Civilizaţia secolului XXI se târăşte prin istorie agonizând printre chipuri cioplite şi ciobite, rămăşiţele propriilor vise. Aparenta bunăstare oferită de societatea consumistă este topită de lăcomia necontrolată a marilor deţinători de capitaluri financiare, dar şi a oamenilor de rând, însetaţi să posede cât mai multe bunuri prin cât mai puţină muncă. Diminuarea drastică a resurselor naturale ale pla-netei şi, mai ales, inechitatea criminală a distribuirii acestora provoacă tensiuni interetnice şi atitudini rasiste, într-o oarbă şi falsă încercare de a răspunde crizei economice care aruncă în sărăcie, zilnic, sute de mii de oameni, folosind sentimentele rasiste sau mândria naţională. În Uniunea Europeană avem exemplul Italiei, o ţară grav afectată de criză ai cărei politicieni îşi ascund incompetenţa şi corupţia îndemnându-şi cetăţenii să-i considere vinovaţi de situaţie pe români. În Statele Unite, guvernul alocă sume imense pentru salvarea marilor reţele bancare şi companii americane. Banii se risipesc inutil intrând în buzunarele acţionarilor şi managerilor, iar situaţia economică a americanului de rând devine tot mai gravă. Lumea occidentală îşi arată neputinţa şi suportă consecinţele egoismului şi ipocriziei cu care s-a raportat la sine şi la restul planetei.
Apostolii religiei drepturilor omului au mărturisit despre puterea lor de a construi o lume aproape perfectă. Creatura s-a pro-clamat zeitate şi a purces la reconstrucţia Turnului Babel. S-au amestecat nu limbile oamenilor, ci păcatele lor, iar Noul Turn Babel se transformă treptat într-o închisoare de nivel planetar. Puterea slujitorilor Noului Babel este mai mare ca niciodată în istorie. Cunoaşterea tainelor universului este arma lor. Controlul informaţiei le oferă acum şansa de a cunoaşte nu numai aceste taine, ci şi micile taine din viaţa fiecărui om, locuitor al Turnului. În numele apărării libertăţii, libertatea intră în comă şi se pregăteşte de moarte. Totul a devenit controlabil, totul este sub control. Un mesaj trimis pe internet, o şoaptă rostită la telefon, pâinea feliată cumpărată de la supermarket, amprenta propriilor degete, scutecele cu care îmbrăcăm copilul, rugăciunea tânguită în faţa altarului, orice gest, orice cuvânt, orice acţiune sau inacţiune se transformă în date stocate undeva, în pântecul maşinăriilor ascunse în beciurile Noului Turn Babel.
Lumea se urâţeşte încercând să fie frumoasă fără Dumnezeu. O statuie, oricât de frumoasă ar fi, rămâne o statuie, un corp fără viaţă. Lumea îşi pierde libertatea încercând să-şi afle libertatea. Cătuşele, chiar şi atunci când sunt aurite, rămân doar nişte cătuşe care îţi leagă mâinile. Lumea se urâţeşte şi se întunecă, lumina se stinge, întunericul creşte. Unde sunt mărturisitorii Luminii? Unde sunt oamenii frumoşi?
Cu răbdare, cu speranţă încă putem afla oameni frumoşi, oameni care mărturisesc Lumina, oameni ca maestrul Dan Puric, cu ale cărui gânduri pun, deocamdată, o virgulă în loc de sfârşit la gândurile mele: „Lumea de azi este într-un proces continuu de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire care abia mai pâlpâie sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflate în plină ofensivă. Omul frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii în lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă“.
