Finanţatorul Vasluiului susţine că Universitatea Craiova are o echipă frumoasă şi valoroasă care ar
merita să joace în acest an în Liga Campionilor.
– Aţi declarat, zilele trecute, că aţi vrea ca Universitatea Craiova să câştige campionatul în această ediţie. Are Bănia echipă de Liga Campionilor?
– Aş vrea. De ce? Craiova are o echipă frumoasă, curată, valoroasă şi un patron care a depăşit orice aşteptări în privinţa moralităţii lui. Dacă Universitatea ajunge în Liga Campionilor, cu siguranţă că oltenii vor face două puncte, nu vă faceţi probleme!
– I-aţi furat, cum se zice, pe olteni în ultima etapă a turului atunci când echipa patronată de dumneavoastră, la scorul de 0-1, a marcat golul egalizator dintr-o poziţie de ofsaid. Spre surprinderea multora, aţi recunoscut asta.
– Păi, a fost evidentă greşeala! Doar nu eram nebun să susţin că n-ar fi fost ofsaid când a fost ofsaid clar.
Dinamo şi Steaua au rămas cu mentalităţi tipic comuniste
– FC Vaslui face în aceste momente de criză achiziţii de jucători. Ce fotbalist de la Craiova v-ar interesa?
– Craiova are foarte mulţi jucători buni. Nu pot însă să pun ochii pe un bun care nu-i al meu. Iar de la Universitatea nu pleacă nimeni şi bine face Mititelu că-i ţine acolo pe copii.
– Urmează un retur aprig, multe echipe trag pentru calificarea în cupele europene, inclusiv FC Vaslui…
– Sunt bucuros că pe harta fotbalistică a României au apărut echipe şi patroni care nu mai fac plecăciuni în faţa celor de la Dinamo şi Steaua. Echipele ăstea două au rămas cu mentalităţi tipic comuniste, cred că trebuie să te dai la o parte din faţa lor, că au o istorie în spate… E o istorie găunoasă! Acum sunt patroni – cum ar fi Iancu (Timişoara), cei de la CFR Cluj, Mititelu (Craiova), Niculae (Braşov) şi alţii – care au demnitate. Particularizând, am tot respectul pentru finanţatorul Adrian Mititelu, care s-a implicat total la Universitatea şi merită apreciat.
– Ca arbitru aţi fost delegat la multe meciuri ale Universităţii. A fost vreun meci în care adversarul v-a cerut să arbitraţi în defavoarea Craiovei?
– Nu a avut nimeni curajul să vină la mine şi să-mi ceară să favorizez o echipă sau alta. La Craiova m-am simţit foarte bine, am avut acolo mulţi prieteni, n-am avut nici o problemă deosebită pe vremea când eram arbitru. Bine, a fost o problemă petrecută înaintea unui meci al Craiovei, dar aia nu se pune. De ce? A fost implicat un mare fotbalist al Ştiinţei, Petre Deselnicu, Dumnezeu să-l odihnească în pace, şi nu are sens.
Arbitrul Rotărescu era omul lui Dinamo
– Bine, eu vă întrebasem despre adversari care v-au cerut să-i „ardeţi“ pe olteni, mai ales că până la revoluţie au fost în campionatul nostru destule echipe departamentale…
– Repet, nu s-a apropiat nimeni de mine cu asemenea probleme. Pot însă să vă povestesc o nostimadă petrecută la un meci Universitatea Craiova – Dinamo, din campionatul 1985/1986. Era toamnă, ninsese, era zăpadă pe „Central“, era derbi. Brigada de arbitraj – eu la centru, iar la linii Ştefan Rotărescu şi Mihail Stănescu – a fost cazată la hotel Jiul. Înainte de meci, am făcut pregătirea acestuia. Eu le-am spus cam aşa asistenţilor mei: „Băieţi, nu ne interesează cine joacă. Noi trebuie să arbitrăm corect“. După ce am terminat spiciul, unul dintre asistenţi, Rotărescu – îmi vine şi acum să râd de acel eveniment petrecut în urmă cu mai bine de 23 ani – începe să bată aşa, cum se face în galerie şi zice: „Adriene, nu uita, Dinamo este echipa mea!“. Băi, i-am replicat, tu eşti nebun? Idiotule!
– Şi cum s-a comportat, ca arbitru, în timpul meciului?
– A, a fost nenorocire! Rotărescu a dat decizii numai împotriva Craiovei. A fost o fază evidentă, Andone a trimis clar mingea în afara terenului de joc, dar Rotărescu a indicat invers, adică repunerea mingii de Dinamo. Vai de mine, ce a putut să facă! Dar eu, ca arbitru central, am dat peste el, adică am anulat erorile lui Rotărescu. Craiova era o echipă bună. Meciul s-a terminat 0-0 (s-a disputat pe 17 noiembrie 1985, Craiova, Universitatea era pe locul III, iar Dinamo pe locul IV – n.r.).
