Imaginaţi-vă că sunteţi poliţist. Monitorizaţi traficul pe autostrada Bucureşti-Cernavodă. Radarul vă ajută să detectaţi un bolid care, în plin avânt, a atins 300 km/h. Maşina strălucitoare, de producţie germană, e condusă de un puşti de 18 ani, vrăjit, alături de iubită, de mirajul etnobotanicelor. Adolescentul conduce euforic, cu boxele încinse la maximum, sfidând orice regulă de comportament.
Dumneavoastră sunteţi însă omul legii. Faceţi o primă somaţie, poate chiar două. Opriţi maşina, cereţi talonul, penalizaţi şoferul pentru comportamentul la volan, îl apostrofaţi energic şi decideţi – în perfectă legalitate – suspendarea instantanee a permisului de conducere. Lucrurile nu se opresc aici: vreţi să vedeţi cum poate justifica un puşti lipsit de orice venituri ditamai averea: o limuzină-sport estimată la 150.000 de euro. În zadar.
Acesta e punctul în care justiţia română intervine: puştiul nu are de justificat nimănui nimic. Doar cei răuvoitori vor crede că distinşii judecători protejează pacea sufletească a borfaşilor. Ei bine, nu: Curtea Constituţională apără dreptul sfânt la proprietate – un drept sacru pentru care s-au sacrificat atâtea oraşe-martir în Revoluţia din Decembrie 1989. E vorba despre un drept emanat din gândirea dreaptă şi plină de înţelepciune a lui Ion Iliescu. Ne amintim cu pioasă reverenţă de sloganul primilor ani postcomunişti: un preşedinte şi o Constituţie pentru liniştea noastră. Acum magistraţii ne spun acelaşi lucru: ţara ar intra în război civil fără prezumarea caracterului licit al averilor dobândite pe tot parcursul eternei şi fascinantei noastre tranziţii.
De ce ne-am împiedica în faptul că americanii – mai ales cei care l-au citit pe John Locke, rămânând apoi fideli Părinţilor fondatori – cred altceva? Sau că înţeleg altfel prezumţia de nevinovăţie şi obligaţia fiecărui individ de a putea justifica, bob cu bob, micile sau marile averi? E doar treaba yankeilor imperialişti şi a unor ambasadori insolenţi, care-şi dau mereu cu părerea despre moravurile dâmboviţene. Suntem proprietarii propriilor noastre tradiţii şi avem experţi de renume crescuţi în pepiniera şcolilor noastre de drept constituţional.
Să nu uităm, de altfel, modul abuziv în care, demonstrând o nemiloasă cruzime, justiţia nu doar l-a condamnat pe Bernie Madoff la ani grei de pârnaie (cu data eliberării fixată pe 14 noiembrie 2139). Mai grav: puterea judecătorească l-a şi deposedat pe maestrul combinator (denumit „şarlatan“ de presa răuvoitoare) de toate bunurile acumulate de-a lungul unei vieţi. Este riscul de „insecuritate continuă“ la care sunt supuşi milioane de bogătaşi din Chicago, Houston ori New York. Ce destin ingrat şi câtă nefericire existenţială!
Pentru toate abuzurile din sistemul juridic american şi britanic, justiţia română are probabil schiţa unei soluţii: facilitarea dublei cetăţenii pentru urmaşii lui Al Capone aterizaţi la Otopeni. Va şti oare să profite Fiscul nostru de ditamai oportunitatea? Sau poate măcar studiourile cinematografice din Buftea? Ar putea ieşi o coproducţie antologică: miliardarii americani din stirpea lui Madoff şi constituţionaliştii din patria lui Nea Mărin. Halal. Curat constituţional. Muzica!
de Mihail Neamţu Contributors.ro
