Legenda atribuie descoperirea cafelei unui păstor etiopian pe nume Kaldi; acesta a observat cu peste o mie de ani în urmă comportamentul ciudat al caprelor atunci când se hrăneau din tufele unui mic arbust cu fructe variat colorate: verde, galben şi roşu. Din boabele acestui arbust a fost obţinută o băutură botezată „kahweh“ – termenul arab pentru „revigorant“. Cafeaua a devenit ulterior uzuală în Yemen, Egipt, Siria şi Turcia, de unde s-a răspândit în secolul al XVII-lea şi în Europa.
În România, consumul de cafea este inclus în mod nemeritat în concepţia populară printre viciile alimentare: fumatul, excesul de alcool, mâncatul în exces, dieta dezechilibrată etc. Cele mai multe studii medicale au arătat că, dacă este consumată în cantităţi moderate de 1-2 ceşti zilnic, cafeaua are efecte neutre sau chiar benefice asupra sănătăţii.
Există, bineînţeles, situaţii clinice în care este contraindicat consumul chiar şi al unei cantităţi mici de cafea – este vorba de afecţiunile ale căror simptome pot fi agravate de cafea: hipertiroidia, nevrozele (distonia neuro-vegetativă) sau bolile psihice mai grave (psihozele), unele tulburări digestive etc.
Dintre bolile de inimă, practic toate formele de tahicardie (creşterea frecvenţei bătăilor inimii) sunt influenţate negativ de consumul de cafea – atât forma comună, obişnuită, de „tahicardie sinusală“, cât şi tahicardiile patologice: tahicardia paroxitică supra-ventriculară, fibrilaţia şi flutterul atrial, tahicardia ventriculară etc. Aceleaşi contraindicaţii sunt, desigur, valabile şi în cazul celorlalte surse de cofeină: sucurile pe bază de cola, cafeaua solubilă şi băuturile energizante, ale căror efecte negative îl pot depăşi pe cel al cafelei.
Cafeaua are un efect revigorant, excitant, de trezire asupra organismului. Aceasta duce pe termen scurt (minute, ore) la o uşoară creştere a pulsului (frecvenţa bătăilor inimii) şi tensiunii arteriale, dar aceste fenomene sunt tranzitorii, iar pulsul şi tensiunea arterială revin relativ repede la valorile de dinaintea consumului de cafea. De aceea, cu excepţia formelor severe de hipertensiune şi a urgenţelor hipertensive, consumul moderat al unei ceşti mici de cafea zilnic (mai ales dacă este mai diluată) nu reprezintă o abatere serioasă de la regulile de regim pe care trebuie să le respecte pacienţii hipertensivi; oricum, efectul cafelei de creştere a tensiunii arteriale este incomparabil mai mic decât al sării sau al medicamentelor antiinflamatoare.
Dimpotrivă, există unele situaţii când cafeaua este binevenită şi poate avea efecte benefice: în cazul bradicardiei (scăderea frecvenţei bătăilor inimii), al hipotensiunii (când tensiunea arterială este prea mică), al vertijului (ameţelii) sau cefaleei (durerii de cap).
În privinţa efectului cafelei asupra riscului de apariţie şi dezvoltare a aterosclerozei şi bolilor cardiovasculare consecutive (cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral, arteriopatia aterosclerotică periferică etc.), dovezile cercetărilor medicale nu sunt concludente, dar se pare că un consum moderat de cafea nu numai că nu creşte riscul cardiovascular, ba chiar au fost consemnate unele tendinţe de reducere a acestuia.
Cu totul alta este atitudinea pe care trebuie să o adoptăm în privinţa excesului de cafea. Definirea acestuia nu este unanim acceptată, dar e în general apreciată ca depăşirea a 3-4 ceşti de cafea zilnic. Excesul de cafea dăunează cu siguranţă sănătăţii inimii şi a întregului organism, poate fi considerat un viciu alimentar şi trebuie, desigur, combătut energic.
