri in cautarea unui loc de munca promis de cei din conducerea partidului, omul este de nerecunoscut. A probat pe pielea lui ca partidul, ultima speranta, nu poate sau nu vrea sa il ajute. In urma cu citeva zile, era asa de disperat incit cu greu a fost convins de citiva prieteni sa nu isi dea foc in fata prefecturii.
„Am 50 de ani. La virsta asta nu se mai uita nimeni la tine. Dar nici nu vreau sa ma angajeze ei pe un post de gunoier. De ce am mai alergat sa organizez turnee si sa fac niste cursuri de antrenor de sah? De ce am mai platit cotizatie la partid? Ca sa-si faca ei numarul de membri? Ca ultima solutie, mama mi-a spus ca imi da banii ei strinsi pentru inmormintare sa deschid un club de sah si sa imi scot salariul, dar si asa iti trebuie sponsori pe care eu, fara nici un ajutor, nu pot sa-i gasesc. Daca nu era sotia mea, care cistiga mai mult, chiar nu stiu cu ce ne descurcam“, mai spune Traian Popescu.
Antrenorul cu diploma eliberata de Ministerul Tineretului si Sportului recunoaste ca singurele lucruri pe care stie sa le faca sint sa joace sah si sa repare masini de scris. Pentru ca nu mai are din ce sa supravietuiasca, este hotarit sa-si arda toate diplomele, carnetul de partid si sa termine cu viata mizera pe care o duce in ultimul timp.
