Fie că trăieşti la sat, fie că trăieşti la oraş, viaţa îşi urmează cursul. Am descoperit comuna Coşoveni, cu bune şi cu rele, iar oamenii cu care am stat de vorbă au fost deschişi şi primitori.
La intersecţia principală din Coşoveni l-am întâlnit pe Niţă Popescu. Pensionar, trăieşte la oraş, dar mai vine din când în când la ţară, unde copiii au un magazin. L-am găsit la poartă, făcându-şi de lucru. Pe uliţă, la stânga, tanti Constanţa şi nepotul ei tăiau iarba din faţa porţii.
Din vorbă în vorbă, nea Petre, un vecin, a început să-şi spună păsurile. Era mulţumit că s-a făcut grâul, dar nu ştia ce se va întâmpla cu recolta de porumb: „Ăl de Sus, ce zice El, aia se face!“, a spus Badea Petre, uitându-se spre cer. Ploaia de acum câteva zile le-a mănit oamenilor legumele din grădini. La o aruncătură de băţ am întâlnit-o pe Maria Ţuţurescu, care îşi tăia iarba de lângă gardul făcut recent. În curtea casei încă neterminată are o grădină mică cu legume. Conservele şi le pregăteşte cu legume din piaţă. Lipsa spaţiului o afectează şi pe Costinela Cotelici: „Păi nu-mi convine, dar dacă nu am spaţiu, le cumpăr de la magazin. Sunt şi aici, că sunt oameni care cultivă, ne descurcăm“.
La Coşoveni, cultura
„a murit“
Comuna e animată de tinerii care n-au dat viaţa de la ţară pe cea de la oraş. Serile şi le peterec la cele câteva baruri sau la Căminul Cultural, când sunt spectacole. Am poposit la Biblioteca din Coşoveni, aflată în vecinătatea şcolii din comună. O clădire înaltă, cu geamuri mari şi cu un aer din perioada comunistă, găzduieşte un fond de carte care numără 8.600 de volume din domenii diferite. În afara elevilor care trec pe la bibliotecă doar ca să citească suplimentar pentru şcoală, mai sunt şi câteva persoane trecute de vârsta a doua, care nu neglijează lectura. „Sunt din ce în ce mai puţini cei care vin şi au cam murit cei care citeau. Lecturau, mai ales, cărţi poliţiste şi literatură română“, a spus cu părere de rău Ana Grigorie, bibliotecară de 23 de ani în Coşoveni. În curând, biblioteca va beneficia de patru calculatoare prin programul BiblioNet, care vor fi conectate la internet şi la care vor avea acces toţi cetăţenii. „Mi se pare foarte bună ideea, dar cam târziu am fost prinşi în program, deşi am solicitat mai de mult“, a completat bibliotecara. Aceste calculatoare vor creşte numărul celor care vor trece pragul bibliotecii, iar regulile pentru utilizarea lor vor fi destul de stricte. Tot la bibliotecă, tinerii din comună au posibilitatea să-şi petrecă timpul liber jucând şah şi tenis de masă: „Avem masă de tenis. Copiii pot veni să joace şi şah. Mai vin, dar nu aşa de mulţi“, a încheiat Ana Grigorie.
Pe uliţele din Coşoveni am întâlnit oameni născuţi şi crescuţi acolo, dar şi oameni care au dat oraşul pe liniştea satului. Unii regretă şi s-ar întoarce la oraş dacă ar mai avea unde. Aşa ar face şi Maria Ţuţurescu: „Eu am venit după fată aici, ea s-a măritat… M-aş întoarce la Craiova, dar nu mai am unde să stau acolo“. Problemele de sănătate ale nepoatei l-au obligat să se mute la ţară acum patru ani şi pe Ion Ştefan.
Oana Ionele,
Claudiu Voicilă
(anul II, Secţia Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale)
