Atacantul francez Christophe Dugarry a decis, la 32 de ani, sa puna capat carierei de jucator, devenind al optulea fotbalist din reprezentativa „cocosului galic“, campioana mondiala in 1998, care isi agata ghetele in cui, dupa Charbonnier, Guivarc’h, Boghossian, Lama, Blanc, Deschamps si Petit. Campion european si in 2000, Dugarry a renuntat la nationala dupa CM din Coreea si Japonia, cind „albastrii“ au dezamagit, parasind competitia din faza grupelor, fara sa inscrie vreun gol.
Originar din regiunea Bordeaux, atacantul care a marcat si impotriva României in victoria cu 1-0 de la CE 1996, a fost selectionat de 55 de ori in nationala tarii sale, iar la inceputul lunii ianuarie si-a reziliat contractul cu echipa Qatar Club, manifestindu-si intentia de a reveni in campionatul francez. Dar cum singura oferta concreta pe care a primit-o a fost cea de la clubul portughez Benfica Lisabona, Christophe a hotarit sa-si incheie cariera. „Nu mai doresc sa joc intr-un campionat din strainatate din motive familiale. Decizia de a ma retrage nu se datoreaza unor probleme medicale, pentru ca genunchiul la care ma accidentasem nu ma mai supara. Aceasta hotarire fusese luata de patru-cinci zile si cum nu mi-am gasit nici o echipa in tara, singura oferta fiind de la Benfica, nu am avut de ales“, a afirmat Dugarry, care era jucator liber de contract.
Zilele trecute, Christophe Dugarry a fost refuzat de Gica Hagi la Galatasaray, care l-a avut pe o lista de achizitii pe care s-au mai aflat Mansare (Montpellier), Feindouno (St. Etienne), Demiray (Rizespor) si Ribery (FC Metz), „Regele“ preferindu-l pe ultimul, un tinar atacant francez de 22 de ani.
Dugarry si-a inceput cariera la Bordeaux (1988-1996), dupa care a mai evoluat la AC Milan (1996-1997), Barcelona (iulie 1997 – decembrie 1997), Olympique Marseille (ianuarie 1998 – decembrie 1999), Bordeaux (decembrie 1999 – ianuarie 2003), Birmingham City (ianuarie 2003 – martie 2004) si Quatar Club (mai 2004 – ianuarie 2005).
