GdS vă prezintă cum a fost determinată instanţa să citeze FRF ca pârât într-un dosar în care Adrian Mititelu susţine că se judecă doar cu Victor Piţurcă. Eroarea a fost apoi folosită ca argument la DNA.
Este luna mai 2011. Fotbal Club U Craiova tocmai a fost obligat de FRF să-i plătească lui Victor Piţurcă 7.000.000 de euro. Clubul este aproape falit, nu are bani să-şi plătească jucătorii şi riscă neprogramarea şi excluderea din competiţie. Singura şansă a lui Adrian Mititelu este Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS), dar anularea deciziei FRF este improbabilă, cere bani şi timp. Atunci, clubul decide să ceară în instanţele civile anularea deciziei FRF şi suspendarea ei până la judecarea procesului de fond. Acţiunea avea să aducă dezafilierea „U“ Craiova pe 20 iulie.
Litigiile de la Craiova – trei stinse şi unul transferat
Pentru a înţelege cum s-au derulat lucrurile, trebuie să spunem că litigiile dintre FRF şi Fotbal Club U Craiova trebuie urmărite simultan la instanţele de la Craiova şi Bucureşti. Astfel, pe 26 mai 2011, Fotbal Club U Craiova a intentat o acţiune la Curtea de Apel Craiova (Dosar nr. 1119/54/2011), pârâţi fiind Comisia de Recurs din cadrul FRF, Comisia Naţională de Soluţionare a Litigiilor (CNSL) din cadrul FRF, Victor Piţurcă şi FRF. La termenul de pe 27 iunie, instanţa a admis acţiunea şi a emis Sentinţa cu nr. 356 – prin care a trimis cauza spre soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti. Între timp, a venit vacanţa judecătorească.
Dosarul cu nr. 1119/54/2011 a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti abia pe 21 septembrie 2011, iar următorul termen este pe 16 decembrie. În perioada în care dosarul se afla între cele două instanţe (20 iulie), Fotbal Club U Craiova a fost dezafiliată de la FRF. Important de precizat este că „U“ Craiova nu a renunţat la litigiul prin care cere în contenciosul administrativ anularea hotărârii FRF.
Curtea de Apel Craiova a înregistrat alte trei acţiuni depuse de clubul oltean. Prima a constituit Dosarul nr. 1309/54/2011 – înregistrat pe 16 iunie – în care pârâţi erau Victor Piţurcă şi FRF, prin care se cerea o ordonanţă preşedinţială. Acţiunea a fost anulată ca netimbrată pe 1 iulie (Hotărârea nr. 365). Pe 20 iunie au fost depuse simultan două acţiuni. Este vorba în primul rând de o cerere de suspendare provizorie a executării deciziei CNSL-FRF (Dosar nr. 1342/54/2011). La termenul de pe 21 iunie, instanţa a respins cererea de suspendare provizorie, hotărârea fiind fără cale de atac. A doua cauză (Dosar nr. 1343/54/2011) era o cerere de ordonanţă preşedinţială în care clubul s-a judecat cu Victor Piţurcă, FRF şi CNSL – FRF. Pe 12 iulie, instanţa a luat act că Fotbal Club U Craiova renunţă la judecată.
Dosare conexate
În afară de dosarul transferat de la Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Bucureşti a înregistrat alte două litigii între FRF şi „U“ Craiova. Astfel, pe 9 mai 2011, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat Dosarul nr. 4278/2/2011, prin care se cerea anularea Deciziei nr. 42/2011 a CR-FRF, pârâţi fiind CR – FRF şi CNSL – FRF. Două zile mai târziu, adică pe 11 mai 2011, a fost înregistrat un alt litigiu (Dosar nr. 4377/2/2011), prin care se cerea suspendarea actului administrativ respectiv, pârâţi fiind CR – FRF şi CNSL-FRF. Evident că FRF a fost citată în calitate de pârât în cele două dosare şi a somat Fotbal Club U Craiova să renunţe la litigii pentru că riscă dezafilierea. Adrian Mititelu spunea, la vremea respectivă, că nu are litigiu cu FRF, ci cu Victor Piţurcă. Cele două dosare au fost trimise la Secţia conflicte de muncă a Curţii de Apel Bucureşti şi au fost conexate.
Cine este în eroare?
Interesant este cum a fost citată FRF ca pârât în acest dosar, din moment ce Adrian Mititelu susţine că se judecă doar cu Victor Piţurcă. Misterul s-a lămurit când cele două dosare conexate au fost înregistrate la Secţia de litigii de muncă, pe 15 iulie 2011 (Dosar nr. 4278/2/2011), în care intimat apare doar Victor Piţurcă. Procesul a primit ca termen data de 16 septembrie, dar a fost decalat pe 9 septembrie. Soluţia: „Conexarea dosarului nr. 4377/2/2011 la dosarul nr. 4278/2/2011, pentru ca reclamanta SC Fotbal Club U Craiova SA, prin reprezentant legal, să complinească lipsa semnăturii de pe cererea de suspendare a executării ce face obiectul dosarului nr. 4377/2/2011 şi lipsa semnăturii de pe acţiunea de anulare ce face obiectul prezentului dosar şi să precizeze, în scris, dacă înţelege să se judece în contradictoriu şi cu Comisia de Recurs din cadrul FRF, cât şi cu CNSL-FRF în calitate de pârâte sau numai cu Victor Piţurcă în calitate de pârât (…)“. Practic, instanţa spune că în dosarul înregistrat pe 15 iulie 2011 (cu cinci zile înainte de dezafiliere) existau cereri de suspendare şi anulare a deciziilor FRF, dar acestea nu erau semnate! Potrivit art. 133 din Codul de Procedură Civilă, „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecării“.
Evident că, după scandalul dezafilierii, clubul nu şi-a asumat chemarea în judecată a FRF, iar pe 16 septembrie Fotbal Club U Craiova a reclamat Comitetul Executiv (CEx) al FRF la DNA! Ce au scris în plângerea penală: „Invocarea unei abateri statutare pentru excluderea provizorie, constând în existenţa unui litigiu între clubul craiovean şi FRF este abuzivă şi voit invocată, întrucât clubul are acţiune civilă cu fostul manager al clubului (cu atribuţii şi de antrenor), Piţurcă Victor, şi nicidecum cu FRF“.
Cartea pe care mizează „U“ Craiova
În momentul actual, „U“ Craiova joacă pe cartea litigiului de muncă împotriva lui Victor Piţurcă, invocând Cartea a IV-a din Codul de Procedură Civilă, „Despre arbitraj“. Art. 364 din Cod prevede că „hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare“. Tot art. 364 prevede şi cazurile în care o hotărâre arbitrală, cum este cea a comisiilor FRF, poate fi desfiinţată. În toate aceste cazuri însă, este vorba mai mult de motive de formă şi nu de fond pentru anulare.
Mult zgomot
pentru nimic
Pentru că tot am ajuns la capitolul arbitraj, trebuie să arătăm şi ce caracter are hotărârea FRF.
Astfel, „hotărârea arbitrală este obligatorie. Ea se duce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată, sau în termenul arătat în hotărâre“ (art. 367). Pe de altă parte, „hotărârea arbitrală investită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească“ (art. 368). Tot capitolul despre arbitraj are şi câteva prevederi care s-ar putea dovedi cheie în acest proces. Potrivit art. 365 „competenţa de a judeca în prima instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei în circumscripţia în care a avut loc arbitrajul“. În cazul nostru, avem Curtea de Apel Bucureşti. Dar tot art. 365 prevede că „acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale“.
Cum înregistrarea dosarului pe rolul Secţiei de conflicte de muncă a Curţii de Apel Bucureşti a venit la mai mult de o lună de la comunicare, acţiunea poate fi considerată tardivă. Spunem acest lucru pentru că arbitrajul a venit ca urmare a unei clauze incluse în contractul de muncă al lui Victor Piţurcă. Este vorba despre art. O din „Dispoziţii finale“, unde găsim precizarea: „Conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea prezentului contract individual de muncă vor fi soluţionate de către comisiile jurisdicţionale ale FRF/LPF“. Atacarea actului FRF în contenciosul administrativ ar fi greşită deoarece, în înţelesul Legii nr. 554/2004, contenciosul administrativ priveşte soluţionarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică.
