Tensiunea arterială, adică presiunea sângelui din artere, este mai mare în timpul unei bătăi a inimii decât între două bătăi consecutive. Atunci când medicul „vă ia tensiunea“, vă măsoară, de fapt, aceste două valori ale presiunii sângelui şi vi le va comunica sub forma a două numere, de exemplu, 12 cu 7. Măsurarea uzuală a presiunii arteriale se face în centimetri coloană de mercur, deşi recomandările internaţionale sunt de a exprima tensiunea în milimetri de mercur, în cazul de mai sus, 120 cu 70.
Hipertensiunea arterială este afecţiunea caracterizată prin creşterea constantă a valorilor tensiunii peste 140 cu 90, adică 14 cu 9. Valorile-limită erau mai mari în urmă cu câteva zeci de ani (160 cu 100, ulterior, 150 cu 95), dar cercetările medicale au impus scăderea lor la nivelul actual. Indiferent de vârstă, se aplică aceleaşi valori-limită, prin urmare, este greşit să considerăm că bătrânii pot avea tensiuni mai mari fără ca aceasta să constituie un risc suplimentar. Există categorii de persoane, cum sunt diabeticii sau cei care au suferit un accident vascular cerebral, la care tensiunea este bine să fie mai mică de 130 cu 80.
Hipertensiunea arterială este o boală cronică, aceasta afectând aproximativ un sfert din populaţia adultă a României. Interesul care i se acordă se datorează atât marii sale răspândiri, cât şi faptului că reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru bolile cardiovasculare – alături de diabetul zaharat, creşterea colesterolului, fumat, obezitate, predispoziţia ereditară, stres, sedentarism şi dieta nesănătoasă (abundentă în grăsimi, dulciuri, sare şi alcool, fără legume şi fructe).
De obicei, hipertensiunea arterială este asimptomatică, dar, dacă este ignorată, poate duce treptat la complicaţii foarte grave: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, paralizie, necesitatea amputării picioarelor, pierderea vederii sau insuficienţă renală. Cauza acestei maladii este, de cele mai multe ori, multifactorială – au fost invocate consumul excesiv de sare sau alcool, obezitatea, sedentarismul, factorii ereditari, vârsta înaintată sau unele medicamente.
Diagnosticul hipertensiunii arteriale are două mari neajunsuri. Pe de o parte, există foarte multe persoane hipertensive nediagnosticate, în general, fiindcă nu se prezintă la medic pentru a-şi măsura tensiunea. Acestea rămân netratate şi se expun apariţiei complicaţiilor descrise mai sus.
Pe de altă parte, diagnosticul de hipertensiune este pus prea uşor în cazul acelora care prezintă creşteri tranzitorii ale tensiunii. În acest sens, trebuie ştiut că o persoană normotensivă poate avea uneori valori ale tensiunii peste 140 cu 90, fără ca aceasta să reprezinte o situaţie patologică. Aceste creşteri tensionale, numite impropriu „tensiune oscilantă“, sunt normale şi pot avea cauze diverse: efortul fizic, durerile de intensitate mare, emoţiile sau doar emotivitatea dumneavoastră excesivă, îngrijorarea, consumul recent de cafea, alcool sau medicamente care pot creşte tensiunea. În aceste cazuri, nu este necesar un tratament antihipertensiv, iar dacă tratamentul este totuşi instituit (situaţie, din păcate, frecvent întâlnită), efectul constă în scăderea presiunii arteriale sub valorile normale, manifestată prin ameţeală, somnolenţă, dureri de cap, tulburări de vedere sau senzaţie de oboseală.
Pentru a evita o astfel de situaţie, nu vă măsuraţi tensiunea atunci când sunteţi obosiţi, speriaţi, îngrijoraţi, supăraţi sau emoţionaţi, aţi băut cafea sau aveţi dureri puternice. Întotdeauna este bine să treacă un interval de 10-15 minute de când aţi intrat în cabinetul medical şi v-aţi aşezat pe canapea, până când vi se măsoară tensiunea.
În următorul articol al acestei rubrici ne vom referi la măsurile terapeutice pe care va trebui să la adopte o persoană care suferă de hipertensiune arterială, pentru a ameliora evoluţia bolii şi a preveni apariţia complicaţiilor.
Dr. Ovidiu Vîlceanu, medic specialist cardiolog
