Vasile Ciurchea: „Doar 50 de oameni se ocupă de control şi anti-fraudă“

Vasile Ciurchea, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (Foto: zi-de-zi)
Vasile Ciurchea, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (Foto: zi-de-zi)

România are deja mai multe instrumente informatice funcţionale în sistemul medical: reţeta electronică, cardul de sănătate şi urmează dosarul electronic de sănătate. Toate informaţiile astfel obţinute se varsă în sistemul informatic unic (SIUI) al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a cărui funcţionare fluentă este esenţială. Totuşi, medicii raportează multe inadvertenţe sau faptul că, pur şi simplu, SIUI funcţionează prost. În prezent există deja şase milioane de dosare electronice de sănătate în care migrează datele din SIUI.

Vlad Mixich: Cu excepţia pacienţilor şi a CNAS, ceilalţi actori din sistemul medical rezistă la introducerea cardului electronic de sănătate.

Vasile Ciurchea: Orice sistem informatic poate avea, la un moment, o anumită problemă: a căzut internetul, a căzut curentul sau alte motive. Dar sistemul funcţionează în 99,9% din cazuri. Şi mai e ceva: fiecare medic are un sistem informatic propriu care ar trebui să fie în conexiune cu SIUI. De multe ori, acest sistem (achiziţionat de la furnizori privaţi – n.red.) nu este într-o conexiune permanentă cu SIUI, ci doar migrează datele şi e posibil ca acea conexiune să nu fie întotdeauna perfectă. Dacă toată lumea ar lucra on-line în SIUI nu ar fi niciun fel de problemă. La nivel naţional, astăzi sunt aproximativ 60.000 de utilizatori în SIUI.

V.M.: Mulţi credeau că informatizarea sistemului medical va reduce birocraţia.

V.C.: Reduce birocraţia, eficientizează costurile şi pune ordine.

V.M.: Şi atunci, de ce medicii sunt obligaţi să scrie şi manual aceeaşi informaţie în foaia individuală a pacientului şi apoi şi în registrul de consultaţii?

V.C.: E o problemă de Cod Fiscal, de ANAF. Dacă ar fi doar după intenţia CNAS, o semnătură electronică ar fi suficientă.

V.M.: Dar e absurd.

V.C.: … greu de spus. La reţeta electronică, în mod normal ar trebui să nu mai fie şi suportul pe hârtie. Dar pentru autorităţile fiscale suportul pe hârtie este încă cel de bază. Din 2015 intenţionăm să facem contractarea cu medicii tot on-line. Medicii să nu mai vină cu dosarul la CNAS, ci să-l depună on-line pe proprie răspundere. Noi luăm de bun tot ce ne declară şi, din secunda doi, îi putem controla.

V.M.: În câte farmacii din ţară funcţionează prescripţia electronică?

V.C.: În toate farmaciile. Şi toţi medicii o folosesc. Inclusiv cei din spitale, atunci când scriu reţeta. Dar în spitale nu întotdeauna medicii scriu reţeta la externare şi atunci îi trimit la medicul de familie.

V.M.: Morişti cu reţete false, precum cea de la Polisano, mai sunt posibile în condiţiile unui sistem informatizat?

V.C.: Teoretic, ar trebui să nu, dar probabil mai există. Scrii o reţetă electronic, dar nu e pacientul acolo şi cineva de la farmacie acceptă să o elibereze. Tocmai aici vine cardul de sănătate şi pune ordine. Ca să poţi scrie o reţetă electronică după introducerea cardului, trebuie să fie prezent pacientul. Cardul confirmă că pacientul a fost la momentul respectiv în acel cabinet. Cardul va fi utilizat şi în farmacie, dar pentru ridicarea reţetei. Acolo va fi utilizat fie de posesorul direct, fie de un aparţinător. În câmpul electronic al cardului îţi poţi trece un aparţinător.

V.M.: Aveţi o statistică cu cât a scăzut numărul fraudelor în sistem de când a fost introdusă reţeta electronică?

V.C.: Nu am făcut o statistică, dar faptul că în ultimul an clawback-ul s-a păstrat cam la acelaşi procent înseamnă că s-a redus mult din fraudă. Iar cu cardul se va reduce şi mai mult.

V.M.: Cu cât?

V.C.: Noi ne dorim să se reducă la zero, dar nu există niciun sistem în lume unde să nu existe o fraudă. Ne vom apropia de zero, cu condiţia ca toţi actorii din sistemul medical să dorească şi să participe la aceste sisteme informatice.

V.M.: Cine sunt cei mai recalcitranţi actori?

V.C.: La acest moment, dacă vorbim de card, toată lumea, mai puţin CNAS. Şi pacienţii doresc cardul, întreabă încontinuu de el. Pacienţii trebuie să-şi ia cu ei cardul de fiecare dată când merg la medic. De la 1 februarie, chiar dacă nu vor merge cu cardul, vor primi serviciile medicale. Dar va veni şi un moment când doar în urgenţă vor mai primi servicii medicale fără card.

V.M.: Când?

V.C.: O lună-două după 1 februarie. Din martie-aprilie, odată cu noua contractare, cardul electronic de sănătate va deveni obligatoriu. Nu vor mai exista motive să fie cerute pacienţilor adeverinţe de asigurat. Cardul va certifica dacă serviciul medical a fost acordat în acel loc şi în acel moment. Şi atunci, probabil că serviciile fictive vor fi foarte puţine. Pe card mai pot fi inscripţionate şi alte date, dar asta se face doar la cererea pacientului. Dacă pacientul nu doreşte, nu se mai inscripţionează nimic.

V.M.: Ce s-a întâmplat cu cele 800.000 de carduri pe care medicii de familie au spus că nu vor să le distribuie?

V.C.: Mare parte din cardurile care încă nu au ajuns la populaţie probabil sunt cele ale românilor plecaţi, dar care încă sunt asiguraţi aici. Aceste carduri s-au întors de la poştă la CNAS, unde, dacă pacientul doreşte, poate merge să-şi ridice cardul.

V.M.: Deci, aţi renunţat la ideea ca medicii de familie să împartă cardurile rămase nedistribuite?


V.C.: Nu, şi nici nu renunţ. Ce se va întâmpla când oamenii vor avea nevoie de un serviciu medical? Se vor duce mai întâi la casa judeţeană

să-şi ridice cardul? Pentru unii din colţul judeţului, cu drum cu tot, asta poate dura şi o zi. De ce să nu scutim pacientul de o cheltuială de timp şi de bani? Şi medicii sunt interesaţi de pacienţii de pe lista lor şi sunt foarte mulţi medici de familie care ne cer să le dăm cardul. Medicii sunt direct interesaţi în a-şi verifica lista pentru că au pacienţi pe listă care nu au fost la ei de ani de zile.

V.M.: Cine poate interpreta potenţialele tipare de fraude înregistrate de SIUI, comportamentele care trag semnale de alarmă? Degeaba avem un sistem informatizat cu date disponibile dacă nu există oamenii care să le interpreteze.

V.C.: Oamenii din Direcţia de Control şi Anti-fraudă, Direcţia de Audit a CNAS. Ei au acces în sistem pe anumite limite şi paliere. Dacă va trebui să agregăm date din sistem, atunci directorul Direcţiei IT, Mihai Bejat, este cel care gestionează toată problema.

V.M.: Câţi oameni dedicaţi controlului şi combaterii fraudei există la CNAS?

V.C.: În CNAS sunt 50 de oameni şi mai sunt şi la nivelul caselor judeţene. Oricum, foarte puţini în comparaţie cu alte sisteme de asigurări de sănătate din lume, unde cei mai mulţi lucrează în control. Cea mai mare casă de asigurări din Germania are aproximativ 64.000 de angajaţi, dintre care mai mult de jumătate sunt în control. Vom încerca şi noi să deplasăm forţă de muncă pe control şi monitorizare.

V.M.: În 2014 au existat peste 3.200 de controale ale CNAS la furnizorii de servicii medicale. În câte cazuri s-au găsit nereguli? Câte fraude aţi identificat?

V.C.: Au fost identificate multe nereguli. Nu am un procent în acest moment. Dar când se face un control nu întotdeauna se aplică o sancţiune financiară. Pentru că recuperarea prejudiciului trebuie să fie demonstrată cu acte.

V.M.: Când va intra în funcţiune dosarul electronic de sănătate?

V.C.: În prezent, dosarul electronic este la medicul de familie şi la spital, urmând să-l extindem la segmentele de ambulator şi paraclinic. În prezent sunt peste şase milioane de dosare electronice făcute. Să nu înţelegeţi că cineva se apucă şi scrie de mână tot istoricul pacientului. Nu. Ci că datele din SIUI au început deja să migreze în dosarul fiecărui pacient. Dosarul electronic nu este acelaşi lucru cu cardul. Cardul este o cheie, îţi dă acces în sistem. Dosarul medical electronic este oglinda şi nu poate fi văzut de oricine. La el are acces medicul pentru că e important ca el să-ţi cunoască istoricul medical. Şi are rol de eficientizare în cheltuirea banilor. Dacă îţi faci azi nişte analize, acele analize vor ajunge în dosarul electronic şi mâine, când te duci la un medic specialist, el vede că ai acele analize şi nu ţi le va mai repeta tot pe acelea.

V.M.: Vă contrazic. Pacienţii, când se duc astăzi la medic, îşi iau dosarul cu toate analizele şi medicul, după ce le vede, spune: „Laboratorul ăsta e prost. Te duci şi îţi faci analizele la alt laborator“.

V.C.: E adevărat. Dar în momentul în care analizele vor fi trecute în dosarul pacientului, atunci medicul se gândeşte foarte bine dacă îi mai repetă aceleaşi analize sau nu.

V.M.: Şi acum de ce nu s-ar gândi la asta?

V.C.: Pentru că acum le vede pe hârtie, trece peste ele. Noi ne gândim să creştem calitatea şi la laboratoare, astfel că nu vor mai apărea aceste repetări.

V.M.: Ce datorii mai are CNAS la spitalele din afara României pentru tratamentul pacienţilor români?

V.C.: Românii se pot duce să se trateze în străinătate oricând şi nu le este refuzat acest serviciu. Niciun stat nu poate refuza un serviciu medical. La sfârşitul anului aveam o datorie de 190 de milioane de euro. Dar există un timp de trei ani sau peste în care putem deconta facturile pentru serviciile medicale acordate acolo. Aşadar, nu este o datorie cu mult depăşită. Anul trecut am plătit 68,2 milioane de euro pentru tratamentul în afara României. Dar important e să găsim soluţii de rezolvare aici, ca să scădem suma plătită acolo.

V.M.: Care a fost bugetul CNAS în 2014?

V.C.: Aproximativ cinci miliarde de euro. Şi în 2015 este acelaşi buget.

V.M.: Care sunt primele trei programe naţionale de sănătate cel mai bine finanţate de către CNAS în 2015?

V.C.: Oncologia. Programul de boli cardio-vasculare, şi mă refer la stenturi. Şi ortopedia. Scleroza în plăci, care este un consumator de bani şi un program care se adresează în special pacienţilor tineri. În momentul în care un pacient intră în acest program pentru scleroză nu-l mai scoţi niciodată cât timp trăieşte.

V.M.: Ce schimbări a produs introducerea celebrului pachet de bază, promovat de Eugen Nicolăescu?

V.C.: Pachetul de bază a încercat în cele şase luni de aplicare să pună ordine între ceea ce trebuie acordat în ambulatoriu şi ceea ce trebuie acordat în spital, fie că e internare de zi sau de lungă durată. Aş vrea că acest pachet să mai fie revizuit şi să fie asumat de societăţile medicale de profil pentru că doar ele îţi pot spune care diagnostic se tratează la medicul de familie, care în internare de zi. Au scăzut internările continue cu aproximativ 5% şi au crescut internările de zi, cele din urmă fiind mai puţin costisitoare şi mai comode pentru bolnav. Va mai dura însă până să se inverseze procentele, dar asta ţine şi de educaţia pacientului, a medicului şi în special de un pachet asumat de societăţile medicale de profil.




Autori

Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de duminică, 20 august 2017

Top