Acasă Opinii Brexit: căderea din Europa și păcatul originar

Brexit: căderea din Europa și păcatul originar

-

vlad-mixich

Votul englezilor pentru Brexit deschide cutia Pandorei într-o Europă bântuită de populism și de diavoli naționaliști cum nu s-au mai văzut de un secol. Ce efecte va avea acest vot asupra șanselor Marinei Le Pen de a câștiga președinția Franței, o țară care în prezent este mai eurosceptică decât Marea Britanie? Uniunea Europeană poate supraviețui fără Regatul Unit, dar nu și fără Franța. Ce efect va avea votul englezilor asupra Suediei sau asupra altor țări cu partide eurosceptice tot mai influente? Nu știm răspunsul la aceste întrebări.
Ce știm este că Europa poate spune adio unui mediu politic așezat și predictibil. Triburile populiste au trecut de porți. De astăzi, ele au pătruns în cetate.

Există câteva lecții importante pe care ar trebui să le învățăm din referendumul britanic.

Fără o narațiune care să transmită emoție, Uniunea Europeană va pierde tot mai multe referendumuri, în ciuda efectelor sale pozitive incontestabile. Procesul este inevitabil pentru că, de ani de zile, politicienii de la nivel național aruncă vina pentru nereușitele lor pe instituțiile de la Bruxelles. Odată creată, e foarte greu să contrabalansezi această zestre negativă. Iar înainte de a fi ființe raționale, noi, oamenii, suntem creaturi emoționale.

Deși UE este democratică, legătura dintre europarlamentarul direct ales și cetățean este inexistentă. Câți dintre noi putem numi trei europarlamentari români? Câți dintre noi înțelegem diferența dintre Consiliul și Comisia Europeană? A spune astăzi că UE are nevoie de reformă este prea puțin. Arhitectura Uniunii Europene are nevoie de clarificare, de simplificare, de ieșirea din acest delir al procedurilor care mimează consensul. De la un anumit nivel de complexitate în sus, orice entitate devine de neînțeles. Iar noi, oamenii, ne temem de ceea ce nu înțelegem.

Dar păcatul originar al Brexitului și a tot ceea ce va urma după el este ignorarea străzii. Nu poți ignora strada chiar dacă statisticile îți dau (poate) dreptate. Chiar dacă istoria îți dă dreptate. Chiar (sau mai ales) și atunci când strada e manipulată. Democrația se joacă, până la urmă, în stradă, nu în clădiri de sticlă cu rapoarte în Excel. Elitele politice, intelectuale și financiare ale Europei au ales să audă doar acea parte a străzii care le convenea. În fața vociferărilor celeilalte, elitele și-au închis urechile și ochii. Iar noi, oamenii, când nu suntem ascultați începem să spargem obiectele din jur.

Faptul că rezultatul referendumului a fost pe muchie de cuțit e important. E important indiferent cine a câștigat. Ne spune că UE nu este dorită de jumătatea unui popor, dar în același timp este dezirabilă pentru cealaltă jumătate. Eșec pentru o jumătate, succes pentru cealaltă jumătate. Cum este posibil? Trăim în realități separate?

Realitatea e aceeași, dar percepțiile sunt diferite. Să călătorească și să muncească neîngrădit în Anglia e un mare plus pentru un român. Să călătorească și să muncească în România este irelevant pentru un englez. Să aibă colegi străini e ceva firesc pentru un tânăr care a beneficiat de burse Erasmus și a călătorit de la 14 ani. Dar pentru o bunică poate fi șocant să-și cumpere zilnic pâinea alături de o femeie care vorbește în altă limbă.

Nici tânărul nu poate fi admirat pentru toleranță, dar nici bunica nu poate fi acuzată de rasism. Pentru că ambii sunt produsul contextului în care au trăit. Iar acest context s-a modificat cu o viteză amețitoare în ultimul secol. Tatăl meu și-a trăit copilăria fără televizor și îmi e foarte greu să înțeleg asta. La fel copilului meu îi va fi foarte greu să înțeleagă că eu mi-am trăit copilăria fără computer. Pentru mine, New York-ul nu e departe. Pentru bunica mea, New York-ul e un oraș ficțional pe care-l vedea doar în filme. Par detalii, dar sunt detalii care ne modifică enorm percepțiile. Și asta este esențial pentru că „lumea din capul nostru nu este o reproducere precisă a realității“.

De aceea Brexit-ul și cutremurul prin care trece astăzi Uniunea Europeană nu este un eveniment exclusiv politic. Politica joacă un rol important, dar cauzele sunt mult mai adânci. Evoluția modernității nu poate fi încetinită. Iar acea Europă care ar vota mâine un nou Brexit seamănă cu indienii care, după ce au mers prima oară cu trenul, s-au așezat în praful stației și au cerut timp ca să-și aștepte sufletul să-i ajungă din urmă.

Vom citi și auzi în aceste zile multe discursuri care vor încerca să simplifice situația. Din nefericire, am ajuns însă într-un punct deloc simplu, în care orice explicație monocoloră e periculoasă. Lipsa de nuanțe este combustibilul triburilor populiste, un combustibil cu care au mai aprins de câteva ori Europa. Iar noi, oamenii, folosim explicații simpliste pentru a da sens unor situații complicate. Chiar și atunci când acele explicații nu au mare legătură cu realitatea.

ȘTIRI VIDEO GdS