Văd o serie de opinii care laudă curajul dlui Rus, fost ministru de interne, cum că nu a vrut să facă parte dintr-un guvern de infractori, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Las la o parte declarațiile lui referitoare la Platon și Aristotel care ar fi aprobat plagiatul lui Ponta. Sau despre telefonul dat infractorului Năstase să-l întrebe ce fel de tratament ar putea să-i ofere din postul de ministru de interne.
Dl Rus este cel care a organizat alegerile locale și s-a lăudat că au fost ireproșabile. Tot dl Rus s-a lăudat că a organizat fără probleme referendumul.
Însă un angajat din ministerul condus de Rus a trimis a doua scrisorică adresată CCR prin care spuneau că nu știu câți votanți ar trebui să fie pe liste. Această scrisorică a blocat CCR și a suspendat statul de drept pentru cel puțin încă o lună. După ce scrisorica și-a făcut efectele, tot dl Rus explica minirecensământul instant în trei secunde cu nea Vasile și cu alți oameni de nădejde.
Rolul lui Rus în suspendarea statului de drept este așadar documentat. El a făcut parte din acel grup infracțional organizat. Chiar dacă și-a dat demisia, el tot este vinovat.
Ca popor, avem două opțiuni.
Prima ar fi că, indiferent câte fărădelegi ar face aleșii noștri, noi tot îi iertăm și vrem să ne reprezinte și în viitor. Că sunt și ei oameni, nu-i așa?
A doua opțiune ar fi că oameni precum Rus nu mai au ce căuta în politică și că noi, ca popor, reușim să facem pasul la o democrație la nivel occidental.
Cred că majoritatea românilor, inclusiv cei care au votat DA la referendum, își doresc opțiunea a doua. Întrebarea este dacă societatea românească este gata să facă acel pas imediat sau mai are încă nevoie să facă anumite compromisuri în a discuta cu oameni precum Rus încă 5, 10 sau 15 ani?
Emil Stoica
