Peste 41.000 de angajatori, dintre care 758 români, din 35 de ţări şi teritorii, au fost intervievaţi de firma de consultanţă Manpower pentru a afla mai multe despre rolul recrutărilor pe perioadă determinată, dar şi strategiile de resurse umane din cadrul companiilor.
Pentru acest studiu definim „angajaţi pe perioadă determinată“ ca fiind membrii nepermanenţi ai forţei de muncă aparţinând unei organizaţii, cum sunt consultanţii, contractorii (în general, persoane cu un nivel ridicat de abilităţi), personalul externalizat şi angajaţii temporari (în general, persoane cu un set mai redus de competenţe). Rezultatele arată că majoritatea angajatorilor intervievaţi din România nu văd angajaţii pe perioadă determinată ca fiind un element indispensabil strategiei cu forţa de muncă din cadrul companiei. 63,5% dintre angajatorii români au răspuns că acest segment al forţei de muncă nu reprezintă o piesă importantă privind strategia lor la nivel global. Manpower consideră că, în timp, atunci când companiile vor ieşi din recesiune şi ulterior îşi vor reveni, angajaţii pe perioadă determinată vor juca un rol mult mai important în strategia de resurse umane. Totuşi, rezultatele ne arată că organizaţiile ar putea face mai mult pentru a se asigura că angajaţii lor pe perioadă determinată performează la cel mai înalt nivel.
Sondaje
Dintr-un total de 758 de angajatori intervievaţi din România, 63,5% au declarat că nu văd salariaţii pe perioadă determinată ca pe un element indispensabil în cadrul organizaţiilor lor. Pe de altă parte, 35,2% văd acest segment al forţei lor de muncă ca fiind esenţial, iar 1,3% au fost nesiguri. O comparaţie între regiunile României ne arată că atât cei din nord-est, cât şi cei din vest prezintă un interes crescut faţă de angajaţii pe perioadă determinată, având valori peste media naţională de 48,3%, respectiv de 49,3%. Dintre cele 11 sectoare incluse în studiu, atât angajatorii din sectorul construcţiilor (43,7%), cât şi cei din industria prelucrătoare (43,2%) consideră muncitorii temporari ca fiind un element-cheie al strategiei lor. Angajatorii din sectorul administraţie publică şi servicii sociale (26,6%) împreună cu cei din sectorul energie electrică, gaze şi apă (27%) au fost cei mai reticenţi în a admite faptul că salariaţii pe perioadă determinată sunt o parte esenţială a strategiei lor.
Punerea în aplicare
Au fost intervievaţi peste 16.000 de angajatori din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMEA). În general, aceştia prezintă o viziune mai puţin strategică în privinţa muncii temporare în comparaţie cu omologii lor de pe plan global. Angajatorii din Ungaria (38%) răspund cel mai frecvent că forţa de muncă pe perioadă determinată este o parte importantă a strategi-ilor lor. În plus, angajatorii din Africa de Sud (35%), România (35%) şi Spania (32%) oferă, de asemenea, rezultate peste media regională de 23%. În schimb, angajatorii din Polonia (87%), Franţa (82%), Germania (81%) şi din Republica Cehă (81%) au o perspectivă mai puţin strategică privind folosirea forţei de muncă pe perioadă determinată decât ceilalţi angajatori din aceeaşi regiune. Cercetările noastre în România arată că modelul cel mai întâlnit de utilizare a muncii temporare este reprezentat de cel prin acoperirea activităţii sezoniere în perioadele de vârf. Printre angajatorii din regiunea EMEA, aşa cum este cazul şi în alte regiuni, punerea în aplicare a muncii temporare se realizează pentru a putea suporta volumul de activitate din timpul perioadelor de vârf ale sezonului (14%). Cu toate acestea, angajatorii europeni folosesc munca temporară mai puţin decât omologii lor din regiunea America şi din Asia – Pacific. Aşa cum declară angajatorii din cele două Americi, acoperirea volumului de muncă pentru angajaţii care ar putea fi în concediu (7%) este unul dintre cele mai comune motive pentru utilizarea angajaţilor pe perioadă determinată. Trei la sută dintre angajatori din EMEA raportează beneficiul flexibilităţii pe termen lung a forţei de muncă adus de folosirea angajaţilor temporari. Infuzia rapidă de talente specializate şi testarea candidaţilor pentru posturi permanente sunt celelalte forme de utilizare a forţei de muncă pe perioadă determinată, fiecare reprezentând 2% din total. Angajatorii care declară că nu folosesc munca pe perioadă determinată totalizează 67%, cu 13 puncte procentuale peste media la nivel mondial. Doi la sută menţionează „alte“ motive.
Perioada de instruire şi integrare
Sunt angajaţii pe perioadă determinată, care lucrează pentru organizaţia dumneavoastră, expuşi la acelaşi proces de instruire ca şi salariaţii permanenţi? În România, 84,2% dintre companiile care utilizează angajaţi pe perioadă determinată, ca parte a strategiei lor în ceea ce priveşte forţa de muncă, declară că aceştia sunt expuşi la aceleaşi procese de instruire şi integrare ca şi angajaţii permanenţi. Aceasta este o concluzie pozitivă, având în vedere faptul că angajaţii temporari – ca şi cei permanenţi – au nevoie de pregătire pentru a înţelege misiunea, viziunea, valorile unei organizaţii, crescând astfel nivelul angajamentului şi probabilitatea ca aceştia să contribuie pe deplin la evoluţia forţei de muncă. Pe de altă parte, 14,8% dintre angajatorii din România spun că nu oferă aceleaşi proceduri de integrare, iar 1,1% nu sunt siguri. Angajatorii din zona de sud-vest (96,2%) de cele mai multe ori declară că integrarea şi procesele de integrare sunt aceleaşi, urmaţi de cei din zona de nord-est (93,3%) – ambele peste media globală de 84%.
