Consemnarea in constructii paralelipipedice a taranilor luati de la muncile câmpului si adusi sa lucreze in „cetatile industriale“ ale Baniei s-a dovedit in primii ani ai comunismului o adevarata piatra de incercare pentru tovarasi. Solutia arhitectonica gasita initial, aceea de impartire a locuintelor pe categorii de confort, a fost aplicata in cartierul Valea Rosie si abandonata la câtiva ani dupa ce aici au aparut primele blocuri.
Unul dintre cele mai vechi cartiere de blocuri-tip din Craiova, Valea Rosie, a servit inca de la inceput drept cartier „de incercare“ pentru stilul arhitectonic adoptat de „tovarasi“ in cartierele muncitoresti. Primele locuinte suprapuse ridicate aici imediat dupa venirea la putere a comunistilor au purtat amprenta parerii generale ca pentru o locuinta a taranilor adusi de la munca din câmp in fabricile si uzinele orasului singurul lucru cu adevarat necesar erau peretii care sa-i protejeze de intemperii. Iar autoritatile s-au gândit ca ar fi bine sa puna in practica aceasta idee care, in plus, ar fi facut o economie substantiala la bugetul destinat constructiei de locuinte. Astfel au aparut blocurile proiectate cu confort I, II si III cu apartamente repartizate muncitorilor de pe platformele industriale ale orasului. Reducerea bugetara planuita a fost insa atât de drastica in cazul blocurilor de confort III incât s-a renuntat la instalarea de usi si ferestre, iar familiile care s-au mutat in apartamentele minuscule au fost nevoite sa isi decimeze veniturile pentru reamenajarea locuintei.
Gaini si porci in blocurile „ventilate“ natural
Nemultumirile iscate in rândul oamenilor repartizati in apartamentele cu aerisire „din partea casei“ au determinat in cele din urma autoritatile sa renunte la blocurile cu confort scazut. Situatia oamenilor simpli, mutati de voie sau de nevoie in locuintele cu standarde doborâte la pamânt, nu s-a schimbat insa prea mult dupa schimbarea de atitudine a celor care taiau si spânzurau in administratia judetului. Obisnuiti cu ograda proprie, in care fiecare taran harnic isi crestea oratanii numai bune de fript, si nefamiliarizati cu zburatoarele de galantar, oamenii cu putina stiinta de carte au considerat ca fiind propice conditiile gasite in apartamente pentru infiintarea unei gospodarii neaose. Martor al acestor aspecte cel putin neobisnuite din viata urbana a fost si arhitectul Ion Danciulescu, pe atunci angajat al Institutului de Proiectari Judetean, care fusese desemnat sa proiecteze blocurile cu standard I ce urma sa intregeasca zona. Acesta povesteste ca inca dinainte de venirea sa in cartier, la sfârsitul anilor ’70, oamenii isi amenajasera pe lânga blocuri cotete pentru gaini si porci, iar glasul orataniilor se auzea si din apartamentele locatarilor.
Certurile din Valea Rosie, amplificate de blocuri
Zona in care Ion Danciulescu fusese desemnat sa proiecteze blocuri i-a devenit draga tânarului arhitect, iar acesta s-a hotarât sa se mute in Valea Rosie. Mare greseala!, spune acum specialistul. Un ordin venit „de sus“ a impus arhitectului sa proiecteze locuintele in asa fel incât blocurile sa inchida spatiile verzi, iar zona a devenit un adevarat labirint compus din constructii paralelipipedice. In plus, spatiul dintre blocurile asezate sub forma de patrat a capatat o rezonanta acustica atât de mare incât orice discutie in contradictoriu a vecinilor se auzea ca o adevarata cearta pentru locatarii blocului de vizavi. Alt dezavantaj reprezentat de cartier si simtit de arhitectul Danciulescu pe propria piele la cutremurul din 1977 este riscul seismic destul de ridicat al blocurilor construite in anii ’50, risc constatat si in urma expertizelor tehnice. Acesta a fost si motivul pentru care proiectantul a hotarât la un moment dat sa paraseasca zona si sa se mute intr-un cartier mai linistit.
Stadionul „Electro“, gazda pentru ASF Mârsani
In afara „micilor“ lipsuri pe care le-au gasit la fata locului, oamenii trimisi cu repartizare in Valea Rosie au fost incântati de dotarile cu care a fost prevazuta zona, dotari care le depaseau pe cele ale altor cartiere craiovene. Asa se face ca, in prezent, Valea Rosie se situeaza pe locul cinci in topul cartierelor craiovene cu cel mai mare numar de locuitori, cu o populatie de peste 25.000 de oameni. La acest fapt a contribuit intr-o masura semnificativa si amplasarea in cartier a unui stadion cu dotari minime unde microbistii de toate vârstele si categoriile sociale veneau sa urmareasca echipa a doua a Baniei, Electroputere. Importanta stadionului a crescut mai ales odata cu promovarea echipei in prima divizie, când iubitorii de fotbal aveau ocazia sa vada aici meciuri cu un nivel competitional ridicat. Atentia asupra Stadionului „Electro“ nu a avut insa viata prea lunga. In zilele noastre, arena pe care altadata se bateau echipe importante gazduieste echipe de Liga a III-a sau de Divizia D, precum Armata, ASF Mârsani sau AS Prometeu, iar scândurile pe care se asezau odinioara mii de spectatori nu au mai fost reconditionate de ani buni.
Mall-ul, noul punct de atractie al cartierului?
Sperante pentru revigorarea zonei mai sunt insa. Recent, omul de afaceri craiovean George Ilinca impreuna cu un grup de investitori greci au decis ridicarea in zona strazii Caracal a primului mall din Banie. Pe lânga crearea de locuri de munca, magazinul ar putea readuce in cartierul Valea Rosie forfota de altadata, dar si o schimbare in viata comerciala a zonei. Ramân insa multe alte probleme stringente la care autoritatile va trebui sa gaseasca, mai devreme sau mai târziu, o rezolvare. Printre acestea se numara reabilitarea blocurilor cu risc seismic crescut, amenajarea unui parc („uitat“ de mai-marii vremii pe hârtie) sau inmultirea spatiilor verzi din cartier.
