Cel mai bun medicament împotriva singurătăţii este…acceptarea ei, acceptarea melancoliei, acceptarea tristeţii ca pe un experiment fundamental de autocunoaştere şi control, o şansă de a înfrunta fără menajamente modul nostru de a gândi şi simţi.
În loc să încercăm teamă în faţa singurătăţii, să căutăm mai degrabă să o acceptăm ca pe ceva temporar şi să căutăm să înţelegem mesajul destinat nouă pe care ea îl ascunde.
Apariţia acestui sentiment de izolare sufletească poate fi semnul că trebuie să devenim mai generoşi cu cei din jur, mai puţin critici (cultivând capacitatea de a vedea mereu partea bună a lucrurilor, dar, mai ales, a oamenilor), mai puţin naivi, mai deschişi sufleteşte sau poate mai atenţi la adevăratele noastre capacităţi interioare de a fi fericiţi.
Întotdeauna, afirmă psihologii, singurătatea are un sens extrem de constructiv. Totul este să o acceptăm cu curaj, să găsim căile de a-i descifra mesajul, iar apoi chiar să le parcurgem, fără să disperăm după câteva săptămâni sau luni de căutări. Rezultatul nu va fi doar dezrobirea de acest sentiment apăsător, ci şi o îmbunătăţire a condiţiei noastre umane şi un pas decisiv spre ceva fundamental, ce fiecare dintre noi caută – starea de fericire profundă şi durabilă.
Să regăsim armonia naturii
O primă cale de depăşire a sentimentului de însingurare este să reînvăţăm să privim şi să simţim ceea ce ne înconjoară. Să nu lăsăm să treacă o săptămână fără să consacrăm o zi sau o după-amiază unei plimbări în parc, în pădure sau pe malul unei ape, ori poate pe o străduţă ceva mai retrasă, străjuită de copaci. Să urmărim extraordinara varietate de culori a arborilor atinşi de brumă, alteori să ne exersăm auzul încercând să distingem ciripitul diferitelor păsări, sunetul vântului şi zgomotul ploii, să urmărim cu atenţie zborul păsărilor şi alunecarea norilor pe cer. Observată cu atenţie, armonia simplă a naturii ocupă o mare parte din spaţiul sufletesc stăpânit de singurătate.
Perceperea semnalelor pe care natura ni le trimite prin fiecare din alcătuirile ei are un efect liniştitor şi calmant. Putem afirma că esenţa singurătăţii nu este decât o contracţie a conştiinţei, care ne face să nu mai avem acces şi să nu ne mai putem hrăni cu armonia a ceea ce ne înconjoară. Asprimea, duritatea vieţii ne fac să privim fără să mai putem înţelege minunile pe care le vedem în jur.
Indiferent de motive, soluţia este simplă: doar dacă intrăm în rezonanţă cu armonia naturii vom reînvăţa să percepem viaţa, să ne bucurăm de binefacerile ei.