Salvatoarea de vieţi

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Minţite, bătute, violate şi scoase în stradă să se prostitueze. Aceasta este povestea a 420 de femei din România, ajunse marfă pentru traficanţii de carne vie. Finalul? Unul fericit. Pentru că au întâlnit-o pe Iana Matei, românca desemnată „Europeanul anului 2010“, care le-a salvat.

„Aveţi nişte sandvişuri şi haine? Veniţi cu ele, am arestat nişte prostituate jegoase şi noi n-avem ce să le dăm“, a trântit vocea poliţistului în telefon, în acel ianuarie din '99. „M-am dus. Mă aşteptam la nişte femei în toată firea. Când colo, trei copii: o fată avea 14, una 15 şi cealaltă 16 ani. Veniseră să dea declaraţii împotriva proxeneţilor care scoteau bani pe spatele lor. Am realizat pe loc că erau nişte copile traumatizate, forţate să se prostitueze. Una dintre ele, fugită de acasă de teamă să nu o violeze tatăl, ajunsese, «ajutată» de o prietenă, la o familie «binevoitoare». Care, pentru câţiva dolari, a scos-o a doua zi la vânzare“, îşi aminteşte Iana Matei începutul. Tocmai revenise în ţară, din Australia, şi înfiinţase o organizaţie pentru întrajutorarea copiilor străzii. Acel apel telefonic i-a schimbat pe loc obiectivele.
Nu-i place să spună poveşti. Poate şi pentru că fetele nu povestesc imediat prin ce au trecut, atunci când ajung la ea. De ruşine. Sau de frică. Şi chiar ea le povăţuieşte, părinteşte: „Gata, aţi scăpat, coşmarul s-a încheiat. Nu trebuie să vă mai gândiţi la ce a fost!“. E drept că uneori, în timp ce spală vasele, de exemplu, una dintre femei poate să-şi amintească brusc cum i-a fost spartă cândva o farfurie în cap. Şi să retrăiască, dureros, tot trecutul întunecat. Dar de acum, Iana e acolo, lângă ele, ferindu-le de pericol. Şi învăţându-le, prin programul iniţiat de ea, să-şi depăşească spaimele şi să trăiască. Din nou.

„Să aruncăm cheia“

Organizaţia nonguvernamentală Reaching Out a fost înfiinţată de Iana Matei în 1999, în Piteşti, „dintr-o furie faţă de infractori şi faţă de societatea care nu se implică pentru salvarea victimelor“, a declarat săptămâna trecută românca, atunci când i-a fost decernat premiul Reader's Digest, „Europeanul anului 2010“. Înfiinţată iniţial pentru a ajuta copiii străzii - în urma unor proiecte realizate în Australia, unde se stabilise în 1990 - organizaţia a început curând să se ocupe de recuperarea şi reabilitarea persoanelor traficate. Nu a fost un act de curaj al Ianei. Ci furie. „Nu mi se pare corect să responsabilizăm victima, să suporte apelative şi acuzaţii din partea tuturor. Noi ne aşteptăm ca aceste fete să fie bătăioase, să înfrunte traficanţii. Nu e treaba lor să lupte singure cu infractorii, e treaba tuturor“, a susţinut Iana Matei, primind premiul.
În ceea ce priveşte combaterea traficului de persoane de către autorităţi, Iana Matei consideră că legislaţie avem. Mai prost stăm cu implementarea ei. Şi, de asemenea, cu pedepsele aplicate infractorilor - atât bărbaţi, cât şi femei -, care câştigă bani frumoşi traficând carne vie.
„Nu e normal ca un traficant de persoane să fie condamnat la mai puţini ani de închisoare decât un traficant de droguri“, a precizat Iana Matei în discursul său. „Nu vreau pedepse de 20 de ani pentru un traficant de droguri şi de şapte sau 12 ani pentru un traficant de carne vie. Pentru cei din urmă vreau pedepse de 70, de 100 de ani. Dacă se măresc pedepsele, se vor gândi de două ori înainte să vândă oameni. Vreau să-i închidem şi să aruncăm cheia“.

După coşmar, primul vis frumos. Adevărat

Prima casă a copilelor-femei a fost un apartament în Piteşti, închiriat cu 300 de dolari pe lună. În 2003, existau deja două apartamente şi şase asistente sociale care lucrau în trei ture. Astăzi, Reaching Out dispune şi de un personal mai numeros, dar şi de un spaţiu mai mare, dar cu adresă secretă. „Obiectivul este unul singur: să le ţinem la adăpost de eventualele tentative ale proxeneţilor de a le găsi“, ne explică Iana Matei. „Pentru ei, orice evadare contează. În primul rând, pentru că le scapă printre degete o sursă de venit, iar apoi pentru că o evadată este un exemplu prost pentru celelalte fete. Nu în ultimul rând, fetele vor depune mai devreme sau mai târziu declaraţii împotriva lor“.
Aici, în acest adăpost construit pentru ele, fetele se simt în siguranţă, având la dispoziţie asistenţă medicală şi psihologică. Ele intră într-un program amplu, care se desfăşoară pe timpul unui an, pe durata căruia li se acordă sprijin psihologic, dar şi material, sunt învăţate cum să îşi administreze bugetul, dar şi cum să îşi găsească un loc de muncă. De la început, organizaţia deschide un cont bancar pentru fiecare, iar la sfârşiul anului, când părăsesc adăpostul, fetele deţin, la început de drum, între 2.500 şi 4.000 de lei. În primele trei luni, Reaching Out le asigură închirierea unei locuinţe. Apoi, trebuie să se descurce singure.
„Desigur, au fost şi cazuri de eşec, când fetele s-au întors la ce ştiau mai bine“, ne spune Iana. „De regulă, aceste femei provin din familii dezorganizate, în care au fost abuzate, nu au ştiu niciodată ce înseamnă regulile, aşa că nu le-au putut respecta nici la adăpost. Dar 84% dintre fetele cu care am lucrat au fost recuperate. Şi-au găsit ulterior serviciu şi chiar s-au căsătorit. De multe ori, ele şi-au luat altă identitate. Nu s-au mai întors în localitatea de domiciliu şi au luat viaţa de la capăt“.

„L-am simţit, îl vreau“

Nu s-a legat de nici una dintre ele. Cel puţin aşa declară. Nu poate face diferenţe, nu ar fi etic, nu ar fi corect pentru celelalte. Dar toate prostituatele ajunse la Iana sunt speciale. Fiecare are o poveste tragică. Fiecare este un suflet care caută salvarea. Nimeni nu le crede că au fost forţate. Şi toate se simt vinovate pentru ceea ce li s-a întâmplat. Le e ruşine.
„Deşi ele sunt eroii şi ar trebui premiate!“, declamă Iana. Găsite în arestul poliţiei sau recuperate prin metode doar de ea ştiute, din locurile unde erau sechestrate. Minţite, bătute, torturate, violate, scoase în stradă şi vândute clienţilor. 420 de copii-femei a salvat până acum Iana Matei. Cea mai tânără a avut 12 ani. Cea mai bătrână, 29. Multe dintre ele au rămas însărcinate. Dar nici una nu şi-a abandonat copilul, indiferent de întâmplarea care le-a adus rodul în pântec.
„Nu le obligă nimeni să-i păstreze“, spune Iana Matei. „Le explic că le înţeleg ruşinea şi le pot înţelege dacă nu vor să-i aibă. Dar toate mi-au spus şi îmi spun acelaşi lucru: «E al meu, l-am simţit crescând în mine nouă luni, nu-l dau!». Şi îl ţin. Îl cresc la început ajutate, apoi singure. În multe cazuri, fetele s-au căsătorit, iar copilul care a venit pe lume în urma violului a fost acceptat şi iubit de întreaga familie“, povesteşte Iana Matei amintindu-şi unul dintre cazuri. Era al doilea copil adus pe lume la adăpost. Mama l-a iubit din prima clipă, găsind în el dragostea pe care nu o avusese până atunci. Astăzi, băieţelul este răsfăţat de toată lumea, în special de cei doi bunici din partea soţului.

Craiova, pepiniera traficanţilor

O nouă metodă de recrutare a traficanţilor a apărut „pe piaţă“: capturarea unor fete cu afecţiuni psihice, deoarece ele nu pot deveni martori la proces, în cazul în care sunt recuperate de autorităţi. Asta nu schimbă cu nimic metodele Ianei Matei. Cea mai mare problemă pe care o întâmpină salvatoarea este durata mare de soluţionare a dosarelor penale întocmite traficanţilor. Aşa cum se începe orice dosar penal, este nevoie de declaraţia unei victime, însă până aceasta este obţinută, traficanţii îşi schimbă modul de operare.
„În prezent, pot spune că ştiu totul despre traficanţi. Cum gândesc, cum operează. Sunt aroganţi şi proşti şi au impresia că, dacă au bani, pot face orice. Pentru ei, femeile sunt nişte instrumente“, declară Iana.
A avut de-a face şi cu traficanţi craioveni. De fapt, crede Iana Matei, aici, în inima Olteniei, în gaura neagră a României, s-a născut traficul de carne vie.
„În 1998, când am înfiinţat eu adăpostul şi am iniţiat programul de recuperare şi reabilitare a tinerelor traficate, Craiova avea reţele de infractori bine organizate. Traficul de carne vie era în floare. Fetele de care m-am ocupat au fost însă salvate toate. Nici una nu s-a întors în localitatea de domiciliu“.

Între distincţii şi Dumnezeu

Pentru cei 11 ani în care s-a ocupat de salvarea, în termeni tehnici, a „prostituatelor minore“ sau, şi mai tehnici, a „curvelor proaste“- aşa cum au apreciat mulţi activitatea ei, Iana Matei nu a primit nici un sprijin din partea guvernului sau al firmelor şi companiilor. Primul cere dezvăluirea identităţii fetelor, ceilalţi nu vor să-şi capete reputaţia de a fi colaborat cu „drojdia societăţii“. În toţi cei 11 ani, Iana Matei a colaborat doar cu organizaţii neguvernamentale, din ţară sau străinătate, sau cu autorităţi precum Biroul de combatere a drogurilor şi a delictelor din cadrul ONU. În 2006, Departamentul de Stat american i-a oferit distincţia de „Eroină a anului“.
Anul acesta, 19 editori europeni ai revistei Reader’s Digest au desemnat-o pe Iana „Europeanul Anului 2010“, fiind astfel primul român care a primit această distincţie în cei 15 ani de tradiţie ai revistei. Pe lângă aceasta, Iana Matei a primit şi suma de 5.000 de dolari, care va fi investită în organizaţia pe care o conduce.
Dacă o întrebi cum au schimbat-o aceşti ani, Iana Matei răspunde pe loc: „Nu ştiu. Să o spună cei de lângă mine. În mod cert m-am schimbat, ca orice om, dar vreau să cred că eu am puterea să schimb“.
Are doi copii. Dacă se simte ameninţată, în semn de răzbunare? „Oricui i se poate întâmpla să îi fie furaţi copiii de pe stradă. Dar eu sunt creştină. Cred în Dumnezeu şi El îmi dă putere în fiecare zi. Fără Dumnezeu, n-aş fi realizat nimic“.

Biografia Ianei Matei

1959 – Se naşte Iana, pe 30 aprilie, în casa familiei Matei, din oraşul Orăştie, judeţul Hunedoara;
1978 – 1981 - Crescută în Transilvania, unde tatăl ei era antrenor de fotbal, Iana merge la Bucureşti pentru a urma cursurile Institutului de Pictură Bisericească, Secţia restaurare;
1982 – 1989 – Iana lucrează ca restaurator în proiecte de restaurare, cum ar fi Palatul Ghyca, Haţeg;
1990  -  După ce a participat la demonstraţia din Piaţa Universităţii şi a fost căutată de poliţie, Iana a decis să fugă din ţară, în Iugoslavia. Ulterior, ajunge pe coasta de vest a Australiei, stabilindu-se în oraşul Perth;
1992-1995 – Cu un copil în vârstă de doi ani, proaspăt trecută printr-un divorţ şi lucrând ca funcţionar la o firmă de transport, Iana îşi reia studiile la Facultatea de psihologie Curtain University Science Technology şi obţine diploma „Bachelor of Science in Psychology“;
1996 – Găsindu-şi timp şi pentru problemele celor din jur, aceasta înfiinţează organizaţia Reaching Out, în urma unor proiecte desfăşurate în slujba copiilor străzii din Australia;
1998 – Iana vine în România împreună cu fiul ei Ştefan, iar după o lună petrecută aici este puternic marcată de numărul mare de copii abandonaţi din România şi hotărăşte să revină în ţară pentru a se dedica acestei cauze sociale. În acelaşi an, se stabileşte la Piteşti şi în 1999, din cauza unei întâmplări, Iana demarează o amplă campanie pentru recuperarea şi reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane, readaptând astfel obiectul de lucru al organizaţiei sale, Reaching Out;
2006 – Iana primeşte distincţia „Hero of the Year“ („Eroul Anului“) din partea Departamentului de Stat al SUA;
2007 – Un an mai târziu, cu ocazia bicentenarului de la abolirea sclaviei în Imperiul Britanic, Camera Lorzilor îi acordă Ianei „Premiul pentru Abolirea Sclaviei“(Abolitionist Award), pentru eforturile sale supraomeneşti de a se lupta cu fenomenul sclaviei moderne: traficul de fiinţe umane;
2008 – Iana primeşte din partea revistei Avantaje titlul „Femeia anului - pentru iniţiativa în Sprijinul Semenilor“;
2010 – Juriul format din cei 19 editori europeni ai revistei Reader’s Digest îi acordă distincţia „Europeanul Anului  2010“– pentru lupta sa neobosită în combaterea traficului de fiinţe umane.
Sursa: www.hotnews.ro