Odată cu terminarea bacalaureatului, dar şi a sesiunii, tinerii nu se gândesc numai la distracţia din vacanţă. Unii dintre ei vor să-şi câştige singuri banii de cheltuială. De aceea optează pentru un job pe timpul verii. Cele mai căutate sunt posturile de barman şi ospătar. Tonomatele de îngheţată sunt, de asemenea, o opţiune pentru studentele care caută un loc de muncă part time.

Bani de buzunar

Tinerii, studenţi sau nu, sunt căutaţi de angajatori pentru că nu au pretenţii salariale. Singurul lor scop este să câştige bani de buzunar sau să-şi petreacă timpul într-un mod util. Cristina Stîngă a terminat liceul de curând şi s-a înscris la Facultatea de Finanţe şi Bănci. Cum este sigură că din toamnă va fi studentă, a ales să-şi petreacă vacanţa lucrând. „M-am angajat de două săptămâni ca ospătăriţă la terasă. A fost primul telefon pe care l-am dat. Am fost în probe doar o zi, să văd cum merg lucrurile. De salariu nu discut, dar sunt mulţumită de bacşiş“, a mărturisit aceasta. Raluca Maria Mirică, studentă în anul II la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, spune: „Sunt ospătăriţă la terasă de o săptămână. Primul meu job a fost ajutor de bucătar, dar am renunţat din cauză că era prea greu. Vreau să lucrez să-mi câştig banii de buzunar“.

Tonomatul de îngheţată, la mare căutare

Pe lângă faptul că îngheţata este vedeta verii şi ne răcoreşte, tonomatele de îngheţată oferă locuri de muncă pentru tinere. Fetele sunt încântate de acest job datorită programului flexibil, dar şi câştigului. Mădălina Popa, studentă la Litere, este una dintre aceste tinere: „Lucrez la îngheţată din mai. Am lucrat şi anul trecut şi ştiam cum e. Salariul este bun, şefii sunt de treabă şi nu e multă muncă. În plus, îmi place că pot să mănânc câtă îngheţată vreau“. Irina este la Şcoala Postliceală „Carol Davila“ şi este prima vară în care lucrează: „Am ales să lucrez pentru că nu aveam ce să fac acasă şi vreau să fac un ban. A trebuit să stau o zi în probe să învăţ cum să lucrez cu aparatul. Sunt mulţumită de cât câştig, dar şi de programul pe care îl am. Lucrez două zile, iar două zile sunt liberă“.

Work&Travel

Nu trebuie să uităm nici de programul Work&Travel, prin intermediul căruia studenţii pot opta pentru un job în străinătate. Cele mai căutate joburi în străinătate sunt, ca şi la noi, cele de barman, ospătar şi recepţioner. Mădălin, student la FEAA, este unul dintre cei care a ales să plece cu acest program.
„Am plecat pentru că îmi doream de mult să ajung în SUA, iar aceasta era cea mai simplă modalitate. Plus că voiam să fac ceva, nu să stau iar o vară degeaba. Am lucrat chelner într-un restaurant, dar şi într-un supermarket. În cele patru luni cât am stat în Ocean City, Maryland, am câştigat aproximativ 9.000 de euro. Am fost foarte mulţumit şi chiar mă gândesc să plec la vară iar“.
Vara, tinerii pot să-şi aleagă dintr-o gamă diversificată de oferte de muncă, atât în ţară, cât şi în stăinătate. Important este să vrea. Angajatorii nu cer experienţă, dar nici nu oferă salarii mari.
Veronica Cruşoveanu, Mihaela Pasă (anul II, Secţia Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale)

Nu suntem într-un basm, ci în mijlocul unei poveşti de viaţă, o dramă numită leucemie. O poveste pe care un tânăr o tratează cu chimioterapie şi cu zâmbetul pe buze.

Respirăm un aer greu, aproape imposibil de închipuit dacă nu eşti aici să simţi tot pe viu. Bănuim că de vină este senzaţia stranie pe care ţi-o trezeşte orice unitate sanitară. Suntem la Spitalul „Filantropia“ din Craiova. Ne aşezăm pe o bancă veche, decojită, pe care timpul şi oamenii şi-au lăsat amprentele. Nu suntem singuri, ci o împărţim cu un băiat cam de vârsta noastră. Ne dăm seama după cum e îmbrăcat: un cercel negru, un tricou alb şi pantaloni de trening gri, lejeri.
„Prinţişorul“, cum îl alintă personalul medical, este Levi Berzan, un tânăr de 18 ani, din Corabia. Pragul spre maturitate nu l-a trecut precum cei de vârsta lui, ci cu povara leucemiei. La o primă vedere, este un copil normal, ca oricare dintre noi. Nici nu ar vrea să pară altfel. Iniţial, suntem tentaţi să credem că a ales o tunsoare nonconformistă din cauza căldurii, însă părul l-a pierdut în urma procedurii de chimioterapie. Totuşi, ceva ne deosebeşte: un detaliu de pe mâna dreaptă îl dă de gol, un bandaj alb, lat, strâns bine de o bucată de leucoplast. Sub el se găsesc singurele semne fizice pe care boala le lasă pe corpul lui.

„Oboseam dacă urcam trei, patru trepte…“

Leucemia îl încearcă deja de trei luni, dar el nu o lasă să-l înfrângă. I-a declarat război încă din prima clipă. A aflat că are leucemie în formă avansată. Cauzele? Necunoscute.  „Oboseam dacă urcam trei, patru trepte şi mă durea capul foarte des… nu mai eram eu“. Totuşi, a păstrat tot ceea ce conteză. A păstrat puterea de a lupta, oamenii dragi şi visele pe care orice tânăr le are. În ceea ce priveşte susţinerea din partea celor apropiaţi, băiatul se bucură în totalitate de ea. Familia şi prietenii îi sunt aproape necondiţionat: „Sunt chiar enervant de atenţi“. Pentru mulţi adolescenţi este perioada cea mai frumoasă, dar pentru Levi va rămâne întinată de durul diagnostic. Noi l-am găsit pe băncuţa spitalului, pe care stă des să se reculeagă. Nu vrea să spună stop viselor, ci bolii crunte care stăpâneşte.

„Dacă cineva mi-ar spune că mâine o să mor, i-aş răspunde că e o glumă“

Ne uităm în ochii lui şi îl ascultăm cum ne expunea fiecare moment al luptei. Gradual, cu un zâmbet în colţul gurii şi cu o privire senină. Ochii lui sunt limpezi, la fel cum este şi viziunea sa despre ce va urma, pentru că va urma: „După capitolul ăsta din viaţa mea, vreau să-mi iau permisul, să-mi termin şcoala, deşi primul lucru pe care vreau să-l fac este să merg într-o excursie la munte cu prietenii“. Pentru el, leucemia e o mică piatră de care s-a împiedicat în drumul pe care îl are de parcurs. „Într-o zi, stăteam pe bancă şi a venit un om mai bătrân. Am vorbit puţin şi mi-a zis că are aceeaşi boală şi că nu scapă de ea de cinci ani. Mi-a spus: «Băiete, nici tu n-ai să scapi», iar eu am râs. Dacă cineva mi-ar spune că mâine o să mor, i-aş răspunde că e o glumă“.
Sunt multe zâmbete în jur, pe multe chipuri, dar fiecare diferit. Al lui e, poate, un zâmbet resemnat în sinea lui, dar biruitor în lupta cu leucemia. Păleşte doar în faţa aparatului de fotografiat, poate din bun-simţ faţă de cei care l-ar putea considera sfidător. Explicaţia e simplă: „Vezi tu, sunt şi anumite interdicţii: pe lângă faptul că nu am voie să fac efort, nici la soare nu mă pot expune, deşi la Corabia am Dunărea şi soarele aproape“.

„Nu am greşit! De ce să mă pedepsească Dumnezeu?“

La fel de aproape îi e şi Dumnezeu. Întrebându-l dacă a pierdut credinţa sau dacă consideră povara bolii care apasă pe umerii săi o pedeapsă, a spus: „Credeam şi înainte în Dumnezeu şi cred şi acum. Nu am greşit, am făcut greşeli mici, oricine greşeşte, dar Dumnezeu nu dă astfel de pedepse.“ Însă, într-o privinţă nu vrea să greşească, aceea a unui eventual blocaj psihic. Totul e ordonat în mintea lui, năucitor pentru o boală ce îi macină şi îi distruge psihic chiar şi pe cei mai trecuţi prin viaţă. Resursele lui interioare par inepuizabile, dar greu de descoperit în spatele răspunsurilor simple şi hotărâte pe care ni le oferă.

„Treci peste, mergi înainte“

Deşi momentul în care a primit acest diagnostic a reprezentat un şoc, mental şi-a alcătuit un plan pentru momentele de deznădejde. Chiar funcţionează: „M-am gândit că dacă ar fi să mă blochez, să simt că nu mai pot… ce aş face? Dar nu, de ce să-mi fac mie rău?“. Nici un gând rău nu îi trece prin minte.
În privinţa condiţiilor oferite de spital nu se plânge, ba chiar se arată mulţumit. Personalul îi acordă suficientă atenţie. Visul lui cel mare este doar să biruiască leucemia. Calea e greu de parcurs şi necesită multă putere, credinţă, speranţă, răbdare. „Dacă aş găsi răbdare la magazin, aş cumpăra un bax!“, a adăugat el zâmbind.
Fără posibilitatea de a alege, conclude: „N-ai altă cale!“. E o stradă cu sens unic, un tunel la capătul căruia speră şi îşi doreşte să găsească vindecarea.
Sidonia Vodislav, Iustin Ciutan, Dumitru Ursu
 (anul II, Secţia de Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale)

Ultimul inventar făcut acum căteva luni de Primăria Municipiului Craiova gropilor şi denivelărilor de pe străzile oraşului arată că în Bănie există aproximativ 18.000 de metri de asfalt cu astfel de probleme. Între timp, unele gropi au fost plombate, iar altele au dispărut după ce arterele pe care se aflau au fost reabilitate.

Lucruri făcute fără cap

Strada Paşcani a fost asfaltată recent. Bordurile au fost înlocuite, trotuarele refăcute, iar pe alocuri strada a fost lărgită. De asemenea, la intersecţia străzilor Paşcani şi George Enescu a fost creat un sens giratoriu pentru a fluidiza traficul. Toate bune şi frumoase, numai că există o problemă: stratul de asfalt a fost turnat inclusiv peste gurile de canal. Şi fiindcă nu puteau să le lase aşa, cei care s-au ocupat de asfaltare a trebuit să remedieze situaţia. Şi cum altfel dacă nu în clasicul stil românesc?! În jurul acestor canale, asfaltul a fost tăiat pentru ca acestea să fie ridicate la nivelul străzii. Au stat aşa câteva zile, timp în care şoferii a trebuit să le ocolească mai ceva ca pe jetoane. Când a fost turnat asfaltul în jurul gurilor de canal, păzea coşmar! Strada nu era ca-n palmă, ci plină cu denivelări. Acestea sunt 16 la număr şi le dau bătăi de cap şoferilor care circulă  în fiecare zi pe strada Paşcani. Conducătorii auto sunt nemulţumiţi. „Ar trebui să fie oameni mai competenţi care să facă aceste lucruri“, consideră Mădălina Marineaţă, o şoferiţă din Craiova. Şi tot aceasta crede că „ar trebui să aducă la acelaşi nivel gurile de canal înainte de asfaltare şi să facă în aşa fel încât să nu mai existe nereguli“.
Mai sunt şi alte străzi în aceeaşi situaţie, iar pe unele dintre ele nici trotuarele nu sunt în regulă. Pe strada George Enescu trotuarul este plombat pe o lungime de aproximativ un kilometru, iar canalele reprezintă un obstacol şi un pericol. „Sunt multe lucruri care se fac fără cap şi avem de suferit“, a încheiat Mădălina Marineaţă.

„Buba“ maşinii, „fericirea“ mecanicilor

Mecanicii auto reparăzilnic  maşini avariate din cauza gropilor şi denivelărilor. Cele mai frecvente probleme sunt legate de anvelopele sparte, dar nu lipsesc nici maşinile care au probleme cu suspensiile sau bucşele. Siguranţa autovehiculului este prioritară. „Să se prezinte la un service autorizat sau cel puţin de calitate, pentru a-şi verifica autovehiculul“, recomandă un mecanic auto din Craiova. Costurile pentru reparaţia maşinilor avariate variază în funcţie de tipul autovehiculului şi de pagube.

Claudiu Voicilă

Barbu Drugă

Mare negustor şi proprietar de pământ, Barbu Drugă s-a născut pe 21 iulie 1881. El se numără printre marii proprietari de moşii şi exportatori de cereale ai vremii.
În 1916, a cumpărat moara Cetate şi moşia de la Botoşeşti-Paia, unde s-a retras, fiind bolnav de plămâni.
A întemeiat o reţea de industrie a morăritului şi de desfacere a pâinii. Era proprietarul Fabricii de pâine din Craiova şi al morii de pe strada Calea Bucureşti din Craiova. După 1948, a fost arestat, fiind reabilitat în 1965, când iniţiativele sale din perioada interbelică s-au bucurat de atenţia unor istorici ai comerţului şi industriei din România.

1 de 3

Fie că trăieşti la sat, fie că trăieşti la oraş, viaţa îşi urmează cursul. Am descoperit comuna Coşoveni, cu bune şi cu rele, iar oamenii cu care am stat de vorbă au fost deschişi şi primitori.

La intersecţia principală din Coşoveni l-am întâlnit pe Niţă Popescu. Pensionar, trăieşte la oraş, dar mai vine din când în când la ţară, unde copiii au un magazin. L-am găsit la poartă, făcându-şi de lucru. Pe uliţă, la stânga, tanti Constanţa şi nepotul ei tăiau iarba din faţa porţii.
Din vorbă în vorbă, nea Petre, un vecin, a început să-şi spună păsurile. Era mulţumit că s-a făcut grâul, dar nu ştia ce se va întâmpla cu recolta de porumb: „Ăl de Sus, ce zice El, aia se face!“, a spus Badea Petre, uitându-se spre cer. Ploaia de acum câteva zile le-a mănit oamenilor legumele din grădini. La o aruncătură de băţ am întâlnit-o pe Maria Ţuţurescu, care îşi tăia iarba de lângă gardul făcut recent. În curtea casei încă neterminată are o grădină mică cu legume. Conservele şi le pregăteşte cu legume din piaţă. Lipsa spaţiului o afectează şi pe Costinela Cotelici: „Păi nu-mi convine, dar dacă nu am spaţiu, le cumpăr de la magazin. Sunt şi aici, că sunt oameni care cultivă, ne descurcăm“.

La Coşoveni, cultura
„a murit“

Comuna e animată de tinerii care n-au dat viaţa de la ţară pe cea de la oraş. Serile şi le peterec la cele câteva baruri sau la Căminul Cultural, când sunt spectacole. Am poposit la Biblioteca din Coşoveni, aflată în vecinătatea şcolii din comună. O clădire înaltă, cu geamuri mari şi cu un aer din perioada comunistă, găzduieşte un fond de carte care numără 8.600 de volume din domenii diferite. În afara elevilor care trec pe la bibliotecă doar ca să citească suplimentar pentru şcoală, mai sunt şi câteva persoane trecute de vârsta a doua, care nu neglijează lectura. „Sunt din ce în ce mai puţini cei care vin şi au cam murit cei care citeau. Lecturau, mai ales, cărţi poliţiste şi literatură română“, a spus cu părere de rău Ana Grigorie, bibliotecară de 23 de ani în Coşoveni. În curând, biblioteca va beneficia de patru calculatoare prin programul BiblioNet, care vor fi conectate la internet şi la care vor avea acces toţi cetăţenii. „Mi se pare foarte bună ideea, dar cam târziu am fost prinşi în program, deşi am solicitat mai de mult“, a completat bibliotecara. Aceste calculatoare vor creşte numărul celor care vor trece pragul bibliotecii, iar regulile pentru utilizarea lor vor fi destul de stricte. Tot la bibliotecă, tinerii din comună au posibilitatea să-şi petrecă timpul liber jucând şah şi tenis de masă: „Avem masă de tenis. Copiii pot veni să joace şi şah. Mai vin, dar nu aşa de mulţi“, a încheiat Ana Grigorie.
Pe uliţele din Coşoveni am întâlnit oameni născuţi şi crescuţi acolo, dar şi oameni care au dat oraşul pe liniştea satului. Unii regretă şi s-ar întoarce la oraş dacă ar mai avea unde. Aşa ar face şi Maria Ţuţurescu: „Eu am venit după fată aici, ea s-a măritat… M-aş întoarce la Craiova, dar nu mai am unde să stau acolo“. Problemele de sănătate ale nepoatei l-au obligat să se mute la ţară acum patru ani şi pe Ion Ştefan.
Oana Ionele,
Claudiu Voicilă
(anul II, Secţia Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale)

Repartizarea în liceu fără examen, numai pe baza mediei de admitere, aduce de patru ani în clasa a IX-a mii de şcolari cu medii de repetenţie, pe care unii profesori încearcă să-i ridice, prin mari eforturi, la note de 5, dar pentru care, în majoritate, finalul este un bacalaureat ratat.

În 2009, prin hotărârea de guvern de aprobare a cifrei de şcolarizare, iniţiată de ministrul educaţiei de atunci, Ecaterina Andronescu, nu au mai fost alocate locuri pentru învăţământul profesional. Planul de măsuri a inclus astfel şi readucerea, în sistemul educaţional, a celor care nu au finalizat învăţământul obligatoriu sau nu au dobândit o calificare profesională. Concret, au dispărut locurile de la şcolile profesionale, în condiţiile în care, pentru unii, părea degradant să spună că sunt „la profesională“, şi au apărut licee tehnologice.
Tot în 2009, prin ordin de ministru, a fost introdusă evaluarea naţională, ale cărei note să fie luate în calcul la intrarea în liceu, fără examen. Ulterior, începând din 2010, în licee s-a putut intra, în urma repartizării computerizare, şi cu medii mai mici de 5, câtă vreme nu a fost impusă o notă minimă de promovare a evaluării.
Măsurile luate acum patru ani au avut, potrivit iniţiatorilor, un rol social: nici un copil să nu rămână pe stradă şi, chiar cu note de 2, 3 sau 4, să fie admişi în liceu. N-a fost aleasă, astfel, soluţia prin care sistemul, înainte de toate, să fi pretins profesorilor să se ocupe de elevii-problemă, astfel încât să-i aducă la o pregătire de 5. Adoptând o soluţie mai simplă, având la bază bunăvoinţa şi marea înţelegere, cadrele didactice au preferat să promoveze, an de an, elevi nepregătiţi şi să-i aducă la evaluarea naţională, în virtutea faptului că aceştia oricum ajung ulterior la liceu.
În clasa a VIII-a, însă, la evaluarea naţională, notele primite din milă în gimnaziu şi-au spus cuvântul. Elevii cu medii de 6 sau chiar 7 în clasele V-VIII au luat, la primul test important din viaţa lor, note de 1, 2 sau 3, care au coborât media de admitere în liceu sub nivelul celei de repetenţie, adică sub 5.
Ulterior, în liceu, majoritatea miilor de elevi admişi cu medii de repetent nu a putut recupera lipsa de pregătire. Chiar şi cele câteva zeci de elevi care s-au ridicat cu greu spre 5 şi chiar au promovat an de an au ajuns, la sfârşitul clasei a XII-a, în faţa unei misiuni imposibile: bacalaureatul, pe care nu l-au putut lua nici cu subiecte diferenţiate.

„Este nevoie de modificarea legii“

Primele consecinţe concrete ale sistemului de admitere în liceu din ultimii ani sunt legate atât de elevi, cât şi de profesori. Elevii nu au rămas pe stradă, ci au mers la şcoală, iar profesorii, având discipoli în bancă, şi-au păstrat locurile de muncă. Privit în ansamblu, însă, sistemul de învăţământ pare că nu găseşte soluţii reale pentru o educaţie de calitate.
Autorităţile recunosc că este jenant să declari admis în liceu un elev cu media de admitere sub 5 şi susţin că situaţia s-ar putea schimba în bine numai prin modificarea reglementărilor în vigoare.
„În prezent, oricât de mult nu ne convine, nu avem ce face, dacă aşa zice legea. Este nevoie de o iniţiativă parlamentară pentru modificarea Legii educaţiei care conţine, de altfel, o mulţime de articole ce ar trebui schimbate. Mai mult, legea nu ne permite să sancţionăm profesorii cu rezultate slabe, nici să-i spunem directorului să plece dacă are trei promoţii de absolvenţi care nu promovează bacalaureatul. Tot sistemul trebuie reanalizat. Constatăm că elevi cu media de absolvire (a gimnaziului – n.r.) de 7-8 nu reuşesc să ia la evaluare decât 2, sau 1, sau 4. Ce putem face?! Nu avem instrumente“, mai spun reprezentanţii autorităţilor din educaţie, care admit şi că rezultatele slabe la bacalaureat sunt înregistrate majoritar în licee cu mulţi elevi admişi cu medii sub 5.

„Nici un elev nu va lua bacalaureatul dacă intră în liceu cu lacune majore“

Preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Simion Hăncescu, este de părere că situaţia actuală reflectă dezastrul din învăţământ şi faptul că Ministerul Educaţiei nu a avut o viziune corectă în ceea ce priveşte reţeaua şcolară, evaluările de la finalul ciclurilor de învăţământ şi modul în care se face promovarea de la un ciclu de învăţământ la altul.
Liderul sindical susţine, la rândul său, reintroducerea examenului de admitere tradiţional în liceu, iar media minimă de intrare să fie 5.
„Este inadmisibil să fie înscris la liceu un absolvent care are media sub 5. Aceşti elevi vor pica examenul de bacalaureat, irosindu-şi cei patru ani de liceu. Ar trebui mărit numărul de locuri de la şcolile profesionale, care să pregătească viitoarea forţă de muncă, pentru că majoritatea acestor elevi ar fi putut să ajungă nişte muncitori cu înaltă calificare, de care România are atâta nevoie. De asemenea, ar trebui micşorat numărul de locuri la licee. Ca şi condiţie pentru admiterea la liceu, soluţia ar fi examenul de admitere, iar media minimă să fie 5“, afirmă Hăncescu.

Se impune reînfiinţarea învăţământului profesional

Preşedintele Federaţiei „Alma Mater“, Anton Hadăr, se declară, şi el, în favoarea reînfiinţării învăţământului profesional, în condiţiile în care, în opinia lui, sistemul trebuie regândit, pentru că a obliga toţi elevii să urmeze liceul este incorect. „Unii pot, alţii nu pot. Am discutat acest subiect cu toţi miniştrii, începând cu doamna Andronescu. Ei zic să-i ducem (pe elevi – n.r.) până în clasa a X-a, cât este învăţământul obligatoriu, şi apoi să-i înscriem la profesională. Eu nu cred că este bine. Din păcate, în cei doi ani, elevii admişi cu medii sub 5 nu mai învaţă nimic. Le facem mai mult rău“, a declarat Hadăr.
Potrivit lui Hadăr, reînfiinţarea învăţământului profesional se impune în condiţiile în care unii elevii poate chiar au vocaţie pentru o anumită meserie. „Elevii cu medii sub 5 nu trebuie ţinuţi în liceu. Au trecut deja mulţi ani. Am văzut rezultatele dezastruoase. Îi ducem în liceu din dorinţa profesorilor de a avea o normă. Îmi pare rău, dar nu merge. Facem rău şi profesorilor, şi elevilor. Părinţii încearcă să stârnească mila profesorilor, iar profesorii se lasă ispitiţi. Nici un elev nu va lua bacalaureatul dacă intră în liceu cu lacune majore în pregătire“, a mai spus Hadăr.

Examenul de admitere şi şcolile profesionale, susţinute şi de părinţi

Din punctul de vedere al părinţilor, problema ar putea fi rezolvată prin reintroducerea examenului de admitere în liceu. „Cred că cel mai bine ar fi să fie reintrodus examenul de admitere în liceu. Dar, în condiţiile actuale, elevii trebuie admişi în clasa a IX-a chiar dacă au note mici la evaluare, pentru că ei au promovat clasa a VIII-a. Evaluarea este un procedeu de departajare a candidaţilor. Nu pot spune că sunt repetenţi şi au fost acceptaţi în clasa a IX-a, chiar cu medii mici. Ei au promovat clasa a VIII-a, au picat evaluarea, dar trebuie admişi în clasa a IX-a pentru că au promovat. Nu ai cum să procedezi altfel“, este de părere preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământul Preuniversitar (FNAP-IP), Mihaela Gună.
În opinia Mihaelei Gună, o măsură bună ar fi şi reînfiinţarea şcolilor profesionale, pe lângă reintroducerea admiterii la liceu.
Elvira Gheorghiţă –
Mediafax