O nouă vară fierbinte şi cu dureri

Mi-ar plăcea să încep articolul anunţând că Universitatea a achiziţionat un mijlocaş de creaţie şi că, în sfârşit, avem un antrenor capabil, care poate să treacă peste indicaţiile din tribună şi să ducă Universitatea pe un loc îndelung visat de orice suporter alb-albastru.
Mi-aş dori ca măcar o dată, când pornesc calculatorul dimineaţa, să aflu o ştire pozitivă despre clubul din Bănie, care să-mi ridice moralul afectat de finalul ratat din sezonul trecut. Nimic. Iar când apare ceva, ne trezim cu vreo ştire în care sunt lăudaţi preparatorii fizici pentru că au marcat nu ştiu câte goluri sau una în care suntem anunţaţi despre cât de entuziasmaţi şi extaziaţi sunt jucătorii fiindcă le lipeşte „Guardiola“ Mogoşanu mesaje de încurajare pe uşă.
Cum bănuiam de ceva timp, Balaci a preferat să iasă din schemă, iar simplul fapt că Mititelu ar fi urmat să rămână fără nici o protecţie l-a forţat pe acesta să-l numească pe Nae Ungureanu într-o funcţie asemănătoare, dacă nu identică (oricum, nimeni nu mai înţelege nimic din organigrama actuală) cu cea a „Minunii Blonde“.
Cu toate că nouă ne trebuia la club un antrenor care să aibă habar de fotbal, finanţatorul a căutat să aducă un om de faţadă, care să fie de folos numai prin licenţa PRO. A, da, şi pentru că, fiind din Craiova Maxima, intra în rândul celor faţă de care suporterii au un anumit respect. Dar atât. Oare cât de naivi ar trebui să fim să putem crede că Ungureanu o să decidă realmente ceva în club?
Văzând harababura de acolo şi combinând-o cu declaraţiile elucubrante ale „Fortunatului“ aflat alături de echipă în cantonamentele din străinătate, nu putem decât spera la o clasare precum în campionatul trecut. Fiindcă nu ai cum să visezi la mai mult, când, în realitate, pretinzi atât de puţin.
Transferuri nu facem. De plecat e clar că nu o să ne părăsească „petardele“. Doamne fereşte să-l vindem pe Costea, pentru că se alege praful de Craiova! Şi nu fiindcă atacantul ar fi indispensabil, ci pentru că banii luaţi pe el mai mult ca sigur nu ar fi investiţi în nişte jucători care să ne dea posibilitatea să ne ridicăm pretenţiile. Iar ca momentul să fie penibil până la capăt, probabil explicaţia vânzării ar fi aceea că atacantul e fiţos şi individualist, iar golgheteri găseşti pe toate drumurile.
Salut introducerea abonamentelor şi îndemn pe cei care mai cred într-un proiect scăpat de sub control să şi le cumpere. Probabil şi eu o s-o fac, cuprins de aceeaşi speranţă idioată de mai bine, de la fiecare început de sezon.
În final, vreau să-i mulţumesc unui om care, chiar dacă este implicat activ în căutarea Elodiei, şi-a făcut timp, după cei doi ani de când scriu, să-mi citească articolul şi să-mi dea unele sfaturi în privinţa gramaticii. Domnule Spânu, pe viitor, vă rog, ştiindu-vă că sunteţi unul dintre apropiaţii patronului, pe care nu de puţine ori i-am amintit în articolele mele, dacă puteţi, să transmiteţi şi ideea din spatele articolului cui trebuie. Cine ştie, poate ar ajuta mai mult Universitatea decât o replică ofticoaso-puerilă referitoare la o gramatică la care nici dumneavoastră nu excelaţi (vedeţi ce spune Mioara Avram despre acordul semantic).