Gogoşele mititele

Universitatea este în corzi şi, la cum a arătat în acest tur de campionat, e mai dornică să primească pumnul care să o trimită la podea decât să aştepte în zadar gongul de final. Are şi de ce, având în vedere că era anunţată că va câştiga un meci la care nu a avut nici o şansă încă din start. Şi ce ruşine mai mare pentru un campion (doar din vorbe) decât să termine partida salvat de circumstanţe venite din exterior.
Chiar dacă situaţia este dezastruoasă, singurul care ar putea face concret ceva este pregătit de luptă. Numai el vede luminiţa de la capătul tunelului, fiind pregătit să schimbe strategia şi să înveţe din greşelile din vară ale altora.
Mititelu, un fin tactician, e gata să revigoreze tot proiectul de cinci ani şi să dea lovitura pe termen mediu. Nu de alta, dar planul de până acum a fost pe termen scurt (probabil, strategia Unirii Urziceni a fost realizată la viteza luminii). „Sun Tzu“, cum este strigat în gaşca de lingăi aprobatori, e gata să vândă toţi dinozaurii echipei, pe care tot el miza în vară că or să dea un nou aer Ştiinţei, şi să aducă în locul lor tineri talentaţi. Staţi! Să nu înţelegeţi greşit, e vorba de jucătorii împrumutaţi şi, bineînţeles, de „mânjii“ hipertalentaţi de la Primăvara. Nici nu ştiu dacă mai e nevoie de un antrenor în cazul acesta, deoarece fotbalul o să vină de la sine, iar Craiova se va ridica, şi ridica, şi ridica….
Cum să nu aveţi încredere în Adrian Mititelu şi în planurile sale mai fluctuante decât cursul euro? De ce nu îi oferiţi toată încrederea voastră? Nu a dat dovadă că are cuvânt şi că s-a ţinut de fiecare dată de promisiuni?
Eu am încredere. Îmi pun nădejdea în patron. El poate salva situaţia şi tocmai de aceea o să lupte cu cei care au năruit planurile de mărire, pe termen scurt, ale Universităţii.
O să aducă un antrenor bun (până pe 30 decembrie), nu unul de umplutură din cele două sute de CV-uri de pe birou. O să pună baza în dorinţa tinerilor din echipă de a juca fotbal din pasiune, nu pentru bani. O să plece la Severin, în vacanţa de iarnă, să-l colinde pe primarul Gherghe, singurul care i-a dat o cană cu apă. Apropo de asta, v-am zis într-un articol trecut că nu o să plece echipa. Fani ai patronului, nu plângeţi că aţi fost minţiţi, „gogoaşa“ merge mai departe.
În club or să vină profesioniştii. Or să se alăture celor actuali, fiindcă e nevoie de Cristescu, atunci când vrei să îndepărtezi un jucător foarte bun, dar cu salariu mare. E necesar Borhot, să „studieze“ acolo unde nu ajunge privirea. Şi e nevoie de Roşca, atunci când trebuie aduşi preparatori fizici, jucători de mâna a doua şi băgat în burtă. Ba eu zic că nici de ei nu e chiar aşa de mare nevoie, dacă îl avem pe Adrian Mititelu.
Gogoşile merg pe timp de criză. Nu sunt îndestulătoare cât o pâine, dar sunt bune când îţi ghiorţăie maţele de foame. Minţi stomacul, mai dai cu apă, se umflă coca şi pentru moment eşti bine. Deh, şi voi, ce întrebare e aia: „ce facem când se dezumflă burta şi revine foamea?“. Mai coace patronul nişte gogoşi şi îi dăm iar înainte, că doar are cine să le mănânce.