de Ioan Stanomir contributors.ro

Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, România din jurul lor a devenit una de neînţeles. O prefacere radicală are loc sub ochii lor. Indiferenţa şi supunerea lasă loc febrei libertăţii. Este ca şi cum, după şaptezeci de ani, o naţiune se emancipează de sub jugul statului care nu a încetat să o persecute, să o domine, să o paraziteze, să o reducă la o stare de sclavie perpetuă. Aceasta este primăvara oamenilor României, aceasta este revolta civică care are un singur scop asumat: de a recuceri demnitatea şi libertatea, împotriva statului şi a elitei cleptocratice care l-a confiscat.
Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, privilegiile sunt ordinea naturală a existenţei. Oamenii se împart, legic, în cei care conduc, despotic, şi cei care se supun, cuminte. De la comunism şi fesenism, Liviu Dragnea a învăţat această aroganţă cu care continuă să trateze pe cei pe care nu şi-i poate imagina decât îngenuncheaţi. Condiţia de stăpân este unica pe care o cunoaşte. Iar primăvara oamenilor nu poate fi, în imaginarul Domniei sale, decât efectul unui vast complot. De această dată, agenturile străine sunt înlocuite de corporaţii. Discursul anticapitalist al fesenismului se reîntoarce, iar măştile mincinoase cad. În cele din urmă, inamicul este desemnat fără ezitare: individul autonom, ce posedă curajul de a spune „nu“ partidului-stat. Primăvara din România de acum este primăvara acestor oameni care au învăţat să îşi afirme libertatea.
Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, legile şi instituţiile nu pot servi decât scopului pentru care au fost gândite în deceniile de tiranie. Ele sunt pavăza cu care se apără, ele sunt arma cu care lovesc pe cei pe care îi domină, ele sunt expresia puterii ilimitate pe care o deţin. Înfruntarea cu primăvara oamenilor acestei ţări este cu atât mai dramatică cu cât revolta lor ameninţă să lichideze nu doar dominaţia domnului Dragnea, ci şi să înlăture temeliile bunului-plac şi ale dispreţului. O dată ce această primăvară iese la suprafaţă, vechiul stat, al arbitrariului, al delirului demagogic şi al privilegiilor, nu mai poate exista. Recucerirea libertăţii înseamnă sfârşitul unui ciclu istoric.
Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, ideile sunt un moft pentru care orice mobilizare ar fi inutilă. Singurul lucru tangibil este suma de bani, modestă, pe care o oferă ca mită supuşilor lor. Orice altceva este de neînţeles, orice altceva este inutil. În clipa în care această primăvară a oamenilor înfloreşte în iarnă, ideile prind chip şi sunt îmbrăţişate cu umor, cu fermitate şi cu tandreţe. Pădurea de pancarte este imaginea acestui ideal care se întăreşte, zi după zi. Statul tiranic pierde bătălia în clipa în care libertatea este oxigenul pe care trebuie să îl respiri. România de acum a ajuns într-un asemenea moment de cumpănă.
Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, amestecul de determinare şi de ironie care a contaminat România este de neînţeles. Dictatorii, mai mult sau mai puţin provinciali, se tem de acest spirit al subversiunii. Caricatura, poanta le sunt inamici mortali: ele dezvăluie vulnerabilitatea unui împărat care este întotdeauna gol, iar această primăvară a oamenilor la care suntem parte înlătură, definitiv, vălul respectabilităţii de pe umerii unor infractori mărunţi.
Primăvara oamenilor este, înainte de toate, o pri­mă­vară a libertăţii. Ea este cel din urmă punct din lungul parcurs al unei societăţi care a crescut întotdeauna în contra statului, iar nu alături de el. Divorţul dintre regimul Dragnea şi naţiunea sa marchează despărţirea acestei naţiuni de statul care nu o mai reprezintă şi în care nu se poate recunoaşte. Demisia acestui guvern de marionete este doar începutul. Miza de durată este reconstituirea statului pe un fundament solid: acela al egalităţii constituţio­nale, al transparenţei şi al demnităţii.
Ca şi la „Colectiv“, în această primăvară a oamenilor se simte un aer al durerii, dar şi al speranţei. Este vorba nu de acea speranţă utopică, din care se hrănesc visele radicale, ci de modesta speranţă tenace în capacitatea indivizilor liberi de a constitui o ordine raţională şi decentă. Statul care se află în calea lor trebuie sa dispară, odată cu corupţia şi cu privilegiile pe care se întemeiază.
Pentru Liviu Dragnea şi cei asemenea lui, primăvara oamenilor este semnul revoltei şi al hotărârii. Libertatea şi demnitatea nu se negociază cu cei care ne mint, ne fură şi ne oprimă. Libertatea şi demnitatea se afirmă, se cuceresc şi se păzesc. Până la capăt. Fără ezitare şi fără odihnă.