Lecţia WikiLeaks pentru România: fiţi realişti!

Dincolo de scandalul diplomatic provocat de dezvăluirile site-ului de acum celebru WikiLeaks, felul în care apare România în notele informative despre această zonă ne învaţă multe despre destinul nostru ca naţiune. Nu suntem singurii trataţi de sus de către marile puteri, ceea ce trebuie să ne aducă cu picioarele pe pământ. Nu suntem nici speciali, nici ieşiţi din comun, suntem doar o ţară mică nevoită să supravieţuiască în jungla marilor interese şi jocuri geopolitice. De aceea, nu i-am înţeles pe cei care tună şi fulgeră împotriva FMI, de exemplu, după cum nu i-am înţeles nici pe cei care se închină cu adoraţie acestui organism internaţional. Am participat la nenumărate negocieri cu FMI, atât ca ministru, cât şi ca reprezentant al patronatelor, şi nu ştiu de ce noi, românii, nu putem trata lucrurile la rece. FMI este o bancă ce dă bani cu împrumut şi are comportamentul unei bănci. Nu avem de ce să diabolizăm FMI, după cum nu avem de ce să idealizăm această instituţie. Este la fel şi în politica internaţională, după cum putem observa într-un mod inedit prin dezvăluirile WikiLeaks. Marile puteri au preocupări legate de propriul bine, lucru care s-a spus mai demult: statele nu au prieteni, ci doar interese. Este capabilă România să înţeleagă care e rolul ei aici şi cum îşi poate strecura propriile interese printre pretenţiile celor care contează la nivel mondial? Foarte bine. Nu? Cu atât mai rău pentru noi. Puterile şi alianţele mondiale au avut interesul să se extindă spre est. România a profitat şi şi-a găsit locul în NATO şi în Uniunea Europeană. Asta este ceea ce se cheamă realpolitik. Acum să nu ne aşteptăm ca pentru asta să fim puşi pe piedestal. Fiecare stat îşi urmăreşte propriile jocuri. De aceea, nu m-am mirat de modul în care se vorbeşte despre România în notele diplomatice ale marilor puteri. Nici alţii nu sunt trataţi mai bine. Ar trebui de aceea să ne trezim din păşunisme şi idealisme naive. Suntem mici, dar putem să ne jucăm şi noi interesul în aşa fel încât să ne obţinem un loc la masa celor mari. Am făcut-o deja şi trebuie să o facem în continuare. Nu văd nici un motiv de revoltă aici. Întotdeauna am fost între jocurile celor mari, dar am supravieţuit tocmai pentru că ne-am înţeles locul şi ne-am jucat cărţile.
Haide atunci să lăsăm feciorelnicia deoparte şi să nu ne mai dăm ochii peste cap ce dură e viaţa şi ce răi sunt străinii. Viaţa nu e dramoletă de pension, nici o plimbare sub clar de lună, iar politica internaţională din care vrem, nu vrem, facem parte, cu atât mai puţin. Prin pragmatism obţinem mai mult decât prin supărări care nu-şi au locul. Ne spun ceva nou, de fapt, dezvăluirile WikiLeaks? Mie, personal, nu şi cred că nimănui care a fost atent la scena internaţională. Doar dă pe faţă ceea ce ştiam cu toţii: suntem o ţară mică într-o lume mare. Asta însă nu ar trebui să ne sperie. Mai sunt şi altele şi se descurcă, fiecare în felul ei. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi. Lecţia WikiLeaks pentru România e clară: fiţi realişti!