Directoarea Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, Marilena Bogheanu, a făcut o radiografie dură a situaţiei absorbţiei fondurilor europene în regiunea Olteniei. Într-un interviu acordat GdS, Bogheanu a vorbit despre erorile majore care au dus la corecţii financiare în cadrul proiectelor. Directoarea ADR Sud-Vest Oltenia a lansat o altă bombă: pe lângă milionul de euro pierdut de Primăria Craiova la pasajul suprateran, alte 400.000 de euro ar putea fi tăiate de la pasajul subteran.
GdS: Se finalizează perioada de finanţare a proiectelor europene 2007-2013. Cum stă Oltenia la absorbţia fondurilor?
Marilena Bogheanu: Bilanţul final va fi făcut la sfârşitul anului 2015. Se aplică regula Uniunii Europene n+2, n+3, deci România va termina cu un an mai târziu implementarea, şi din punct de vedere financiar, a tuturor programelor operaţionale, faţă de alte state, cum ar fi Italia, care nu mai are această regulă. Deci mai avem doi ani şi jumătate, şi putem măsura şi impactul acestor proiecte, pentru că, de altminteri, pe noi asta ne interesează. Nu neapărat cifrele ne încântă. Sigur, ne referim la numărul de proiecte şi valoarea atrasă, dar pe noi ne interesează care ar fi, să zic, creşterea, dezvoltarea, cu ce au contribuit aceste proiecte la dezvoltarea din punct de vedere al infrastructurii, al diminuării şomajului. Suntem oarecum mulţumiţi, pentru că ne aflăm în grafic. Am contractat aproape 100% din valoarea alocată de 540 de milioane de euro, la care se adaugă asistenţa tehnică, deci se ajunge undeva la 600 de milioane de euro. Dar sunt şi proiecte nedepuse, Craiova va depune proiectul pentru eficienţă energetică. Deci avem termen-limită sfârşitul anului 2013. Mai mult de atât, am făcut nişte adrese către Ministerul Fondurilor Europene, prin care am solicitat pe una dintre axele foarte importante, Axa 2 – Reabilitare infrastructură de transport, bani suplimentari, deşi noi suntem undeva la 120-130% faţă de 122 de milioane de euro pe care îi avem alocaţi, să putem finanţa întreaga listă.
GdS: De unde ar putea veni aceşti bani suplimentari?
M.B.: Din alte programe finanţate prin FEDR, unde nu s-au acoperit. Cele mai multe proiecte de la noi au studii de fezabilitate făcute, trebuie doar puţin actualizate şi unele au chiar proiecte tehnice. Sunt proiecte importante pentru regiune. Ni s-a promis că vor face toate diligenţele.
GdS: Mă gândesc că există o luptă a ADR-urilor pentru aceste fonduri suplimentare.
M.B.: Niciodată nu ne-am luptat, decât cu argumente. Dar ştim că vom primi aceşti bani. Este vorba despre lobby-ul pe care fiecare ştie să şi-l facă foarte bine şi vă spun că nu toţi au reacţie. Unii nu cred că este posibil. Mai avem două scheme deschise, este vorba de 1.2, unde numai Slatina a depus. Este vorba despre eficientizarea energetică blocuri de locuinţe, unde numai municipiile reşedinţă de judeţ sunt eligibile.
GdS: Atât de târziu a intrat în vigoare?
M.B.: Da. L-a propus doamna Udrea, lumea a zis că este electoral, a ieşit puţin mai târziu, bani nu aveau concret. Nu sunt sume colosale. Noi avem, la nivel de regiune, 28 de milioane de euro, dar contează. O altă schemă încă activă este domeniul 5.2, infrastructură de turism – agrement. O schemă de succes pentru această perioadă ar fi această Axă 5 dedicată infrastructurii turistice şi avem 5.1, cu partea de monumente şi muzee, care este închisă. În Dolj, am avut Muzeul Olteniei şi Muzeul de Artă şi 5.2, unde deja sunt aplicaţii depuse de consiliul judeţean. Una ar fi un teren multifuncţional de sport la Aeroport şi extinderea Muzeului de Artă. Această schemă nu este încă închisă. În rest, toate celelalte domenii, Axa 1 – polul de creştere de 96 de milioane, am vorbit cu Olguţa, au depus şi proiectul pe parcuri, care este foarte frumos, şi restul am contractat tot, pasajele, străzi urbane, proiectul cu tramvaiul, centrele sociale etc. Dacă vor cheltui toţi banii, vor avea 130 de milioane de euro numai prin Programul Operaţional Regional. Contractate sunt aproape 90%. Proiectul cu parcuri include toate grădinile publice, iluminat, spaţii verzi.
GdS: Din această sumă de 600 de milioane de euro, cât a fost absorbit efectiv?
M.B.: Cam 35-40%, adică decontate de Uniunea Europeană. Unele sunt în derulare. De exemplu, parcarea subterană a fost contractată abia anul trecut, până se organizează licitaţia… durează. Sunt proiecte mari. Din momentul semnării, durează forte mult până la atribuire, pentru că sunt contestaţii, mai întâmpini probleme tehnice. Dar trebuie încheiate până în 2015. Avem o suplimentare de peste 40 de milioane de euro, a reuşit Slatina să-şi reabiliteze toate străzile urbane, partea de mobilier urban, centrul istoric etc.
GdS: Din aceste 600 de milioane de euro, cât a revenit Doljului?
M.B.: Undeva cam la 33%. A luat mai mult, pentru că aici avem şi Universitatea din Craiova, avem Arhiepiscopia, cu o grămadă de proiecte pe social, în afară de mediul de afaceri, care a fost foarte activ. Având forţă financiară, au fost şi mai activi. Vâlcea a depus foarte mult pe turism. Noi trebuie să ţinem cu toată lumea. Şi forţa financiară a judeţului influenţează cumva proiectele.
GdS: Care sunt cele mai mari probleme care împiedică absorbţia fondurilor?
M.B.: Sunt generate de legislaţia la momentul scrierii şi depunerii proiectelor, de confuzia din legislaţia noastră cu privire la achiziţiile publice. Noi evaluăm inclusiv proiectul tehnic, unde se află şi caietele de sarcini făcute de proiectant. Neexistând o legislaţie clară, mai ales pe conflictul de interese şi pe ceea ce înseamnă evitarea unor criterii restrictive, au fost făcute cum au fost făcute, administraţia publică locală nu a conştientizat pentru că nu exista nici la momentul scrierii fişei de date, drept pentru care s-au impus tot felul de criterii şi acum îi articulează… Asta este, din păcate. Se aplică corecţii de 5-25%, Doamne fereşte şi de 100%, sunt cazuri foarte rare. În Oltenia, este vorba de o singură propunere pentru 100%, este o suspiciune de conflict de interese în judeţul Olt, în Slatina, dar neconfirmată.
GdS: Asta înseamnă foarte mulţi bani care se vor pierde.
M.B.: Noi nu am fost în stare să armonizăm legislaţia europeană cu cea naţională, cu toate semnalele primite de la Comisia Europeană şi din teritoriu, de la noi, de la ADR-uri. Noi ştiam că va veni acest moment. Le-am spus: armonizaţi cât mai repede legislaţia naţională. Problema este că nu s-au prelucrat aceste situaţii în care Uniunea Europeană consideră că pot fi generate conflicte de interese şi criterii restrictive. De exemplu, la un proiect s-a cerut să existe o staţie de betoane la 60 de kilometri distanţă. Tehnic vorbind, este justificat, dar Comisia vine şi spune că nu ai dreptul să impui, că este treaba constructorului. Poate omul nu are staţie de betoane la această distanţă. Funcţionarilor din consilii judeţene sau primării li s-a părut chiar o măsură de a duce la bun sfârşit un proiect.
GdS: Dumneavoastră, ca ADR-uri, nu le puteaţi spune să nu includă aceste cerinţe în caietul de sarcini?
M.B.: Nu, noi nu vedem caietele de sarcini. Nici proiectantul nu ştia, pentru că legislaţia nu interzicea acest lucru. Ei mergeau aşa dintotdeauna. Pe bani româneşti nu contează aceste lucruri, dar pe fonduri europene, da. Trebuia făcute nişte ghiduri, asigurată o asistenţă tehnică. Noi le-am transmis în scrisori, dar una este o scrisoare de la noi, şi alta legislaţia, nu vă supăraţi. Sau alt criteriu considerat restrictiv. Au avut cerinţă, ca experienţă similară, să fi executat proiecte cu fonduri europene. Păi, ce contează că-l faci cu fonduri europene sau nu? Câţi puteau să fi făcut asta?
GdS: Craiova va pierde un milion de euro din cauza acestor probleme. Ce s-a întâmplat exact?
M.B.: S-a considerat că nu au acordat răgazul necesar pregătirii unei documentaţii şi, bineînţeles, cei care nu s-au încadrat nu au putut să participe, deci au fost excluşi. Trebuia să lase termenul acceptat de lege.
GdS: Şi ce vină au autorităţile contractante în această situaţie?
M.B.: Nici una. Ele pot să se îndrepte împotriva Ministerului Dezvoltării şi împotriva ANRMAP şi să le ceară banii. Noi am făcut o propunere. Dacă această corecţie nu este din culpa beneficiarului, atunci să fie suportată dintr-un fond naţional, aşa cum au făcut şi polonezii. Ţara îşi asumă că nu a avut legislaţia armonizată, că nu s-a făcut o promovare eficientă. Şi Ministerul Dezvoltării conştientizează acest lucru şi au spus: „Domn’e, să ne dea în judecată, poate vor avea câştig de cauză“. Unii au şi câştigat.
GdS: Câtă rea-intenţie este la autorităţile contractante atunci când apar astfel de probleme?
M.B.: Cauzele pot fi diverse. Ele trebuie demonstrate, iar noi nu suntem instituţii de cercetare penală. Deocamdată, nu avem probleme de acest gen. În afară de chestiunile interpretabile din lege, foarte puţine sunt din neprofesionalism. Aceste lucruri se întâmplă la unităţile administrative mici, unde nu au personal şi au făcut documentele extrem de neglijent, şi la fel le-au şi evaluat. Este greu de demonstrat că au fost făcute cu rea-intenţie. Noi nu am găsit până acum conflicte de interese.
Altă problemă ar fi cu diriginţii de şantier. Ei, cei care trebuie să fie angajaţii şi reprezentanţii intereselor acestor beneficiari, îşi fac destul de superficial treaba. Nu prea stau pe şantier. Ei trebuie să stea zi-lumină acolo, pentru a superviza – că de aia e diriginte – desfăşurarea lucrărilor, listele de cantităţi. Oamenii ăştia iau o grămadă de lucrări şi nu stau acolo. Noi am semnalat acest lucru altor instituţii ale statului, Inspectoratului în Construcţii. Gândiţi-vă că sunt o groază de instituţii care pot fi responsabilizate să verifice dacă sunt acolo! Lipsa cofinaţării este altă problemă. Dacă nu au reuşit să ia credite bancare, am apelat la consiliul judeţean respectiv să-i sprijine şi, de obicei, a existat înţelegre. Au mai fost proiecte prost făcute, care nu au avut studii geo, cum este cel de la Gura Văii din Dolj, sau unul la Mehedinţi, unde nu au prevăzut că pot apărea alunecări de teren. Hai să facem asfaltări, dar noi nu venim să consolidăm malul, şi cad bolovani!
GdS: Nu există o listă neagră cu proiectanţi?
M.B.: Nu sunt incluşi pe această listă. Şi am cerut de „n“ ori. Lumea zice că sunt nazistă. Domnule, dacă vrem să avem grijă de cheltuirea acestor bani… calitatea proastă a documentaţiilor înseamnă „n“ porcării de rezolvat după aceea. Este foarte important să se creeze o listă neagră, să se dea câteva exemple şi nu orice firmă de apartament, care angajează un arhitect, pe ici, pe colo, să participe şi să câştige, să facă copy-paste nu ştiu cum. Au fost mici situaţii şi de genul acesta, reparate, ce-i drept, după aceea cu mari eforturi, dar proiecte proaste. Într-o plajă de 15-20% ar fi şi astfel de cauze. Legislaţia ar trebui să nu permită preţuri sub 85%. Dacă un proiectant a gândit o valoare, şi aici m-aş întoarce la existenţa standardelor de cost, iar este o cauză foarte importantă, trebuie coroborată cu toate celelalte, dacă ar exista standarde de cost actualizate şi proiectantul a calculat, păi nu ai tu voie să vii cu mai puţin de 85%. Hai să zicem că 15% s-ar justifica, că poate ai pe stoc nişte materiale, manopera ta e un pic mai ieftină. Dar mai puţin de 85% înseamnă că tu îţi baţi joc şi aduci atingere calităţii lucrării. Sau ce, disperarea de a lua?… Sau crezi că după aceea… Era o practică grozavă în România, vă şi spun, articolul 122, litera i din OUG 34/2006, care însemna să majorezi cu 50% din valoare. Deci, veneau ca disperaţii cu nişte sume de râsul lumii… aici nu s-a putut. Am reglementat puţin prin procedurile noastre acest aspect.
GdS: Nu are şi birocraţia partea ei de vină?
M.B.: Birocraţia este excesiv de mare. Nu neapărat cea europeană este mai mare, ea este în sens pozitiv, adică nu sunt lucruri tâmpite şi absurde, ei cer foarte multe justificări, dar justificat. România a complicat şi mai mult birocraţia europeană printr-o legislaţie incoerentă, prin măsuri neluate la timp, neprofesionalismul unor instituţii. Lucrurile astea au generat o serie de alte fenomene, care au întârziat semnarea contactelor etc. A fost considerat democratic faptul să îi lăsăm să conteste! Nu, ia depune tu un fel de cauţiune, că era o practică grozavă în România, hai să nu-l las pe ăsta. Nici el, nici noi să nu câştigăm. Ce e aia? Ne boicotam la infinit. Acum s-a mai schimbat puţin. Acum pierde nişte bani, dacă nu câştigă, îl arde la buzunar şi se linişteşte. Mai vorbim şi de seriozitatea instituţiei care face controlul, adică nu-i dai cu barda în cap, încerci să corijezi, reacţionezi dacă vezi că devine un fenomen, nu să trânteşti uşa în nas.
GdS: Lipsa de profesionalism din instituţii este cauzată de salarizarea insuficientă? Nu există un spor de 75%?
M.B.: Clar că toate au legătură. Nu peste tot s-a acordat acest spor. La instituţii publice este destul de complicat să se acorde. Unii au acordat, alţii nu. Depinde de conducător. Oricum, la un salariu mic…. Oamenii trebuie instruiţi constant. Legislaţia se modifică într-un ritm alert.
GdS: Nu este bulversantă modificarea frecventă a legislaţiei?
M.B.: Ba da. Ar fi minunat să rămână aşa. Parlamentul o modifică la propunerea unor instituţii ale statului, dar frecvenţa este prea mare. În afară, legea are câteva prevederi şi apoi nişte norme de aplicare. Dar normele nu trebuie să genereze confuzii. Limba română şi aşa este destul de bogată în înţelesuri. Să fie prezentate speţe, nu să fie definiţii alambicat formulate. Când tu ţi-ai creat toate pârghiile, atunci poţi vedea şi reaua-intenţie.
GdS: Vorbeaţi de criteriile restrictive din caietele de sarcini. În cazul reabilitării Rocadei, a existat această prevedere. Cum de am scăpat de corecţia financiară pe acest proiect?
M.B.: Am avut puţin noroc. Proiectul s-a terminat înainte de apariţia legislaţiei.
GdS: Cum se calculează aceste procente de corecţie? Când sunt 5%, când sunt 25%?
M.B.: La momentul verificării cererii de finanţare. Avem o perioadă în care se încearcă să se aplice corecţii şi retroactiv, ne luptăm foarte tare.
GdS: Detaliaţi-ne proiectul cu reabilitarea termică…
M.B.: Măsura este activă de anul trecut, din octombrie. Nu există un termen-limită impus de ghid. Şi noi trebuie să licităm pentru angajarea unor experţi independenţi. Când vom avea comisia tehnico-financiară, sperăm noi în două săptămâni, o să ştim cât solicită Slatina. Oricum, nu are voie mai mult de 35% din valoarea alocată regiunii, pot fi depuse proiecte mai mari, dar nu mai mare de 150%, pentru că altfel se suspendă depunerea aplicaţiei. Nu şi-au manifestat un interes direct două oraşe, pentru că li s-a părut foarte greoaie comunicarea cu asociaţiile de locatari şi faptul că ar trebui să suporte partea de cofinanţare de 40%. Pasul următor este ca proiectele depuse să intre în evaluare. Proiectul Craiovei îl aşteptăm. Au zis că în aprilie îl depun. Implementarea lui se face până la jumătatea anului 2015.
GdS: Au fost probleme cu decontarea la pasajul suprateran. Dar la cel subteran?
M.B.: Avem semnale că ar putea fi şi aici o corecţie. Propunerea de corecţie este de 5%, adică 400.000 de euro. Noi am găsit acest lucru într-o informare de plată. Nici nu ştim ce reprezintă acel 5%.
GdS: Asta înseamnă că se vor face corecţii financiare la aproape toate proiectele Craiovei…
M.B.: Da, dacă identificăm problemele astea, din păcate. Noi le identificăm. Noi încercăm să aplicăm, atât cât ne permite procedura, cea mai mică corecţie cu putinţă. După noi vine Autoritatea de Management şi, dacă greşim foarte mult, ne sancţionează. La Centrul Multifuncţional nu am semnale clare, pentru că nu au depus toate cererile, să le verificăm.
GdS: Craiova are multe centre de afaceri. Lumea se întreabă dacă nu cumva sunt prea multe…
M.B.: Sentimentul meu este că ar trebui să fie utile. Ca viitoare zonă metropolitană ce va trebui să fie Craiova, se vorbea mult de investiţii străine.
Târgurile astea de confecţii nu ar trebui să se facă într-un edificiu de cultură, cum este Teatrul Naţional. De ce să amestecăm lucrurile? Este urât, penibil. E ca şi cum am găti în sufragerie. Un oraş civilizat ar trebui să aibă şi această infrastructură de afaceri. Oricum, judecând lucrurile în acel târg de săptămână, care era pestilenţial, ce puteai să faci în zona aia? Maximum câteva lucruri: un parc industrial, dar distrugeai mediul, o zonă rezidenţială, dacă aveai sursa de finanţare sau infrastructură de agrement. Dar alesese în Parcul Tineretului. Cel mult puteam face o infrastructură de afaceri. Nu a obligat nimeni pe nimeni să facă asta. Este utilă pentru că este o concepţie modernă, nu cum s-a făcut acel proiect în spatele RAT, care nu are nici o utilitate. Cu timpul, dacă ştiu să gestioneze această infrastructură şi ar trebui să înfiinţeze o societate comercială pentru administrare, să o promoveze…. Sunt instituţii care organizează mereu conferinţe, evenimente… Eu sunt foarte optimistă, dacă există un management serios.
GdS: Centrul Istoric. Ce soluţii legale există pentru reabilitarea faţadelor clădirilor proprietate privată?
M.B.: Noi am promovat prima dată această iniţiativă, care s-a materializat într-un act normativ. Am pornit de la premisa că, din moment ce acordăm aceşti bani, care sunt şi contractaţi, va fi o discrepanţă foarte mare între ce finanţăm şi faţadele clădirilor. Mie mi se pare că avem totuşi un oraş frumos. Ideea ar fi ca în următoarele programe să fie acceptate extrapolând acest model de la eficientizarea energetică. Aşa cum o faţadă de bloc poate fi reabilitată cu bani publici, aşa ar putea să se creeze o schemă şi pentru aceste faţade. Programele acestea există în UE, ţara nu a optat pentru aşa ceva, nu a constituit o prioritate. Acum vom cere. S-a adoptat şi o hotărâre de guvern care presupune preluarea sau parteneriat cu proprietarii. Numai că mai avem o mică problemă. Clădirile trebuie consolidate. Trebuie să existe o contribuţie şi din partea lor. Dacă nu au bani, este şi o problemă a primăriei. Dacă primăria consideră că este extrem de util să pui în valoare centrul istoric, trebuie să găsească o soluţie ca să ducă persoanele provenite din familii vulnerabile, mutate acolo. Acum stau mulţi ilegal sau cu chirie.
GdS: Cum ar putea primăria să cheltuie bani publici pentru reabilitarea unei clădiri private?
M.B.: Este cartea de vizită a unui oraş. Dacă în lege se prevede… vom vedea, în funcţie de schema financiară. Valoarea clădirii va creşte, deci proprietarul ar avea interes direct să contribuie şi el cu o sumă.
GdS: Deci ar trebui să aşteptăm altă măsură pentru reabilitarea faţadelor?
M.B.: Da, dar trebuie integrate într-o strategie. Acele clădiri ar trebui să le aducă venituri, că sunt spaţii comerciale, că vor veni turişti în zonă şi prin restaurante, cofetării se aduc bani. Este o estimare. Legislaţia actuală trebuie amendată doar cu aceste prevederi şi cu sursele de finanţare. Lucrările la Centrul Istoric pot începe fără reabilitarea faţadelor, pentru că este proiect separat.
GdS: Complexul sportiv care să includă şi un stadion este alt proiect important anunţat. Din ce fonduri s-ar putea construi?
M.B.: Doamna primar mi-a dat o listă la o discuţie pe care am avut-o pentru perioada 2014-2020. Aşa cum are acum Consiliul Judeţean Dolj un proiect care vizează nu neapărat o structură adresată exclusiv activităţii sportive, ci uneia de turism. Aşa putem noi să dăm bani. Dacă se menţine eligibilă această schemă de finanţare, şi probabil că vom avea proiecte care pot merge până la 25 de milioane de euro. Atât prevede măsura în prezent.
GdS: Water Parkul din Parcul Tinereteului trenează. Până când?
M.B.: Au fost contestaţii, dar recent s-a depus documentaţia de achiziţie. Lucările la Parc sunt reuşite. Toată lumea zice că o să vină ţigăncile cu fuste, cu nu ştiu ce. Au şi ei dreptul să vină. Eu zic că va fi un proiect de succes dacă va fi bine gestionat, păzit.
GdS: Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a nu fi luate prin surprindere de deschiderea măsurilor de finanţare?
M.B.: Să-şi gândească un plan de investiţii bazat pe nevoile de dezvoltare ale fiecărei comunităţi. Nu că există programul X sau Y. Trebuie să ştie de ce au nevoie. Acest lucru trebuie făcut într-o consultare publică. Să-şi asume acest curaj şi să facă o sondare, care este obligatorie şi să vină şi din partea cetăţeanului, să-l determine să aibă o conştiinţă civică.
GdS: La noi, nevoile sunt atât de mari, încât orice proiect este binevenit.
M.B.: Poţi să ai o listă de 1.000 de proiecte, dar vii şi prioritizezi.
GdS: Face cineva aşa ceva?
M.B.: Nu. Din păcate, exerciţiul acesta strategic nu se face. Câtă vreme legea nu impune obligativitatea realizării acestor documente… nu şi-au actualizat nici măcar Planurile Urbanistice Generale. Este dezastru. Şi e păcat. I-am spus doamnei primar. Există comunităţi care îşi monitorizează toată reţeaua de apă şi canal şi nu este o investiţie enormă, la câţi bani se cheltuiesc. Ca să nu existe spărturi în conducte, sunt sisteme care se pun pe magistrale şi detectează defecţiunile, există o aplicaţie pe care şi primarul o poate accesa printr-un click. Poţi vedea harta conductelor. Eu i-am adus primarului Solomon un expert din Cehia, care ne-a făcut o prezentare. Veniseră cu nişte planşe vechi de mi-a fost ruşine şi nu au ştiu să susţină ce le trebuie. Lucrurile acestea se fac prin GIS, nişte zboruri la joasă înălţime cu nişte aparate care detectează în subteran şi pozează pe o hartă unde sunt. Le identifici, le pui într-o aplicaţie şi ştii exact. Paradoxul este că nu costă mult. Noi ne scumpim la tărâţe.
Cred că ar trebui introdusă şi actualizarea PUG-urilor, cu tot ce înseamnă conducte şi cabluri. Fiecare instituţie responsabilă trebuie să ştie.
GdS: Credeţi că viitorii beneficiari ai fondurilor europene au învăţat din greşeli?
M.B.: De la caz la caz. Unii, care au continuitate, vin către noi şi ne întreabă ce-i de făcut. Primarul din Băileşti, de exemplu, este omniprezent. Dacă ar putea să doarmă aici, la noi… este disperat să înveţe şi să aplice. Şi sunt primari ai unor localităţi mari care au impresia că le ştiu pe toate, mai baronaşi aşa, mai cutărică. În munca asta publică trebuie să fii un foarte bun gospodar, să fii receptiv, să colaborezi cu tehnicii tăi. Nimeni nu le ştie pe toate. Lucrurile se schimbă cu o dinamică senzaţională şi ai nevoie de suport tehnic. Primul lucru, şi nu e o teorie, vă jur, e ca acasă, trebuie să te gândeşti cum te apuci să faci acasă, ai nevoie de o mică proiecţie. Foarte mulţi nu acceptă nici un sfat, au ei ideile lor în cap. E greu să lucrezi cu ei. Dorinţa mea cea mai mare ar fi să-i văd că fac progrese în privinţa mentalităţii şi a viziunii. E adevărat că situaţia nu se rezumă numai la fonduri europene, ci e un complex de factori. Prin autonomia locală s-a înţeles „descurcaţi-vă fraţilor!“. E minunat că nu se bagă statul, judeţul, dar ar trebui cineva la nivel naţional să stea cu nişte statistici pe masă şi în momentul în care vede că Oltenia este pe penultimul loc la sărăcie, trebuie să creeze scheme de finanţare guvernamentală, dincolo de cele europene, cu care să vii în complementaritate. Şi nu sunt vorbe mari. Aşa se întâmplă în afară. Pentru Italia de Sud sunt măsuri speciale create de stat. Cei din Nord sunt disperaţi să muncească, cei din sud sunt „festina lente“. Tu de aia eşti stat. Nu ar trebui să culpabilizăm numai autorităţile locale. Eu îi văd. Se confruntă cu probleme foarte mari: li s-au blocat posturile, nu au bani, colectează foarte greu taxele şi impozitele. Sunt puşi uneori în situaţii imposibile. Văd primari care sunt pur şi simplu disperaţi că nu ştiu ce să mai facă. Deci, autonomie, dar cu sprijin. Să nu se mire, apoi, că fiecare va găsi o metodă specifică să se descurce. Nu laşi doar lobby-ul, lasă să vină ai noştri la putere şi încercăm să facem şi noi ceva. Nu, trebuie să existe alte forme de sprijin. Nu doar politicul şi relaţiile amicale.
