Criza economică a înmulţit numărul cazurilor în care patronii plătesc comisioane pentru a scăpa de firmele cu datorii la stat. Fenomenul a dat naştere şi samsarilor de identitate, care impresariază persoane dornice să „achiziţioneze“ astfel de firme. În mai toate ziarele găseşti anunţuri de genul: „Preluăm firme cu datorii de orice natură, prin Registrul Comerţului“, „Preluăm firme cu datorii din toată ţara, în condiţii legale, prin Registrul Comerţului. Asigurăm schimbarea sediului şi preluarea datoriilor. Asigurăm maximă confidenţialitate şi seriozitate“, „Preluăm societate SRL, SA, cu datorie la buget şi furnizori. Negociere cu creditorii, schimbare de sediu“ etc. Vânzătorii de datorii trebuie, de regulă, să plătească un comision de 5-10% din valoarea datoriilor şi cheltuielile cu actele la Registrul Comerţului, pentru a scăpa de firma buclucaşă. În acest mod, fostul datornic devine o persoană curată şi îşi investeşte banii în altceva. Practica vânzării de firme cu datorii este deja cunoscută. Mai puţin sunt cunoscute persoanele care intră în afaceri de acest tip. Cei de la antitepari.ro dezvăluie o parte a acestor tactici. În această cheie, „Investitorul“ anului 2009 pare să fie un anume Daniel-Nicolae Cercel, născut în Bucureşti la data de 7 martie 1989. Cercel figurează ca şi acţionar la nu mai puţin de 202 firme şi administrator la 77 de societăţi.
Ţeapă multiplicată
Cum ar fi operat consilierii unei persoane ca Cercel? În general, afacerile de acest gen au următorul traseu: administratorii/asociaţii unei firme care are datorii sau are alte probleme de nerespectare a legii (nu a depus declaraţii fiscale, bilanţuri contabile etc.) contactează „consilierul“ care a dat anunţul la ziar, achită comisionul cuvenit, iar apoi firma este transferată „boschetarului“ a cărui identitate este folosită. De obicei, consilierul are o procură, astfel încât tranzacţia la ORC poate fi făcută fără prezenţa persoanei respective. Pentru a da şi mai mult de furcă fiscului sau celor care au de recuperat bani, de obicei tranzacţia implică mutarea sediului firmei în alt judeţ, precum şi schimbarea denumirii. În multe cazuri, nu numai fiscul este păcălit, ci şi partenerii de afaceri ai firmei respective. Firmele tranzacţionate mor la scurt timp după vânzare, prin deschiderea insolvenţei sau prin revânzare. Mai nou, firmele sunt revândute unor persoane care intenţionează să-şi păcălească furnizorii. Revânzarea nu se face însă cu acte, ci după următorul tipar: consilierul contactează sau este contactat de către ţepari, le percepe un comision consistent, după care îi pune în legătură cu boschetarul. Acesta din urmă merge la bancă şi solicită instrumente de plată (cecuri şi bilete la ordin) în numele firmei pe care oficial o reprezintă. După care semnează cecurile sau biletele la ordin pe care le iau ţeparii, care plătesc cu ele marfa achiziţionată. La data scadenţei, răspunderea juridică revine boschetarului.
