România – comă de gradul patru

Românii au neşansa de a fi martori şi victime ale unei crâncene şi murdare lupte purtate între liderii clasei politice pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al republicii. Prăpastia apărută între politicieni şi cetăţeni, în cei douăzeci de ani scurşi de la momentul Decembrie 1989, ni se înfăţişează acum în toată grozăvia şi macabrul ei. La căpătâiul patului de spital în care zace o Românie frântă şi înfrântă, trădată, violată, mutilată, jefuită şi abandonată s-au înfăţişat autorii teribilelor crime comise împotriva prezentului şi viitorului poporului nostru în anii de aşa-zisă democraţie. Sunt doritorii de scaun prezidenţial. Aruncând peste trupul muribund al ţării buchete de flori din plastic, mincinoase declaraţii de iubire, candidaţii îşi dau în cap cu oliţele de noapte şi-şi demască unul celuilalt turpitudinea şi impostura. Din cearta lor de mahala aflăm care este România lor, România candidaţilor, şi înţelegem de ce România noastră, a cetăţenilor de rând, a ajuns o ruină, loc al disperării şi spaţiul eternei ratări.
România candidaţilor este o ţară în care minciuna a fost declarată lege supremă a existenţei, iar jaful a înlocuit munca cinstită. Un tărâm populat de fiare cu chip de om, gata să jertfească pe oricine pentru binele haitei lor şi chiar să-L răstignească a doua oară pe Dumnezeu, dacă ar fi nevoie. O lume a umbrelor, singurele lumini, amăgitoare şi acestea, fiind cele emanate de luxul de prost-gust, de arendaş analfabet ajuns boier, al palatelor, limuzinelor şi ambarcaţiunilor în care se desfată politicienii, familiile şi clientela lor, aceste duhuri ale sfârşitului de lume. România candidaţilor este o „ţară a făgăduinţei“ pentru terorişti, mafioţi, farisei, magistraţi corupţi, miniştri penali şi afacerişti lipsiţi de scrupule, indivizi al căror singur ţel în viaţă este sporirea propriei averi prin sărăcirea semenilor. În România candidaţilor se trăieşte bine. Miliardele de euro jefuite din economia naţională în perioada 1990 – 2009 asigură clasei politice şi clientelei loiale acesteia un nivel de trai asemănător celui al elitelor din ţările dezvoltate ale lumii. Ei nu cunosc foamea, frica pentru ziua de mâine, şomajul, deznădejdea, scumpirea preţului la pâine sau la plata întreţinerii apartamentului de bloc. Pentru ei, totul este posibil. Ei sunt stăpânii.
România noastră, a cetăţenilor de rând, este pustiul. Diagnosticul este deja pus: comă de gradul patru. Agenţia Naţională a Forţei de Muncă anunţă un număr de 625.000 de şomeri pentru luna septembrie şi o rată a şomajului de 6,9%. Se estimează că în 2010 rata somajului va depăşi 10%, iar numărul de şomeri va creşte cu peste 280.000 de persoane, atingând aproximativ un milion. Comisia Europeană ne avertiza că rata şomajului din România va creşte semnificativ în 2009, până la nivelul de 9%, faţă de 5,8% în 2008. Datoria publică totală a României a crescut la 30 septembrie 2009 cu 27,6% faţă de finalul lui 2008, adică la 33,4 miliarde de euro, şi reprezintă 28,17% din produsul intern brut estimat pentru finalul lui 2009. România înregistra la finalul lunii septembrie 2009 şi o datorie externă totală de 78,125 miliarde de euro, în creştere cu 8,5%, adică 6 miliarde de euro, faţă de finalul anului 2008.
Dezastrul din economie, provocat de corupţia din guvern şi administraţia locală, de jefuirea economiei prin „privatizări“, de arendarea resurselor ţării către companiile transnaţionale, este completat de degradarea gravă a sistemului democratic. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene au devenit un fel de stăpâni feudali şi conduc după bunul lor plac, de cele mai multe ori ilegal şi imoral, destinele cetăţenilor pe care ar fi obligaţi să-i slujească. În vârful piramidei ticăloşeniei naţionale, după Decembrie 1989, s-au aflat parlamentul, guvernul şi, mai ales, preşedintele statului. Guvernul, format în multe situaţii din miniştrii numiţi să rezolve interesele mafiei politico-economice, a aplicat politici de destructurare a ţării, de distrugere şi spoliere a economiei. Parlamentul a adoptat legi strâmbe, incomplete, uneori imorale, şi a blocat permanent renaşterea libertăţii şi democraţiei. Şeful statului a fost mereu implicat sau acuzat că ar fi complice în fapte penale incredibile pentru Europa contemporană, adică în mineriade, contrabandă cu ţigări sau complicitate cu teroriştii. Strigătul „România, trezeşte-te!“ a devenit inutil. Doar un miracol mai poate salva România. Totuşi, adevărata putere nu este a lor, ci a noastră, a cetăţenilor de rând! Iar eu mai cred în miracole! Mai cred în poporul român, acest miracol al istoriei europene!