Gică Popescu, candidatul cu cele mai mari șanse de a ajunge președinte al Federației Române de Fotbal (FRF), duce în trena renumelui său de om de afaceri numeroase datorii neplătite. Aproximativ zece dintre firmele pe care Rise Project le-a inventariat în dreptul lui Popescu au fost date în judecată, în anii din urmă, pentru neonorarea unor facturi și contracte. Pentru opt dintre ele, Rise a găsit procese ajunse la final, fără ca debitele să fi fost stinse după începerea acțiunilor judecătorești.

Gică Popescu a semănat, în ultimii ani ai carierei sale antreprenoriale, arierate de toate felurile. De la datorii ridicole, de câteva sute de lei, ocazionate de neplata unor articole de birotică, până la restanțe de zeci de mii de euro, nemaiachitate furnizorilor de bunuri și servicii. Firmele lui Popescu au lăsat neplătite apa caldă, impozitele, taxele către societăți de curierat, chiriile datorate Centrului Național al Cinematografiei sau reparațiile efectuate de RA-APPS la un imobil deținut în coproprietate. Au mai fost păgubiți operatori aviatici, companii de pază și protecție sau firme de consultanță în domeniul hotelier. Acestea sunt doar datoriile ieșite la lumină, pentru recuperarea cărora creditorii au deschis acțiuni judiciare. În afara litigiilor avute cu creditorii, firmele lui Popescu sunt, fără excepție, pe pierdere.

Inventarul firmelor care aparțin (sau au aparținut) lui Gică Popescu, acționate în instanță pentru datorii GLP Project SRL

Este o firmă înființată în 2005, prin care Gică Popescu face investiții imobiliare. În octombrie 2007, firma Samko Instalații Mecano-Electrice a dat în judecată GLP Project pentru recuperarea unei datorii de 115.500 de lei. Penalitățile de întârziere reprezentau alți 3.600 de lei. GLP Project a pierdut procesul.
În iulie 2011, RA-APPS a dat în judecată GLP Project pentru recuperarea unei datorii de 79.000 de lei. Suma consta în restanțe la plata unor lucrări de renovare a unei clădiri din Piața Rosetti – clădire deținută în coproprietate de RA-APPS și de firma lui Gică Popescu. RA-APPS a câștigat procesul. Gică Popescu a vândut cele două etaje pe care le avea în clădirea din Piața Rosetti, în septembrie 2011, contra 210.000 de euro. Cumpărătorul a fost omul de afaceri Jabra Jihad.
În august 2013, producătorul de articole de birotică RTC Proffice Experience a dat în judecată GLP Project pentru recuperarea unei datorii de 225 de lei. RTC a câștigat procesul, în decembrie 2013. Firma lui Popescu a trebuit să plătească și cheltuieli de judecată de 200 de lei.

Romita Imobiliare Invest SRL

Este una dintre firmele prin care Gică Popescu derulează o parte a afacerilor sale imobiliare. A fost înființată, în aprilie 2008, de către Popescu, deținător a 75% din părțile sociale, și de italianul Pietro Chiodi, care controla 25%. Acesta din urmă i-a impresariat pe fotbaliștii Adrian Mutu și Cristian Chivu și, ca și Popescu însuși, este bun prieten cu frații Becali. Un an mai târziu, în 2009, participația lui Popescu a scăzut la 50%, restul părților sociale revenindu-le, în cote egale, lui Pietro Chiodi și Cristian Chivu, prin firma Na.Gi.Ma. Investments.
În 2012, doi frați gemeni emigrați la Paris, Lascăr și Nicolae Veniamin, au cerut executarea silită a Romita Imobiliare Invest pentru recuperarea unui debit restant, creat cu ocazia vânzării unor terenuri.
În contul acestei datorii, în septembrie 2012, a fost scos la vânzare, prin licitație publică, un teren de 50 de hectare pe care Romita Imobiliare Invest îl deținea în comuna Tărtășești (Dâmbovița). Prețul de la care a pornit licitația: 397.000 de euro.

G.P.& Partners SRL

Este o firmă pe care Popescu a înființat-o în 2005, împreună cu soția lui, Luminița, și cu principalul său om de încredere, Sorin Ion Lungu, care a deținut 1% din societate.
În martie 2010, societatea de termoficare din orașul natal al fostului fotbalist, Uzina Termică SA Calafat, a chemat în instanță G.P. & Partners pentru recuperarea unei datorii de 46.700 de lei. Compania de stat a câștigat procesul. În februarie 2013, G.P. & Partners a fost dată în judecată de firma de curierat TNT România pentru recuperarea unei datorii modice, de 234 de lei. Și TNT România a câștigat procesul.
G.P. & Partners a fost deținută până în aprilie 2010 de soții Popescu. După ieșirea Luminiței din companie, locul ei a fost luat de firma Na.Gi.Ma. Investments – cu o cotă de 50% – societate patronată de Pietro Chiodi și Cristian Chivu, în cote egale.

Total Development Grup Expert SRL

Este o companie pe care Popescu a deținut-o, integral, din 1998 până la falimentarea ei, în 2013. În afara sediului din București, firma avea un punct de lucru și în orașul Sulina, unde administra câteva ambarcațiuni care făceau curse pe Dunăre.
Când a intrat în insolvență, în iunie 2012, firma cumula datorii de 1,063 milioane de lei. Jumătate din bani erau restanțe la instituții ale statului: Autoritatea Națională a Vămilor (378.000 de lei), Direcția de Taxe și Impozite a Primăriei Capitalei (153.000 de lei), Autoritatea Navală Română (20.800 de lei) etc. Restul erau arierate la firme private. În principal, la Kasandra Impex SRL – 409.000 lei – o firmă care operează stații de carburanți în Delta Dunării și de la care compania lui Gică Popescu își alimenta vaporașele.
Cristian Antonov, patronul Kasandra Impex, spune că datoriile au început să se adune în anii 2008 și 2009 și, la valoarea lor netă, adică fără penalități de întârziere, însumau, în momentul de vârf, circa 190.000 de lei.
Potrivit lui Antonov, pentru a-i mai fi păsuită firma, Popescu a încheiat un contract prin care garanta, în nume personal, pentru rambursarea datoriei. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, Antonov i-a pus sechestru pe o vilă pe care fostul fotbalist o are în Poiana Brașov. Abia atunci Popescu a plătit o parte din bani. Vila nu a mai fost scoasă la vânzare, deși anunțul organizării licitației a apucat să fie publicat, în ianuarie 2013. Patronul Kassandra Impex spune că fostul fotbalist mai are și acum să-i dea o parte din bani.

Gică Popescu AIR SRL

Este o companie de aviație înființată în 2009. La început, Gică Popescu a deținut 90% din firmă, iar soția lui, Luminița, restul de 10%. Gică Popescu a administrat, personal, compania până în august 2012, moment în care i-a cedat acest loc nevestei. Concomitent, toate părțile sociale au fost trecute pe numele Luminiței Popescu. În aprilie 2013, firma a fost chemată în judecată de compania aviatică Aviația Utilitară SA, pentru recuperarea unei creanțe. Gică Popescu Air a pierdut procesul, șapte luni mai târziu, în noiembrie.

Doldora Capital SRL

A fost firma prin care Gică Popescu și doi oameni de afaceri, Valentin Roateș și George Șaguna, au construit, în 2010, mall-ul Doldora Bazaar din cartierul Rahova. În 2013, compania a falimentat, adunând datorii neplătite de 47,7 milioane de lei. Cel mai important păgubit, potrivit tabelului creditorilor publicat în Buletinul Insolvenței, a fost Unicredit Leasing Corporation, cu o creanță neîncasată de 45,6 milioane de lei. Alți 913.000 de lei au rămas neplătiți la direcțiile de taxe ale Primăriei Capitalei și, respectiv, Primăriei Sectorului 5.
Firma de pază Nei Guard a rămas cu o creanță neîncasată de 460.000 de lei. Furnizorii de gaze și de electricitate ai Doldora Capital au pierdut 495.000 de lei în urma acestui faliment.
Popescu a deținut 25% din Doldora Capital. Înființată în 2007, Doldora Capital s-a numit, inițial, Immobiliar Grup Exim și a fost patronată, în cote egale, de George Șaguna și Valentin Roateș. Gică Popescu li s-a alăturat celor doi în aprilie 2010.

Clubul Sportiv Școala de Fotbal „Gică Popescu“

A fost înființat, sub forma unei asociații nonprofit, în 2002, de către Gică Popescu și antrenorul de fotbal Paul Nelu Răducan. În 2013, asociația a intrat în insolvență. Taxele și impozitele neplătite statului se ridicau, în luna septembrie a anului trecut, la 965.000 de lei. Printre creditorii acestei asociații nonprofit figurează și Gică Popescu, ca persoană fizică, cu un debit de recuperat de 438.000 de lei.

Pimen GP SRL

Este una dintre firmele pe care, azi, Popescu le-a cantonat în domeniul producției de energie verde. Dar este și firma prin intermediul căreia, între 2010 și 2013, a fost cofinanțator al echipei de fotbal Chindia Târgoviște. În martie 2005, Centrul Național al Cinematografiei a dat în judecată Pimen GP pentru recuperarea unei datorii de circa 24.000 de lei. Suma era reprezentată de contravaloarea chiriei pe patru luni pe care firma lui Gică Popescu o lăsase neplătită la Cinematograful Favorit din cartierul Drumul Taberei. Pimen GP luase în chirie această sală de cinema în mai 2004.
În noiembrie 2008, Guardo Am Trading a dat în judecată Pimen GP, pentru recuperarea sumei de 8.060 de lei. Banii reprezentau contravaloarea unor servicii de pază, prestate în august și septembrie 2008. Guardo Am Trading a câștigat procesul. Popescu a fost administrator al Pimen GP de la înființare, în 1997, până în 2008. Asociat a fost între 1997 și 2013. În prezent, firma este în lichidare.

G.P. Holding Invest SRL

A fost creată în 2005. Popescu deține această firmă împreună cu soția sa, Luminița. Prin intermediul acestei companii, controlează altă societate comercială care, și ea, îi poartă numele: Gică Popescu Hotels. G.P. Holding Invest e proprietara unui teren în Bacău și a altuia, în București, situat pe strada Teodosie Rudeanu nr. 8/12-14, din Sectorul 1 – adresă la care fostul fotbalist a vrut să construiască un hotel afiliat lanțului internațional Mariott.
G.P. Holding Invest a rămas datoare la Trend Hospitality, companie de consultanță în domeniul hotelier, aflată în sfera de influență a magnaților Puiu Popoviciu și Radu Dimofte. Trend Hospitality a fost înființată de tatăl lui Radu Dimofte. Astăzi, e patronată de Constantin Sebeșanu.
Trend Hospitality a acționat în instanță G.P. Holding Invest în februarie 2013 și a obținut câștig de cauză trei luni mai târziu. Potrivit sentinței judecătorești, firma lui Gică Popescu trebuie să achite Trend Hospitality 262.000 de lei, contravaloarea unor servicii de consultanță.

Gică Popescu: „Vreți să scoateți în evidență că nu aș fi un bun manager?  Asta vreți!“

Gică Popescu vorbește despre datoriile pe care firmele sale le-au lăsat în urmă și despre pierderile monotone pe care acestea le înregistrează. Dar și despre opacizarea acționariatului câtorva dintre societățile sale comerciale, prin trecerea părților sociale de pe numele lui, pe numele unor companii offshore din Cipru.
 
RISE Project: Majoritatea societăților comerciale pe care le patronați sunt pe pierderi, iar multe dintre ele au fost acționate în instanță pentru recuperarea datoriilor. Cine se uită la situația lor financiară trage concluzia că Gică Popescu nu este un bun manager.
Gică Popescu: Trageți dumneavoastră concluzia asta.

R.P.: Ce altă concluzie poate fi trasă?
G.P.: OK! Și vreți să vă dăm exemple de societăți comerciale care mai fac și profit?

R.P.: Există astfel de firme?
G.P.: Majoritatea businessurilor sau societăților pe care le-am făcut au fost create undeva, în 2005-2006. Aproape fiecare societate a achiziționat, la un anumit moment, un anumit activ. De regulă, terenuri pe care să dezvolte businessuri. Din păcate, pentru toată lumea, nu numai pentru noi, imediat după 2007 a venit o perioadă de criză. Toate aceste proiecte, din rațiuni legate doar de criză, au fost ținute în stand-by. De anul acesta, noi crezând că lucrurile se vor îmbunătăți, vrem să le scoatem la suprafață pe câteva dintre ele. Avem trei proiecte pe care le începem anul acesta: unul de energie eoliană, altul imobiliar și altul despre care, acum, nu pot să vă vorbesc.

R.P.: Totuși de unde provin aceste pierderi?
G.P.: Fiecare societate are istoricul ei. Vă dau un exemplu, cu GP Holding și GP Hotels. (GP Hotels este controlată prin intermediul GP Holding – n.r.). În perioada de boom, noi am cumpărat un teren (pe strada Teodosie Rudeanu, nr. 8, în zona stației de metrou Basarab – n.r.) pe care voiam să dezvoltăm un hotel. Am făcut proiectul. Am obținut autorizație de construire. Am semnat contractul de management și de operare cu Mariott, urmând să dezvoltăm acest hotel. A venit criza și am fost sfătuiți de consultanții pe care îi aveam să nu începem pentru că, cu siguranță, vom avea probleme. Rata de ocupare a hotelurilor din București a scăzut dramatic. În plus, nici o bancă nu dorea să finanțeze, în perioada asta, un proiect de genul acesta. Am fost obligați să stopăm investiția. Am plătit pentru acel teren şapte milioane de euro. Când terenul a ieșit din patrimoniul GP Holding, fiind transferat, ca aport de capital, firmei GP Hotels, a fost înregistrat la o valoare contabilă foarte mare. După trei ani, fiind obligați de lege să facem reevaluarea bunurilor, valoarea lui contabilă a devenit patru milioane de euro. În cazul ăsta, avem de-a face cu o pierdere contabilă, provenită din reevaluarea bunurilor. Toate investițiile pe care le-am făcut, la acest proiect, cu arhitecți, cu avocați, cu tot ce am mai investit au devenit costuri, adică pierderi. Nouă ne convine să avem pierderi pentru că nu plătim impozit. Eu, ca persoană fizică, am de recuperat multe milioane de euro de la această societate. Toate investițiile au fost făcute cu banii mei.

R.P.: În cazul acestui proiect, firma de consultanță hotelieră Trend Hospitality v-a dat în judecată pentru recuperarea unei datorii de 262.000 de lei, contravaloarea unor servicii de consultanță.
G.P.: Datoria a fost plătită de mult. A fost o neînțelegere. La momentul semnării contractului cu Mariott, contractul cu Trend Hospitality, din punctul nostru de vedere, încetase. Ei au continuat să ne emită facturi până la sfârșitul anului.

R.P.: Litigiul cu Trend Hospitality este încheiat?
G.P.: Nu. În continuare, ei mai vor 40.000 de lei. Noi le-am spus că le-am plătit deja patru luni în plus. Avocații noștri ne-au spus că nu mai avem nimic de plătit. Dar oamenii au posibilitatea să se ducă în instanță și să ceară. Asta nu înseamnă că trebuie să ne speriem în fața fiecărui om care ne dă în judecată și să-i plătim banii imediat. În nici un caz!

R.P.: Și dacă avocații vă dau sfaturi greșite?
G.P.: Încetăm colaborarea. Nu le e prea bine. Își pierd un client.

R.P.: Veți relua proiectul hotelului Mariott?
G.P.: Îl reluăm. L-am transformat în apartamente, urmând sfatul consultanților. Eu cred că va fi un succes, la prețul la care vrem noi să vindem apartamentele. Și suntem în faza eliberării autorizației de construire, pentru ridicarea a 162 de apartamente. În luna mai, vom începe.

R.P.: Toate firmele dumneavoastră suferă. Aveți bani acum?
G.P.: Avem active. Bani, nu. Noi am investit în aceste societăți pentru a face profit. A venit criza și am stopat tot. Considerăm că e timpul să dăm drumul la un proiect. La acesta! (Gică Popescu face semn către planșele desenate ale viitorului complex rezidențial de pe strada Teodosie Rudeanu). V-am mai arăta unul, dar trebuie să fie off the record!

R.P.: Total Development Grup Expert a falimentat cu datorii mari la instituțiile statului: Autoritatea Națională a Vămilor, Autoritatea Navală Română…
G.P.: E mult mai complicată chestiunea aceasta. Avem o plângere penală făcută celui care a administrat societatea aceasta. Vedem ce o să se întâmple.

R.P.: Gică Popescu AIR are un litigiu cu Aviația Utilitară.
G.P.: E vorba de 17.000 de lei. Nu credem că trebuie să plătim banii ăștia. Am avut închiriat la ei un spațiu, un hangar în care țineam un elicopter luat în leasing. O perioadă a mers bine, apoi am returnat obiectul leasingului către Unicredit. În momentul în care am returnat elicopterul, le-am zis celor de la Aviația Utilitară că nu mai avem nevoie de hangar. Contractul de chirie se reînnoise de curând. A fost ideea că această chirie va fi plătită de societatea de leasing…

R.P.: Clubul Sportiv Școala de Fotbal „Gică Popescu“…
G.P.: E în insolvență Școala de Fotbal. Eu am finanțat-o 17 sau 18 ani. I-am lăsat un an și jumătate să se autofinanțeze, tot în perioada de criză. Nu s-au descurcat, au declarat insolvența.

R.P.: O datorie de 200 de lei la o firmă de papetărie, cum e RTC, este, pentru imaginea pe care dumneavoastră o aveți, o chestiune caraghioasă.
G.P.: Am achitat-o. E mai multă neglijență decât altceva.

R.P.: Și neglijența este o parte a portretului unui om de afaceri, al unui manager.
G.P.: Dacă asta credeți dumneavoastră, că în asta constă managementul, atunci e OK. Eu nu mă ocup de mizilicuri de felul ăsta, credeți-mă. Nu stau să văd dacă s-au plătit 200 de lei sau 300 de lei. Eu intervin în momentul în care sunt lucruri importante de făcut.

R.P.: Aceste datorii pot indica un management impropriu.
G.P.: Vreți să scoateți în evidență că nu aș fi un manager bun. Asta vreți! Eu m-aș raporta la alte chestiuni.

R.P.: La care?
G.P.: La businessuri, la cele care sunt în derulare. Acum, o să mă acuzați că și criza este provocată de mine. Că mi-am început businessurile și că am cumpărat toate activele în perioada 2006-2007. Dacă n-am fost atât de inspirat încât să prevăd criza… Puteți să mă acuzați că n-am avut fler…

R.P.: Care este cea mai de succes afacere pe care ați desfășurat-o ca întreprinzător?
G.P.: E vorba de două tranzacții pe care le-am derulat ca persoană fizică. Sunt aici. (Gică Popescu arată spre un teanc de coli în format A4, imprimate cu înscrisuri administrative). Dar nu vreau să vi le arăt.

R.P.: În multe interviuri acordate presei, spuneți, constant, că nu vreți să vorbiți despre afacerile dumneavoastră.
G.P.: Nu cred că am ceva de câștigat vorbind despre businessurile mele.

R.P.: Dar ați avea ceva de pierdut?
G.P.: Nu. Dar atâta timp cât nu am nimic de câștigat, de ce aș face publice aceste lucruri? Eu n-am apreciat niciodată oamenii care vorbesc public despre businessurile pe care le fac. Nu văd de ce aș face-o! Fără să însemne că e ceva ascuns. Nicidecum! Nu-mi doresc să vorbesc despre businessuri. Eu încerc să fiu un om cât se poate de discret și cu familia, și cu businessurile. Nu am de ce să fac publică viața mea.

R.P.: Sunteți o persoană publică.
G.P.: Asta nu înseamnă că nu pot avea anumite rațiuni de business pe care să nu le fac publice.

R.P.: Cariera dumneavoastră de fotbalist s-a continuat printr-o carieră de om de afaceri. Astăzi, afacerile sunt ocupația dumneavoastră principală.
G.P.: Eu niciodată n-am ieșit public să spun că sunt un om de afaceri. Eu am făcut niște investiții cu banii mei și fiecare om are dreptul să facă ce dorește cu banii lui. Nu m-am bătut cu pumnul în piept că aș fi un mare om de afaceri. Din contră! Om de afaceri este Țiriac… Noi, că facem anumite investiții cu banii pe care i-am câștigat în sport… Acestea sunt chestiuni pur personale, care nu trebuie să fie de interesul publicului larg. Așa consider eu.

R.P.: În cazul mai multor societăți de-ale dumneavoastră, specializate în producția de energie verde, recent, acționariatul a fost trecut de pe numele dumneavoastră pe numele unor companii offshore din Cipru, Vasmigro Limited și Kakuna Limited. Proprietarii lor nu pot fi verificați. Cu toate astea, reprezentantul din România al acestor offshore-uri sunteți dumneavoastră. Sunt aceste companii cipriote ale dumneavoastră?
G.P.: Stați puțin! E o chestiune ilegală?

R.P.: Nu este.
G.P.: Dați-mi, vă rog, voie să fiu confidențial în această chestiune. Credeți-mă, nu pot să vă descriu toate rațiunile noastre de business. Nu cred că vă privesc pe dumneavoastră.

R.P.: Motivele pentru care v-ați fi înființat societăți în Cipru pot fi doar două: acela de a plăti mai puține taxe la stat sau acela de a vă ascunde legătura cu firmele pe care Vasmigro și Kakuna le dețin în România.
G.P.: Dacă voiam să mă ascund, aș mai fi apărut eu ca reprezentat al acestor societăți? În plus, aceste firme au conturi deschise în România.
Ionuț Stănescu
Rise Project
http://www.riseproject.ro