Amintirile lăsate în pagini de jurnal şi imaginile surprinse de aparatul unui fotograf de altădată ne conduc deseori prin Craiova altor vremuri. Tabloul pe care îl creionăm, graţie acelor mâini şi minţi iscusite, e completat uneori de edificiile care s-au încăpăţânat să înfrunte timpul şi care mai vin şi azi să-şi spună povestea.
Strada Mihai Kogălniceanu de astăzi, cu numele de epocă Cogălniceanu, păstrează parcă mai vie în zilele noastre amintirea Craiovei de altădată. Casele de pe această stradă erau cunoscute locuitorilor de ieri pentru prăvăliile de la parter: cofetăria lui Cacaliceanu, tutungeria, prăvălia pentru ziare, care satisfăceau poftele clienţilor pretenţioşi ai urbei. Peste drum erau hotelul Solomon şi casa Barbu Drugă. „În colţul străzii Cogălniceanu, prin 1908, din cele 150 de trăsuri ale oraşului, cele mai multe, cam 25, îi aşteptau zilnic pe clienţii bogaţi ai hotelurilor şi restaurantelor de pe stradele Unirii, Cogălniceanu şi Sfântul Dumitru“, nota Magda Buce Răduţ în „Trecutul în Craiova de azi“. Frumuseţea străzii Cogălniceanu de odinioară era dată şi de bazarul – vad comercial de tip oriental – care mai face şi astăzi stângaci legătura între trecut şi prezent.
Cele câteva urme ale trecutului se zbat să reziste cotidianului. Doar rândurile scrise într-o carte şi cele câteva clădiri afectate de trecerea timpului încearcă să ne vorbească de frumosul trecut al Craiovei.
La pas pe străzile presărate cu amintiri
Paşii ne sunt conduşi mai departe. Acolo unde clădirile vechi care ar fi trebuit să-şi spună şoptit povestea au dispărut, ne rămân doar paginile de jurnal. Un edificiu lăsat moştenire Craiovei ne încântă privirea: Casa Vercescu. Imaginea de azi păstrează încă urmele trecutului. Ea completa odinioară un peisaj mirific, căci pe strada Unirii, în partea de sud, spre parcul unde protipendada urbei călătorea deseori, casele erau mai mari, elegante, cu multe ornamente şi destinaţii rezidenţiale, deosebind zona de celelalte părţi ale oraşului. Casa General Dr. I.P Vercescu era una dintre ele, o construcţie ridicată cândva pe la sfârşitul secolului XIX, ca reşedinţă boierească, „în stil eclectic, cu influenţe neoclasice, cu o curte elegantă“, cum ne-o descrie Magda Buce Răduţ, în lucrarea sa. Aici a locuit generalul Dr. Vercescu, medic chirurg, care s-a făcut cunoscut în perioada primului război mondial prin operaţia care îi poartă numele.
Ne întoarcem pe străduţele presărate cu amintiri şi descoperim în pagini de volum altă clădire, prezentă şi astăzi în peisajul urban: Palatul Vorvoreanu, sediul administrativ al Mitropoliei. Cine a avut ocazia să-i treacă pragul a putut păşi în alt spaţiu, graţie bogatei decoraţiuni interioare, cu stucaturi aurite şi pictate, reliefuri şi sculpturi din marmură şi lemn, oglinzi şi candelabre de Murano, sobe de ceramică, mobilier de epocă. Frumoase poveşti se ţes în acest decor, care aminteşte de o lume care se încăpăţânează să aducă parfumul trecutului în prezent.
Altă filă
Încet, încet, rândurile scrise şi paşii mărunţi ne poartă pe Aleea Mihai Bravu. Grădina cu acelaşi nume a fost amenajată la 1894 pe locul numit „Cântarul de Piatră“ sau „Maidanul lui Brăiloiu“, unde astăzi se află statuia lui Tudor Vladimirescu şi bustul lui Nicolae Titulescu. Locul e presărat şi el cu amintiri, printre care şi cea din 1931, când a avut loc prima defilare a ostaşilor din „Streaja Pământească“, pe muzica militară, care exista la Craiova din 1830.
Dacă închidem ochii, devenim martori la eveniment şi gustăm puţin din atmosfera vremurilor de demult, care dispare odată cu închiderea între copertele grele a paginilor îngălbenite de vreme, păstrătoare de comori.
