• Departe de lume, o mama isi creste singura cei patru copii si nepotica intr-o casuta construita in urma cu aproape 100 de ani, pe o creasta de munte din Defileul Jiului • Georgeta Egyed, de 38 de ani, a plecat din Vulcan din cauza datoriilor la intretinere, dar si pentru ca nu s-a inteles cu sotul • Femeia nu vrea sa se mai intoarca in oras si este hotarita sa infrunte, de una singura, muntele si destinul • Singurii vecini ai familiei Egyed sint mistretii, caprioarele si ciobanii care mai au drum prin zona
Apa se scurge la vale dintre doi versanti si se intrerupe intr-o minicascada. De aici isi face loc pina in riul Jiu. Un drum forestier care duce nicaieri. Pina la Manastirea Lainici este cam o jumatate de ceas de mers, pe Drumul European care leaga municipiul Tirgu Jiu de Petrosani. Apa, pamint moale. De linga strada asfaltata pornesc urmele rotilor unui tractor, copaci retezati la 15 centimetri de la nivelul solului. De dupa citeva radacini groase se pierd in spirala, pe versant, in sus, niste trepte sapate in pamintul intesat de colturi de stinca. Scara de pamint pare nesfirsita, insa la capatul ei se deschide un luminis si o poienita cu iarba uscata. Familia era acasa. „Capul“ familiei, o femeie de 38 de ani, este hotarita sa ia in piept muntele. Am ajuns pina aproape de gardul facut din lemn de plop, pe care capul familiei, o femeie de 38 de ani, l-a construit singura, imediat ce s-a topit zapada, in fata casei saracacioase. La vederea reporterilor, femeia s-a oprit si a aruncat ligheanul pe care il tinea in mina. In spatele ei a rasarit un pui de om. Carau apa dintr-un izvoras a carui apa se aduna intr-o groapa nu prea adinca. Trei dintre membrii familiei incercau sa stinga un foc ce ameninta padurea din apropiere: „Am curatat marul de linga casa si terenul de maracini. Vreau sa fac o gradina. A venit vintul si a dus focul pina la padure. De trei ore ne luptam cu el sa il stingem. Eu car apa cu ligheanul, fetele cu galeata si sticla. In padure am mai aruncat pamint peste frunzele care ardeau. Cred ca l-am stins. Bine ca am reusit, ca pompierii nu ar fi ajuns aici decit cu elicopterul!“, a spus femeia zimbind cu subinteles. Georgeta vrea ca in primavara sa isi faca o gradina de legume, insa va avea multe pietre de scos. „Copiii rid de mine ca am facut gardul linga casa. Uite, acolo au cazut citeva scinduri. Am batut cuiele cind era ger si de asta au cazut. Cei mici spun ca, daca se freaca Labus de el, o sa cada cu totul“, ride Georgeta Egyed.
O viata de cosmar
Georgeta Egyed locuieste in mijlocul padurii impreuna cu cei patru copii si un nepotel, avind ca vecini doar animalele salbatice: porci mistreti, caprioare, lupi. Femeia a ajuns sa locuiasca aici dupa ce s-a despartit de sot si a fost data afara din locuinta, din cauza datoriilor acumulate la intretinere si energie electrica. Georgeta a fost casatorita de doua ori, dar nu a avut o viata linistita si un barbat cu care sa-si imparta si necazurile, si bucuriile. In urma celor doua casnicii au rezultat cinci copii. Georgeta locuieste acum in salbaticie cu patru dintre copiii sai si cu o nepoata de un an si trei luni. Georgeta Egyed a avut o viata zbuciumata si plina de necazuri. Femeia este din Vrancea, dar, dupa ce s-a casatorit, a trait o perioada in Harghita. A nascut doi copii cu primul sot, dar acesta a murit, iar ea a ramas singura sa-i creasca. Dupa trei ani s-a recasatorit si a stat o vreme in Covasna. Cu cel de-al doilea sot a mai adus pe lume inca trei copii. Dupa un timp s-a mutat cu familia in Vulcan, judetul Hunedoara, sotul sau fiind transferat la mina. Femeia nu a mai putut suporta bataile si scandalurile provocate de sot, din cauza consumului de alcool, si s-a despartit de barbat in urma cu noua ani. „Bea mult, ma batea pe mine si pe copii si chiar m-a lovit cu cutitul. Nu am mai putut sa stau cu el“, povesteste Georgeta. De cind a divortat, Georgeta isi petrecea fiecare vara prin padurile de pe Defileul Jiului, unde venea la cules de ciuperci, pentru a face rost de bani. Statea in cort si cutreiera toata vara padurile si muntii. Georgeta a locuit, in Vulcan, intr-un apartament cu chirie, dar nu a mai putut sa-si plateasca darile. A acumulat datorii mari la intretinere, chirie, energie electrica si, intr-o zi, a fost scoasa afara din casa, cu copii cu tot. Pentru ca nu avea unde sa se duca, si-a luat copiii si a plecat pe munte, unde stia o casa parasita si darapanata. „Stiam de aceasta cabana de cind veneam si stateam cu cortul. Nu stiam a cui e, dar ne-am mutat aici, ca n-aveam unde sa ne ducem. A venit apoi si proprietarul, un colonel pensionar care sta in Sadu (orasul Bumbesti Jiu – n.r.) si ne-a dat voie sa stam aici. Era darimata rau de tot, dar am mai reparat-o noi. Colonelul are 78 de ani si ne-a spus ca s-a nascut in aceasta casa“, a spus Georgeta.
Membrii familiei Egyed
Georgeta locuieste in mijlocul paduri doar cu patru dintre cei cinci copii. Arabela este cea mai mare dintre copiii Georgetei. Ea are 18 ani si are acelasi destin ca si cel al mamei ei. S-a casatorit si a dat nastere unei fetite, dar a fost nevoita sa plece de acasa, din cauza sotului care se imbata si o batea. Roxana are un an si trei luni si este cel mai mic membru al familiei din padure. „Nu s-a imbolnavit deloc, chiar daca am petrecut iarna aici. Este sanatoasa. Ar minca tot timpul, datorita aerului curat care este aici“, ne spune Arabela. Gabriel are 12 ani si este cel de-al doilea copil al Georgetei. Ceilalti doi copii care traiesc pe munte, izolati de copii, sint Marinela, de zece ani, si Catalin, de noua ani. Georgeta ne-a spus ca nici unul dintre copiii ei nu merge la scoala: „Nu mai merge nici unul dintre ei la scoala. Gabriel are patru clase, iar Arabela doua“.
„Nevoia m-a invatat…“
Familia Egyed are mult de lucru, dupa ce s-a topit zapada. In primul rind, Georgeta, capul familiei, vrea sa consolideze casa. Aceasta are doua camere cu peretii din lemn, iar acoperisul este din tabla, care a ruginit si prin care ploaia patrunde cu usurinta. Fara sa mai astepte ajutorul cuiva, femeia s-a apucat, acum un an, sa tencuiasca peretii si tavanele cu pamint. Peste pamint a dat cu var. Si pentru ca nu exista soba, Georgeta Egyed a construit si o soba de caramida care este comuna pentru cele doua camere. Sub pridvorul casei se afla rezerva de lemne a familiei: „Vreau ca acum in primavara sa ma urc pe casa si sa vad ce pot face cu tabla, sa nu mai ploua. Eu am tencuit peretii, tavanele, dar s-au urcat copiii in pod si a mai cazut. Eu am facut si treptele, prin padure, in vale, ca sa putem urca mai usor. Am sapat citeva saptamini la ele. Nevoia m-a invatat si am facut si soba, gardul, o scara pentru urcatul in pomi, plus poteca de piatra pina la intrarea in casa. Am pus piatra cind era uscat si nu s-a fixatt bine in pamint. O s-o ud si o s-o asez din nou. Am facut si WC. Noi i-am spus palat. Am construit cu folie si cu lemne si un cotet pentru ciine, pentru Labus. Vremea nu ne mai asteapta acum si am inceput muncile. Vreau sa pun si eu cartofi, ceapa si tot ce ne trebuie. Avem de alergat si pe la padure destul“, a povestit femeia.
Primesc alimente de la manastire
Ascultind cu atentie indicatiile mamei, copiii pleaca dis-de-dimineata la padure, de unde trebuie sa vina acasa cu ceva. Primavara este sezonul plantelor, vara cel al fructele, iar pina spre toamna vin ciupercile. Toate aceste produse recoltate din padure le asigura atit hrana de fiecare zi, dar si bani, pe care ii obtin vinzindu-le. In aceasta perioada, aproape intreaga familie merge la cules de urzici. Acestea sint duse la Manastirea Lainici, iar calugarii le cumpara sau ofera, in schimb, alimente. La fel se intimpla cu plantele medicinale, fructele de padure (mure, afine, zmeura) sau cu ciupercile. Georgeta Egyed se lauda ca are si acum bureti pusi la borcan toamna trecuta. Proprietarul casei i-a spus femeii sa isi faca o gradina de legume, intrucit pamintul este bun. Cindva, pe acele locuri, a fost plantat si porumb, i s-a destainuit femeii batrinul proprietar. Conditia este sa ai rabdare, sa scoti din pamint bucatile de piatra. Omul a promis ca ii va da o closca cu pui, iar paznic la „gaini“ va fi pus ciinele, care va tine la distanta vulpile. „Trebuie sa ne descurcam aici, in munte. De la Primaria Vulcan primesc ajutor social doua milioane de lei, dar banii astia nu ne ajung. Luam totul de linga noi, din natura. Lemnele cad pe noi. In casa e cald. Nu am mai pleca de aici“ a spus Georgeta Egyed.
