Mihai Răzvan Ungureanu la Antena 3

A fost triumful inteligenței și stăpânirii de sine în fața șmecheriei agresive. La capătul duelului televizat de marți, 13 martie, din studioul Antenei 3, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a lăsat în urmă un cadavru ciuruit de gloanțele ridicolului. Această victorie i-a scos la suprafață, pe lângă calitățile de intelectual cultivat, mici vulnerabilități. Despre ele, puțin mai încolo. Mai întâi, de ce a câștigat MRU și de ce a pierdut directorul Antenei 3, Mihai Gâdea, dintr-un duel altminteri interesant?
MRU are un fel de a vorbi seducător și de a nu spune mare lucru. E tactica sepiei care-și învăluie inamicul într-un nor de cerneală, tactică deprinsă din MAE, șlefuită probabil la SIE. Metoda anihilării adversarului înecat într-o mare de cuvinte, rătăcit printr-un labirint de idei, se pliază perfect pe stilul său prolix. Ce altceva relevant, factual, am aflat noi de la premier, marți seară, după mai bine de o oră de virtuozitate retorică, în afară de singura informație certă potrivit căreia l-a sunat pe Victor Ponta cu rugămintea de a reveni în parlament? V-ați dumirit care-i poziția lui MRU despre situația de la UMF? Nimic precis. Când va reduce CAS? Mister. A renunțat cumva, după opoziția exprimată de președintele Băsescu? Ceață. Unde mai găsim premieri în Europa veniți din serviciile secrete? Lapsus salvator (salutar).
Ungureanu a impresionat plăcut prin tonul civilizat și abilitate, prin modul inteligent de a evita căderea în capcana răspunsurilor abrupte, repezite. S-a ferit să intre în hora ironiilor de prost gust, dar a taxat elegant mediocritatea și ignoranța fudulă de câte ori i s-a ivit prilejul să o facă. A preferat digresiunea, apelul la logică și răspunsul arborescent. Asta dezarmează tipul de jurnalist obișnuit să-și hărțuiască victima cu atacuri gratuite, cu insinuări și speculații stupide lansate cu scopul de a-și împinge interlocutorul în mlaștina gesticulației abundente, în haznaua pestilențială a invectivei, completată cu grohăituri, lătrat isteric și alte zgomote care asigură seară de seară circul obișnuit și audiența aferentă.
Dacă tactica sepiei este o calitate necesară unui diplomat sau unui șef de serviciu secret, pare a fi un handicap pentru un politician. Impresia bună lăsată de retorica sa barocă și inteligența cultivată merg împreună cu o ucigătoare senzație de plictis. Publicul și politicianul român au un anumit grad de ipocrizie când solicită civilitate în spațiul public. În realitate, rămân majoritari cei care adoră wrestling-ul dintre moderatori și invitații lor. Mulți deschid încă televiziorul și butonează telecomanda, salivând în căutarea unui strop de sânge. Ungureanu nu pare dispus să-l ofere. Audiența mare înregistrată marți seară este puțin înșelătoare. Oamenii au fost curioși, pe bună dreptate, să vadă cum se descurcă MRU la prima sa vizită în vizuina lupului Felix. Este genul de experiență irepetabilă, data viitoare nu va mai fi la fel.
Premierul Ungureanu este primit acum cu brațele deschise de mediul de afaceri. MRU, la rândul său, îl curtează în mod inspirat. E bine prizat de publicul dezamăgit și în căutare de alternativă, de cei cu educație peste medie scârbiți de slaba ofertă politică etc. Pentru mulți, MRU trece drept o lumină în comparație cu găunoșenia obraznică a unui Antonescu, cu versatilitatea imatură a unui Ponta sau cu brutalitatea unui Traian Băsescu. Pentru mase, MRU va fi ceva plictisitor și greu de urmărit, lispit de charismă, aproape fad.
Cât de repede va arde combustibilul său politic? Vom vedea, însă MRU nu va putea dansa prea multă vreme pe sârma subțire a promisiunilor frumos ambalate. A ridicat un orizont de așteptare care va trebui umplut rapid în lunile care vin cu rezultate palpabile, cum de altfel singur admite. Apoi, filistinii PDL-ului îi pândesc deja fiecare eroare și sunt gata să-l sfâșie când va fi silit, mai devreme sau mai târziu, să taie în carnea vie a incompetenței și corupției din administrația centrală. Proba sa de foc nu e nici pe departe un talk-show la televizor. Ar fi util, poate, ca în viitoarele înfruntări să abandoneze tentația de a face paradă cu superioritatea sa. Se cheamă aroganță și publicul are oroare de politicieni cu nasul pe sus.
Cât despre Mihai Gâdea, gazda talk-show-ului de marți seară și directorul Antenei 3, n-ar fi prea multe de spus. Prestația sa evocă „prețioasele ridicole“,  prostia insipidă răpusă de pretenții spirituale. Nu i-am înțeles prea bine nici întrebările alambicate, elaborate astfel tocmai pentru a-și camufla mediocritatea și autosuficiența, nici pretenția de a sări peste o ştachetă mult prea sus ridicată de interlocutorul său, saltul său acrobatic fiind urmat în mod firesc de o jalnică prăbușire în noroiul care l-a consacrat până azi ca jurnalist. Ar fi putut obține mai multe de la MRU dacă avea curiozități reale, nu mimate, dacă voia să afle, nu să lovească cu orice preț, dacă s-ar fi eliberat măcar o secundă de umbra lui Felix. Marea lecție administrată de premierul Ungureanu acestor pseudogazetari ne spune că, atunci când îi scoți din teritoriul tămbălăului și manipulării, atunci când le ștergi rânjetul grosolan de pe figură, nu mai au mare lucru de spus.