Campioana mondiala universitara la atletism, sotia lui Mircea Irimescu a fost nevoita sa se apropie mai mult de sportul „rege“ dat fiind faptul ca are in casa doi fotbalisti.
Toti cei trei membri ai familiei Irimescu sunt sportivi cunoscuti: Mircea, fost component al Universitatii Craiova, international A, Maria Radu, sotia, fosta atleta de performanta la CSM Craiova, si Paul, baiatul celor doi, in prezent fotbalist la Building Vânju Mare. Maria Radu- Irimescu a raspuns intrebarilor GdS.
– Fotbalul este specialitatea „number one“ a casei Irimescu, cum s-ar spune…
– Este partial adevarat, prin prisma faptului ca fotbalul este altfel mediatizat decât alte sporturi, iar Mircea a avut sansa sa joace intr-o echipa celebra, supranumita „Craiova Maxima“. In anii când Mircea si ceilalti colegi ai lui de Stiinta cucereau Europa fotbalistica, el a cucerit si inima mea, cum se spune. Eram atleta cunoscuta, dar in septembrie 1984 am intrerupt activitatea sportiva, casatorindu-ma cu Mircea. Peste un an, in 1985, s-a nascut Paul Alexandru, baiatul nostru mostenindu-l pe Mircea, fiind si el fotbalist. Daca pe atunci atletismul era viata mea, acum este fotbalul, Mircea (antrenor) si cu Paul (fotbalist) activând in aceasta ramura sportiva.
– Sa revenim la atleta Maria Radu…
– Multumesc de provocare, ca sa zic asa. Multi ma stiu doar de sotia lui Mircea Irimescu, uitând ca, de fapt, sunt o sportiva cunoscuta si maestra a sportului. Am inceput sa practic atletismul de performanta inca din prima clasa de liceu, remarcându-ma nu numai pe plan national, ci si in afara. Primele rezultate dateaza din 1977, când am obtinut trei medalii de aur la Campionatele Balcanice de juniori, plus alte doua la Campionatele Nationale de tineret din România, in probele de la 1.500 metri si 3.000 metri. Am practicat atletismul timp de zece ani. Si ma mândresc in fata barbatilor din casa mea ca sunt vicecampionaa europeana in proba de 1.500 metri, medalie obtinuta la Budapesta in 1983, la CE de sala. Este anul (1983) in care am obtinut insa si o medalie de aur, cu echipa de cros a României, la Campionatele Balcanice.
A primit medalia „Meritul Sportiv“, clasa I
– Mi-ati spus ca Edmonton este orasul care va place cel mai mult, de ce?
– Cred ca n-am fost explicita. La Edmonton, in iulie 1983, am devenit campioana mondiala universitara in proba de 3.000 metri, cucerind totodata si o medalie de bronz in proba de 1.500 de metri. In sensul acesta, sportiv, am spus ca „iubesc“ orasul canadian Edmonton, locul desfasurarii editiei a XII-a a Jocurilor Mondiale Universitare. Iubesc, de fapt, Craiova. Aici m-am consacrat in atletism, aici imi desfasor de 25 de ani activitatea de profesoara, in prezent „impartindu-ma“ intre doua unitati scolare cunoscute din Banie: Scoala nr. 39 „Nicolae Balcescu“ si Scoala nr. 35 „Ion D. Sirbu“. In aceasta toamna, ca o recunoastere a activitatii mele, am fost distinsa cu Diploma „Gheorghe Lazar“, clasa a III-a, pentru merite deosebite in activitatea la catedra si rezultate remarcabile obtinute in formarea si educarea tinerilor, diploma pe care am alaturat-o medaliei „Meritul Sportiv“, clasa I, distinctie primita in decembrie 2004.
