La mijlocul săptămânii trecute, primarul PSD al Craiovei, Lia Olguța Vasilescu (LOV), a fost reținut de procurorii DNA. Este acuzat de opt infracțiuni de corupție, acestea fiind luare de mită, spălare de bani și folosire autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. În același dosar, administratorul public al Craiovei, Radu Preda, se află sub control judiciar timp de 60 de zile, pentru complicitate la luare de mită. De aceeași măsură se bucură și Popescu Elena Daniela, președintele Asociației „Pro Craiova“, un ONG prin care s-au derulat banii folosiți la renovarea unor fațade de blocuri din Craiova. Joi, instanța a decis plasarea Olguței Vasilescu în arest la domiciliu, pentru 30 de zile. Așadar, dna Vasilescu a ajuns primar la Domnia Sa în bucătărie, pentru că nu are voie să părăsească imobilul. DNA a contestat arestul la domiciliu, cerând arest preventiv, iar deznodământul va veni în această săptămână. Indiferent de soluție, cariera politică a dnei Vasilescu pare terminată. Probabil că se va cere suspendarea din funcție, iar PSD își va desemna un alt candidat la primărie.
Arestarea-șoc a primarului Craiovei a rupt PSD în două. Panicați, politicienii social-democrați cer o nouă „marțe neagră“, susțin că liderii PSD sunt „neutralizați“ și „stârpiți“ după un program bine pus la punct. Surprinzător, cel care apără DNA este Valeriu Zgonea, parlamentar de Dolj, șeful Camerei Deputaților (CD). Eu cred că, departe de a fi un cavaler al dreptății, dl Zgonea este politic interesat.
Vă amintiți de stenogramele cu Hrebenciuc și Șova din dosarul retrocedărilor? „Vali“ ar fi vrut președinte PSD după iminenta plecare a lui Ponta la Cotroceni, însă sforarul Hrebe promitea că va face jocurile pentru Șova. Prăbușirea lui Ponta l-a tras și pe Șova în malaxorul justiției, propulsându-l în fruntea PSD pe Liviu Dragnea, care are și el serioase probleme cu DNA. În acest context, DNA pare să-i netezească lui Zgonea drumul spre șefia PSD, înlăturându-i din cale adversari ca Șova și Dragnea.
Pe lângă politicieni, în apărarea dnei Vasilescu au sărit o serie de televiziuni, publicații și site-uri afiliate mogulilor bine înșurubați politic. Analiștii politic interesați susțin că DNA se implică în campanie, că arestarea LOV era inoportună, din moment ce aceasta avea peste 60% în sondaje. DNA nu lucrează cu sondaje, ci cu probe și martori. Altfel, cum ar trebui să procedeze? Să aresteze doar candidații cu scor în sondaje sub pragul electoral de 5%, pentru a nu fi acuzată că se implică în campanie?
În cele ce urmează, voi analiza pe scurt acuzațiile aduse primarului Olguța Vasilescu și posibilele lor implicații. Așadar, LOV este acuzată că în 2012 a pretins sponsorizări de la mai mulți oameni de afaceri pentru cheltuielile campaniei electorale. Un om de afaceri ar fi plătit 25.000 de euro pentru concertul lui Goran Bregovici de pe stadionul „Ion Oblemenco“, dar și vreo 44.000 de euro pentru alte materiale (brichete, pixuri, pungi, căni etc.). Posterele conțineau celebrul slogan „Craiova, meriți mai mult!“. Întrebarea legitimă este: de ce ar fi plătit cineva 70.000 de euro pentru campania unui candidat? Referatul de arestare spune că în perioada concertului s-a organizat o masă de partid, la care au participat și mai mulți oameni de afaceri, potențiali sponsori. Un deputat al cărui nume DNA nu l-a dezvăluit i-ar fi cerut unui om de afaceri să o ajute cu bani pe LOV pentru că va primi „înzecit“ înapoi. Evident, se deduce că este vorba despre contracte pe bani publici. Cum poate viitorul primar să garanteze câștigarea unor licitații? Fie este clarvăzător, fie truchează licitațiile în favoarea sponsorului. Eu cred că abia de aici începe adevărata investigație: verificarea la sânge a contractelor încheiate cu foștii sponsori. În dosarul „King Industrial“, referitor la semnarea unui contract-cadru de nouă milioane de euro pentru realizarea unor locuri de joacă în Craiova, au fost deja ridicate două laptopuri aparținând fostei șefe de la Achiziții, Mihaela Covaci. Așadar, în loc să vorbească despre implicarea DNA în jocul politic, analiștii ar trebui să supună atenției finanțarea pe sponsorizări a campaniilor electorale și posibilele consecințe. Iar la întrebarea „de ce sunt doar unii arestați pentru ceva ce practică toată lumea?“, răspunsul meu este simplu: pentru aceia procurorii au reușit să obțină probe.
A doua parte a referatului DNA vorbește despre modul în care LOV ar fi obținut avantaje nepatrimoniale constând în acumularea de capital electoral prin renovarea unor fațade de blocuri asimilate centrului istoric. Este vorba despre blocurile de pe str. A.I. Cuza, renovate cu ocazia Festivalului Shakespeare din 2014. Simplificând, comentatorii politic interesați o transformă pe LOV într-un fel de Robin Hood al timpurilor moderne, care ia de la bogați pentru a da la săraci. „Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită“, clamează dna primar, dând tonul corului de aplaudaci. Am scris despre afacerea „Fațada“ la vremea respectivă. Îmi amintesc că cetățenii din blocul „Romarta“ nu ceruseră vopsirea fațadelor. Mai mult, erau chiar speriați. Președintele asociației solicitase amănunte despre suma sponsorizată, pe care voia să o treacă în acte. „Nu vreau să fiu chemat să dau explicații într-un posibil caz de spălare de bani“, îmi spunea el. I s-a spus că nu este treaba lui: locatarii trebuie doar să semneze, în alb, că sunt de acord cu renovările. În fapt, actul „tripartit“ (sponsori – „Pro Craiova“ – locatari) era doar o afacere între ONG și sponsori, pe seama locatarilor. Primăria nu figura în acte, dar LOV a stat în spatele operațiunii „Fațada“, susține DNA. Unul dintre sponsori îmi destăinuia că suspiciunile locatarilor nu au picat bine unor firme, care s-au retras din proiect. „Oamenii nu au vrut să fie amestecați în aceste acțiuni. Și eu am vrut să mă retrag, dar deja eram în acțiune, nu puteam să spun că nu mai fac“, afirma acesta. DNA susține că era vorba despre „folosirea autorității sau influenței“ pentru „avantaje nepatrimoniale constând în acumularea de capital electoral“. Sponsorii cărora li s-ar fi cerut să participe cu donații la această operațiune erau sau au devenit legați de primărie prin contracte de zeci de milioane de euro.
Dacă sponsorii generoși câștigă ulterior campaniei electorale contracte pe bani publici de zeci de milioane de euro, activiștii de partid, postacii și lipitorii de afișe sunt cadorisiți cu funcții în administrație, de obicei peste posibilitățile și pregătirea lor profesională. Când funcția se datorează șefului de partid, vine și momentul adevărului, când șeful îți poate cere să încalci legea. Cum procedezi?
Un lider de partid cu greutate se prăbușește cu mare zgomot mediatic. În cădere, el face gol în jurul său, subalternii și colaboratorii îl abandonează imediat.
Personajele care gravitau în jurul liderului sunt atrase însă în anchetele DNA ca într-o gaură neagră. Ele devin cei mai importanți martori, pentru că au avut acces la secretele liderului. În momentul acela, au două alternative. Prima este să își apere șeful până la capăt, riscând să devină din martori inculpați. Problema lor este însă că nu au banii și relațiile șefului pentru a-și angaja cei mai buni avocați. A doua soluție este să colaboreze cu procurorii, pentru a-și reduce pedeapsa. Toarnă tot, făcându-se mici și insignifianți. Susțin că au fost rotițe nevinovate ale sistemului, constrânse să încalce legea de către liderii autoritari din vârful piramidei.
Se dezic, se leapădă, își pun țărână în cap. Într-o încercare de exorcizare, devin cei mai devotați acuzatori, sperând că doar șeful va plăti. Psihologia lașului este deja un loc comun în imaginarul românesc. În 1989, șeful autoritar Nicolae Ceaușescu a fost singurul care a plătit, pentru ca politrucii să devină ulterior profitorii noului sistem. Unii comentatori au lansat deja ipoteza că LOV nu știa ce fac subalternii. Ipoteza exploatează iarăși un loc comun: sunt și acum destui români care cred că Ceașescu era un om bun, manipulat de soție și apropiați; de fapt, el nici nu știa ce se petrece în țară. Celor mai mulți însă le vine greu să creadă că la primărie nu exista un sistem piramidal autoritar, în care nimic nu funcționa fără știrea, acceptul sau dispozițiile Olguței Vasilescu. În cazul nostru, cum vor proceda Radu Preda și Popescu Elena Daniela?
GdS a investigat un alt caz în care un ONG s-a interpus pe traseul unor bani publici ajunși în buzunare private. Este vorba despre proiectul „Craiova Culturală“. În perioada 2013-2015, au fost alocați de la bugetul local peste 1.000.000 de euro către Asociația „Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021“ (ACCEC). Din această sumă, peste 250.000 de euro au fost cheltuiți pe publicitate. Zeci de mii de euro au ajuns la câteva televiziuni locale apropiate puterii, unde primarul și-a făcut ulterior imagine. Conform legii, banii publici se cheltuiesc prin licitații. Aici, licitațiile au fost ocolite, banii publici au fost trecuți printr-un ONG, care i-a distribuit discreționar. Îmi amintesc și acum satisfacția cu care reprezentanții ONG-ului mi-au spus că nu sunt obligați să dea informații despre cheltuirea banilor, deoarece sunt o entitate „de drept privat“. Evrika! Credeau că au descoperit chichița, șmecheria prin care transformau banii publici în fonduri private. O echipă competentă și-ar fi dat seama că se încalcă legea, cheltuirea banilor publici trebuie justificată în orice situație, nu există lacune legislative. Mă întreb cum ar interpreta DNA acest caz. Am observat că procurorii au vizionat cu interes și atenție emisiunile TV prin care primarul și-a făcut imagine, iar unele le-au plăcut atât de mult încât le-au menționat în referatul de arestare.
La final, vreau să fac câteva observații în legătură cu proiectul de reabilitare al Parcului „Romanescu“. Proiectul, în valoare de 15 milioane de euro din fonduri UE, a fost demarat la sfârșitul lunii octombrie 2015. Era clar ca lumina zilei că până la finalul anului nu putem trage mai mult de 20% din banii europeni. Atunci de unde încăpățânarea de a porni lucrările cu riscul de a încărca cheltuielile bugetului local cu 12 milioane de euro? Am pus această încăpățânare pe nevoia de a avea un proiect propriu cap-coadă de inaugurat în campanie. Nu pot să nu remarc însă o coincidență: din referatul DNA am realizat că beneficiarul contractului de execuție este unul dintre foștii sponsori. În contextul descris mai sus, întrebarea de final vine în mod logic: oare cheltuielile din campania pentru alegerile din 2016 erau programate tot pe sponsorizare? Sponsorii tradiționali din 2012 ce or avea de spus?
