Frânturi de vacanţă

E prea să cald să încerc să devin util cuiva.
Am însă câteva frânturi de gânduri, aşa, ca vara, când munceşti cu gândul la o căsuţă la munte…
Frântura I. N-ai dreptate! Articolul de săptămâna trecută, care se referă la viitorul presei scrise, a stârnit o mică agitaţie. Dl. Dinu Patriciu, investitor în grupul Adevărul, a ţinut să-mi dea replica. Nu-i adevărat că viitorul presei scrise este pe internet, spune dl. Patriciu. Viitorul presei scrise este să fie suport pentru add-on-uri. Tradus în limba română, asta înseamnă să ţii o armată de jurnalişti ca să producă un ziar care se vinde împreună cu cărţi, DVD-uri, şampoane, tampoane şi baloane… Nu-i adevărat că internetul va submina poziţia presei scrise pe hârtie. Internetul va înlătura televiziunea, spune dl. Patriciu. Stimate d-le investitor, să faci o televiziune a devenit azi mult mai ieftin decât să faci un ziar. O televiziune se poate înfiinţa în două camere, cu echipament care nu costă mai mult de 500.000-600.000 de lei, pe când pentru un cotidian îţi trebuie de zece ori mai mult. Televiziunea a devenit mai ieftină, deci este mai accesibilă. Un abonament la internet este încă mai scump decât unul la cablu. Dar vine vremea când va fi invers. Deocamdată, grupul Adevărul merge după ideile d-lui Patriciu. Şi are minus 15 milioane de euro după doi ani. Să mai vedem… Nu vreau nimănui răul,
Doamne fereşte!
Frântura II. Cine câştigă. La IMAS vine lumea ca la circ şi cere sondaje politice. Mai spun o dată, până când lumea aceasta va pricepe: IMAS nu mai ia clienţi politici decât dacă are încredere în ei. Au apărut destule buticuri de sondaje care te dau cu 19% sau 38%, după cum se hotărăşte în sălile de consiliu. Este din ce în ce mai greu să faci cercetare de teren, reţelele de operatori costă din ce în ce mai mult şi preferăm să muncim pentru un automobil, un detergent, o bere, un suc mai bune şi mai ieftine decât pentru un candidat care nici măcar nu ştie atribuţiile postului după care aleargă.
Dar fac o minimă socoteală. Ierarhia în turul I al alegerilor prezidenţiale din această toamnă – poate îmi explică şi mie cineva de ce am făcut mandatul preşedintelui de cinci ani şi de ce, în general, avem noi nevoie de un preşedinte – poate fi următoarea: Traian Băsescu 31%, Mircea Geoană 27%, Kelemen Hunor (UDMR) 7%, Crin Antonescu 15%, C.V. Tudor 6%, Radu Duda 4%, Gigi Becali 4%. Diferenţa se duce la acei neuroni stingheri care apar la fiecare tur de alegeri. Dacă Gigi Becali nu intră în competiţie – dar ar putea el oare să rateze o asemenea paranghelie? -, atunci C.V. Tudor şi Radu Duda vor creşte cu unu-două puncte fiecare. În turul al doilea se pot bate Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Cine va câştiga? Depinde de acordurile dintre turul I şi turul II. Acordurile dintre Geoană şi Băsescu, nu altele. De ce credeţi dumneavoastră că şeful campaniei prezidenţiale a lui Geoană a fost desemnat Viorel Hrebenciuc, specialist în negocieri politice? Sigur, se pot întâmpla multe. Radu Duda să decidă să facă o mişcare politică, fapt care i-ar dubla procentul. Crin Antonescu să-şi ia rolul în serios, ceea ce l-ar coborî pe Geoană. Traian Băsescu să decidă să nu mai candideze, ceea ce l-ar face preşedinte pe Stolojan. Dar, dacă situaţia rămâne cea de azi, cam aşa arată cifrele corecte.  
Frântura III. Ce mai putem face? Mulţi dintre proprietarii şi managerii de mici companii au probleme. Brusc, salariaţii sunt prea mulţi şi prea scumpi pentru nivelul veniturilor. Clienţi importanţi ies din piaţă sau îşi reduc cheltuielile. Observ o tendinţă la mai mulţi dintre aceşti întreprinzători: o parte din sumele încă disponibile sunt investite pe burse. Şi nu bursa românească, ci cele europene, americane sau japoneze. Şi nu numai pe bursă, ci şi pe piaţa monetară. De curând, am vizitat un întreprinzător adevărat din judeţul Prahova, cu o făbricuţă de termopane – care nu mai merge, alta de distribuţie a presei – care gâfâie, o a treia de producţie lacuri şi vopsele – nici aceasta nu merge grozav. Dar omul a angajat un fost broker, care încearcă să-i mărească rezervele prin tranzacţii pe bursă şi Forex. Uneori are succes, alteori se dă cu capul de monitor – cum era ziua în care am fost pe la ei. Dar aceasta înseamnă, de fapt, integrarea românilor în piaţa internaţională – fie exporţi forţa de muncă, fie imporţi procedurile mai avansate ale occidentalilor. Fie le faci pe amândouă – ca să te protejezi de rapacitatea unui stat care îşi plăteşte foarte bine funcţionarii ca să ia trei piei de pe sectorul privat.
Concediu plăcut!