Tudor Gheorghe, autorul unuia dintre imnurile Universităţii, a afirmat că numai prin readucerea la vârful clubului a unora care au fost „sufletul“ Craiovei Maxima nu se poate reedita performanţa, ci trebuie pornit de jos, de la lot.
– La Ştiinţa a revenit o parte a „Craiovei Maxima" – Ţicleanu, Lung, Geolgău şi Stroe. Credeţi că Universitatea va avea astfel un altfel de sezon?
– Nu!
– De ce?
– Ca să faci o echipă competitivă, nu trebuie să porneşti de sus, ci de jos.
– Este adevărat, dar şi fruntea contează!
– Am toată încrederea şi tot respectul faţă de Corneliu Stroe – care îmi permit să cred că-mi este şi prieten – şi chiar dacă nu are o funcţie executivă, ci doar una onorifică, este foarte important faptul că el, o adevărată personalitate, este din nou la Ştiinţa. Probabil că din când în când i se mai cere şi părerea. De asemenea, am toată încrederea în Ţicleanu, Geolgău şi Lung, ca băieţi de suflet. Adăugaţi-l şi pe Aurică Beldeanu. Asta contează pentru Universitatea, un dram de inimă pe care acea mare echipă a Craiovei a avut-o. Şi o parte din sufletul acelei echipe începe să se reconstituie. Nu se poate face însă fotbal de performanţă numai cu sufletul.
– Probabil că aţi aflat programul infernal al Universităţii în primele patru etape, meciuri cu trei echipe puternice, CFR Cluj, Steaua, FC Timişoara, şi cu o nou-promovată (Brăneşti). Câte puncte credeţi că va contabiliza Ştiinţa din cele 12 puncte posibile?
– A, asta nu ştiu. Nu cunosc detalii despre lotul Universităţii, nu ştiu cum s-au pregătit ş.a.m.d. şi în aceste condiţii e greu pentru mine să ofer un răspuns. Probabil că toate cele patru echipe sunt „pornite" şi ele să câştige. Ca şi Ştiinţa!
Severinenii au fost trup şi suflet alături de Ştiinţa
– Două dintre aceste meciuri dificile, cu Clujul şi Timişoara, Ştiinţa le dispută acasă, dar la Turnu Severin. Cum comentaţi decizia finanţatorului ca Universitatea să joace tot la Turnu Severin?
– Am citit o declaraţie a preşedintelui Geolgău, cum că ar fi o trădare dacă Ştiinţa i-ar părăsi pe severineni. Aceştia s-au dovedit trup şi suflet cu echipa-fanion a Olteniei… Şi, în ultimă instanţă, severinenii sunt tot olteni, iar publicul din Craiova mergea din ce în ce mai puţin pe „Ion Oblemenco". Din punctul acesta de vedere, domnul Mititelu era îndreptăţit să vrea ca echipa să dispute partidele de acasă la Turnu Severin.
– OK, dar dumneavoastră aţi trăit momente magice cu echipa-fanion pe fostul „Central"…
– Nu se mai pot repeta acele momente. Fiecare etapă din istorie are momentele ei de glorie. La fotbal, ca şi în teatru. Universitatea a avut un vârf care, slavă Domnului, a ţinut o bună perioadă de timp „drapelul" fotbalului românesc, dar s-au mai schimbat lucrurile. Având în vedere sufletul olteanului, inteligenţa creatoare, dăruirea lui pe terenul de joc, ambiţiile lui ş.a.m.d., cred că am putea reveni în prim-planul fotbalului. Totuşi, eu am unele rezerve. M-am întâlnit recent cu Beldeanu şi el mi-a oferit un fel de explicaţie. „Unde sunt copiii voştri, ăia pe care îi antrenaţi voi la juniori?", l-am întrebat pe Aurică. „Băi, nea Tudore, ăştia de acuma de la Ştiinţa, Găman şi toţi din generaţia lui, tot de la noi sunt…", mi-a explicat el. „Dar la orizont se mai vede ceva?", am continuat tirul întrebărilor. Şi „Vulpea" mi-a oferit un fel de explicaţie: „Copilaşii de acum stau aproape toată ziua în calculator, nu mai bat mingea în curtea şcolii sau în altă parte şi nu li se mai îndemână de mititei…".
„Ţin cu Spania!“
– Maestre, pe vremuri Craiova era catalogată drept capitala teatrului şi a fotbalului românesc. Pe când o renaştere, o reînviere a acelor legendare vremuri ale Teatrului Naţional „Marin Sorescu" şi ale Universităţii Craiova?
– Ţi-am mai spus că sunt etape şi… etape. Să aşteptăm să curgă vremea şi să privim cu încredere că Bănia se va ridica din nou, dar nu mai sunt condiţiile de atunci.
– O ultimă întrebare fotbalistică: pe cine vedeţi duminică campioană mondială? Cu cine aţi ţinut?
– Am ţinut cu Brazilia, Argentina, Anglia, Spania. Exceptând Spania, celelalte echipe pe care le-am simpatizat s-au dovedit marile perdante. Miercuri seară, înaintea semifinalei Germania – Spania, i-am spus unui prieten că ţin cu Spania, dar că va câştiga Germania. Meciul a demonstrat însă că Spania a fost superioară nemţilor la toate capitolele. Finala? Ţin cu Spania în continuare!
