pamflet de Dan Popa
Într-o dimineață, Florin Georgescu fu deranjat în munca lui de niște strigăte care se auzeau din fața clădirii Ministerului de Finanțe. „Hai la mereeee! Mere duuulci cum n-ați mai mâncat niciodatăăă!“. Ridicându-se indispus de la birou și privind pe fereastră, văzu un vânzător ambulant ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de zeci de clienți. „Trebuie să fie beton merele alea“, își spuse ministrul finanțelor și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe Liviu Voinea și îi zise: „Ia cinci lei și mergi în piață să cumperi niște mere de la vânzătorul ăla“.
Voinea își chemă un adjunct și îi spuse: „Uite patru lei, du-te și cumpără mere“. Adjunctul chemă și el un funcționar din minister: „Poftim trei lei, de care să cumperi mere de la vânzătorul din fața ministerului“.
Funcționarul o chemă pe secretară, îi dădu doi lei și o trimise în piață.
Secretara îi dădu un leu portarului de la minister, iar acela se duse la vânzător și îl luă la rost: „Alo, ce urli așa? Ai tulburat somnul ministrului, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța asta cu mere“.
Zis și făcut.
Întors la secretara care l-a trimis, portarul se lăudă:
„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un singur leu am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a vânzătorului“.
Secretara merse la funcționar: „M-am târguit și, cu cei doi lei pe care mi i-ai dat, am reușit să cumpăr un sac cu mere!“.
Funcționarul, repede la adjunctul lui Voinea: „Cu trei lei am luat o tolbă întreagă cu mere“.
Adjunctul secretarului de stat dosi jumătate din cantitate și apoi merse la Voinea în birou: „Iată, cei patru lei mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere!“.
Iar Voinea se înfățișă dinaintea lui Florin Georgescu și glăsui: „Onor d-le ministru, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci lei n-am reușit să târguiesc decât cinci mere“.
Georgescu se uită la mere, luă unul din care mușcă cu poftă și zise:
„Hmmm, cinci mere pentru cinci lei… Excesiv de scump! Pe de altă parte, dacă la prețul ăsta e coadă la mere, înseamnă că românii au bani suficienți. Ia să mărim noi impozitele!“.
