Acasă Sport Lucian Tilihoi: „Tata ar fi mândru să mă vadă antrenând la Universitatea“

Lucian Tilihoi: „Tata ar fi mândru să mă vadă antrenând la Universitatea“

-

Nicolae Tilihoi şi fiul său Lucian au fost rivali într-un meci amical cu suporterii, în 2013 (Foto: Alexandru Vîrtosu)

Sfârșitul lunii martie a fost foarte dureros pentru familia Tilihoi și familia alb-albastră a Științei. Nae Tilihoi a trecut în neființă, pierzând „meciul“ cu o boală nemiloasă, aceeași care o răpise cu ani în urmă și pe Alina, fiica fostei legende a Universității Craiova. Pe lângă amintirile de neuitat ca fotbalist, antrenor sau analist de fotbal, „Limbă“, așa cum îi spuneau apropiații, a lăsat îndurerată familia, pe soția Geta și pe fiul Lucian. Necazul i-a reunit pe aceștia, și spunem asta pentru că Lucian a cutreierat lumea ani buni, și-a căutat norocul în SUA, iar de câțiva ani locuia în Irlanda, însă acum a început o nouă etapă acasă, în Craiova, de voie, de nevoie.

„Sunt plecat de 14 ani de acasă, iar acum am fost nevoit să mă întorc prin prisma decesului tatălui meu. Dispariția sa a fost acuzată din plin de mama și am decis să rămân acasă, lângă ea, pentru că nu mai are pe nimeni aproape. Au fost niște momente foarte grele din viața noastră, pentru că și sora mea a decedat din cauza aceleiași probleme medicale… Nu ne este chiar ușor, dar sperăm că va fi totul bine. Suntem o familie puternică, dar am trecut prin prea multe necazuri”, a spus Lucian Tilihoi (36 de ani), pentru GdS.

Este decis să devină antrenor

Lucian Tilihoi a jucat și el fotbal ani buni, a făcut junioratul la Universitatea, dar nu a reușit să se impună, apoi a evoluat în eșalonul secund, dar și la formații județene și echipe de fotbal în sală. Cum fotbalul îi curge în „sânge“, el a jucat fotbal până de curând în Irlanda, alături de alți foști jucători români, echipa lor, FC Transilvania, câștigând campionatul în acest an. Odată cu revenirea definitivă în Craiova, a acceptat propunerea conducerii Universității de a lucra în cadrul Centrului de Copii și Juniori, asta motivându-l să reia și cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Craiova și să înceapă ulterior o carieră de antrenor.

„Numele Tilihoi a fost o povară cât am fost fotbalist. Au fost și avantaje, dar mai mult dezavantaje, pentru că lumea se aștepta să fiu la același nivel cu tata. Nu a fost să fie… Nu am renunțat de tot la fotbal, pentru că am continuat să joc în Irlanda, dar neprofesionist, în fiecare duminică, la o echipă cam de Liga a IV-a, FC Transilvania, unde mai joacă un alt craiovean, Costinel Răduț. Chiar zilele trecute m-au sunat băieții și m-au anunțat că au câștigat campionatul, și i-am felicitat. Am lăsat totul în spate și îmi doresc să-i calc pe urme tatălui meu. Mă gândesc să devin antrenor. Îmi place foarte mult acest lucru și sper să și reușesc. Mi-aș dori să iau un titlu. Tata ar fi mândru să mă vadă antrenând Universitatea Craiova. Îmi voi continua studiile și urmează să mă reînscriu la FEFS. Facultatea am început-o în urmă cu mulți ani, dar am înghețat anul când am plecat din țară în SUA. Mă bucur foarte mult că oamenii din club (conducerea Universității Craiova – n.r.) s-au gândit la mine și mi-au oferit un loc la Centrul de Copii și Juniori, pentru că pot să învăț de la antrenorii de acolo. Acum sunt secundul lui Dragoș Bon, la Under 17. Ne cunoaștem de mult timp. Mi-a fost și naș la nuntă și avem o relație specială. Am de învățat multe de la el. Avem niște copii minunați în grupă, dovadă fiind și Supercupa câștigată de curând“, a punctat Lucian Tilihoi.

L-a impresionat galeria Craiovei

Mutând discuția pe relația pe care a avut-o cu Nae Tilihoi, Lucian a rostit cu mândrie următoarele: „Tatăl meu a fost un om corect și cinstit! Am avut multe de învățat de la el ca om, ca tată, a fost un luptător. Cât despre fotbal, nu l-am prea prins jucând. M-am născut în 1982, deci am urmărit pe casete și pe CD-uri evoluțiile sale. Îmi aduc aminte însă că am jucat împotriva lui într-un meci pe stadionul Extensiv, care a opus suporterii și fostele glorii ale Craiovei. A fost un moment deosebit în viața mea. Să joci împotriva tatălui tău, în fața Craiovei Maxima, te lasă fără cuvinte“.

Și pentru că tot au intrat în „peisaj“ suporterii, Lucian a mărturisit că nu a uitat atașamentul acestora demonstrat la înmormântare și nici gestul făcut de aceștia imediat după câștigarea Cupei României, când au scandat numele lui Nae Tilihoi minute întregi pe Arena Națională.

„Vreau să le mulțumesc din suflet tuturor celor care au fost alături de noi la înmormântare, începând cu cei din club, Craiova Maxima, suporterii și autoritățile locale. A fost greu să diger acele momente, dar atunci am înțeles și eu ce a însemnat tatăl meu pentru oraș. În finala Cupei am stat cu băieții în galerie, în primele rânduri. S-a zbârlit părul pe mine și mi-au dat lacrimile când au început să-i scandeze numele tatălui meu. A fost un moment senzațional! Și pentru că vorbim de Cupă, aceasta a fost marea lui dorință înainte să moară. Își dorea foarte mult un trofeu și s-ar fi bucurat să vadă că Universitatea a câștigat Cupa. Dacă ar fi trăit, cred că această performanță îl vindeca sufletește“, a explicat Lucian Tilihoi, dezvăluindu-ne și cine era cel mai apreciat jucător al regretatului Nae Tilihoi: „Îi plăceau oltenii: Screciu, Băluță, Mitriță, dar avea o simpatie foarte mare pentru Mateiu“.

ȘTIRI VIDEO GdS