La Galeriile Arta din Craiova, Iulian Segarceanu si-a deschis o fabuloasa expozitie de pictura cu lucrari in ulei pe pânza si ulei pe carton, luni, 5 iunie, la al carei vernisaj au participat critici de arta, scriitori, artisti plastici, studenti, precum si mari admiratori ai artelor frumoase. Expozitia cuprinde 118 lucrari. In ansamblul ei, expozitia socheaza simultan prin cantitate, valoare si psihocromatica, asa incât, dupa intrarea in salonul respectiv, ai senzatia ca te afli in interiorul unui grandios tablou tridimensional, pe tarâmuri diferite, in anotimpuri diferite, in alte coordonate spatio-temporale.
Pictorul Iulian Segarceanu are 51 de ani, s-a nascut in satul Braniste, comuna Podari (Dolj), este membru al Uniunii Artistilor Plastici din România, are numeroase expozitii personale si de grup, o multime de distinctii si premii, precum si foarte multe lucrari in colectii de stat si particulare din tari de pe aproape toate continentele, atât de multe incât este imposibil sa le nominalizam. Lucrarile sale au fost apreciate de cei mai importanti critici de arta din tara si din strainatate. Valoarea tablourilor i-a determinat pe criticii de specialitate sa-l introduca in Enciclopedia artistilor români contemporani. Mai mult, Iulian Segarceanu este un mare devorator de carti, un mare pasionat de literatura, mitologie si filosofie.
Realismul implacabil la confluenta cu existentialismul
Revenind la expozitie, aceasta poate fi asimilata unei „epopei“ de un cromatism tulburator, unde culorile, nuantele vii sau nocturne sunt puse pe pânza intr-o viziune unitara, alcatuind o „monografie“ plastico-lirica a realismului implacabil cu existentialismul.
Florile sau copacii din lucrarile sale sunt caracterizate printr-un lirism vulcanic, in viziune obiectivata pictural sau dramatic, emanând profunzimea mesajului. Sunt specii de flori nestiute, nevazute de nimeni, ci doar de artistul in sine, a carui ingenuitate este sinonima cu aceea a omului de stiinta preocupat de harta genomului. De asemenea, spectacolul lumii rurale si cel al lumii urbane, indiferent de tinuturi, releva cadrul existential, privitorului conferindu-i farmecul vârstei incerte. Sunt lucrari in fata carora daca ai 50 de ani te simti aidoma unui pusti sau adolescent, dar sunt si tablouri in fata carora privitorul avizat simte ca are vârste matusalemice. Un fel de transfer al informatiei prin culoare. Capriciile culorilor se manifesta intre candoarea sufleteasca si tehnica instinctiva a artistului. Imaginea este esentializata prin (re)compunerea cu gratie si simplitate a gesticii, ceea ce lasa impresia unei permanente miscari a elementelor ce compun tabloul. Poate Iulian Segarceanu este promotorul esteticii dinamitarde in pictura, de o mare siguranta si expresivitate in mobilitatea perceptiei privitorului.
De asemenea, ciclul „Paiate“ este, fara a exagera, de-a dreptul naucitor. Practic, nu sunt paiate, ci, pur si simplu, sperietori. Acele sperietori care se pun de tarani in câmp sau prin gradini pentru protejarea recoltei si a locurilor insamântate, fertile. Aceste lucrari de sinteze cromatice demonstreaza in alt mod maturitatea artistica a pictorului. Ele sunt mai mult decât reprezentative pentru psihologia noastra etnica si pentru existentialismul implicat prin culoare si gând. Este un fel de atitudine a omului in fata vietii si a mortii, stapânit de presimtiri alarmante si, paradoxal, asteptând o speranta iluzorie.
O imensa inaltime de existentialism patrunde in lumina si curatenia propriului canon pictural. In tablourile sale se percepe o lupta intre modernism si productia „perversa“ a realismului. Uneori, „ciudateniile“ intunecate ale pictorului se prabusesc in mirare, lasând impresia ca se sufoca in chingile moralei crestine. Alteori, nuantele de culori stârnesc frisoane, garantând artistului pe viitor accesul la universalitate. Pictorul Iulian Segarceanu are inclusiv lucrari de concept, atractive, cu imagini „fonice“, irepetabile, si printre putinele tablouri din câte am vazut, care se pot lectura.
