Hepatita D apare doar în prezenţa virusului hepatitei B, hepa-tita E se transmite asemănător cu hepa-tita A, iar hepatitele F şi G sunt încă un mister pentru oamenii de ştiinţă.
Statisticile arată că 90% dintre români fac hepatita A pe parcursul vieţii, iar 10% sunt infectaţi cu viruşi hepatitici de tip B sau C. Mai puţin studiate, hepatitele D şi E au totuşi caracteristici care le aseamănă cu tipurile A, B sau C, atât în ceea ce priveşte modul de transmitere, cât şi simptomele, susţine Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România.
Hepatita D („hepatita delta“)
Este o boală hepatică infecţioasă produsă de virusul hepatitei D, care se poate înmulţi doar în prezenţa virusului hepatitei virale B.
Virusul hepatitei D se transmite prin contact cu sânge şi fluide corporale (spermă, secreţii vaginale, salivă) infectate. Infecţia poate apărea în acelaşi timp cu hepatita B sau la persoane care sunt deja infectate cu virusul hepatitei B.
Pacienţii cu hepatita B, care au şi hepatită D, prezintă un risc mai mare de a dezvolta hepatita fulminantă, hepatite cronice în forme mai severe şi ciroză, decât cei care au doar hepatită B.
Prevenirea se face prin vaccinare împotriva virusului B, în absenţa căruia virusul D nu se poate dezvolta.
La persoanele nevaccinate, infecţia cu virus hepatitic D poate fi prevenită prin evitarea contactului cu sângele altei persoane, direct sau prin instrumentar infectat, de uz medical, stomatologic, cosmetic, neutilizarea în comun de ace sau seringi pentru droguri, evitarea folosirii în comun a obiectelor de igienă personală (periuţă de dinţi, aparat de ras, forfecuţă de unghii etc.) care pot avea urme de sânge infectat pe ele (chiar dacă nu e vizibil), folosirea prezervativului.
Hepatita D apare mai ales în Rusia, România, ţările mediteraneene, America de Sud, Africa. Hepatita cronică este tratată cu interferon.
Hepatita E
Este o boală hepatică infecţioasă cauzată de virusul hepatitei E. Se transmite pe cale digestivă, prin contact cu fecalele unei persoane infectate sau prin alimente şi apă contaminate.
Nu există un vaccin. Prevenirea se face prin evitarea expunerii la virus: respectarea regulilor de igienă personală, evitarea consumului de apă potenţial contaminată, prelucrarea termică a alimentelor sau spălarea din abundenţă a alimentelor care se consumă nefierte (legume, salate, fructe etc). Măsuri suplimentare de precauţie trebuie luate de cei care călătoresc în anumite zone cu risc crescut de contaminare (Asia Centrală şi de Sud-Est, nordul şi vestul Africii, Mexic).
Hepatita E are numai forma acută, nu se cronicizează. De regulă, hepatita E se vindecă de la sine în câteva săptămâni sau luni. O situaţie deosebită o reprezintă însă femeile gravide, la care boala se poate manifesta mult mai grav, sub formă de hepatită fulminantă, ducând în 20% dintre cazuri la deces.
Hepatita G
Alte tipuri mai puţin studiate au fost hepatitele F şi G. Hepatita F a fost raportată recent în cazuri izolate din Europa de Vest, SUA şi India. Se crede că transmiterea virusului se poate face pe cale digestivă, însă virusul nu se aseamănă cu cel al hepatitei A.Virusul hepatic G seamănă cu virusul hepatic C prin modul de transmitere – transfuzii sanguine şi perioada de incubaţie. Nu se cunosc încă suficient de bine mecanismele îmbolnăvirii, dar se crede că virusul singur nu poate cauza îmbolnăvirea. Oamenii de ştiinţă au constatat că, în anumite condiţii, rămase neelucidate, virusul poate produce o formă acută de boală la 15-30% dintre adulţii infectaţi. De asemenea, pacienţii infectaţi cu acest tip de virus este posibil să manifeste simptome asemănătoare gripei. Virusul se mai poate transmite prin contact sexual sau de la mamă la făt.
