Probabil aţi început deja să simţiţi briza crizei, dacă nu, cu siguranţă vă gândiţi la ea şi la cum o veţi întâmpina. Problema e că nimeni nu ştie mare lucru despre asta, deşi sunt destui care încă au ambiţia de a face prognoze. Le recomand The Economist, probabil cea mai bună publicaţie economică din lume, care şi-a recapitulat previziunile pe 2008 şi, după ce a recunoscut că n-a „ghicit“ mai nimic, a ajuns să se întrebe, autoironic, cui i-ar mai folosi cele pe 2009. Pentru că da, vorba nu ştiu cui, nici viitorul nu mai e ce-a fost. Asta nu înseamnă însă că nu se poate spune chiar nimic despre 2009. Ştim că vom avea, spre exemplu, încă două rânduri de alegeri, europarlamentare prin iunie şi prezidenţiale la sfârşitul anului. Dar nu mi-aş permite să prognozez nici măcar că Traian Băsescu ar câştiga un nou mandat, în ciuda faptului că nimic în acest moment nu-i ameninţă prima şansă. Nu, n-o să fac această greşeală. Îmi iau aşadar toate precauţiile de rigoare şi mă voi mărgini să vorbesc nu despre ce cred că se va întâmpla, ci, dimpotrivă, despre ce e mai probabil să nu se întâmple. Iată o listă cu astfel de nonîntâmplări.
1. Cu siguranţă, în 2009, tot mai mulţi dintre noi vom deveni mai economi. Şi nu e vorba doar de restrângerea creditului bancar, ceea ce e deja în fapt, ci de presiunea crescândă asupra bugetelor curente. Vom cheltui mai puţin chiar şi pe produse de strictă necesitate. Deci, nu consumului! Iată una dintre devizele anului 2009.
2. Mai uşor spre deloc cu măririle de salarii şi de pensii. Dacă în 2008 încă auzeam de sectoare întregi, începând cu construcţiile şi terminând cu IT&C-ul, care se plângeau de un deficit de forţă de muncă, în 2009 nu va mai fi cazul. Va fi tot mai greu să refuzi un loc de muncă pe motiv de salariu, în schimb, mulţi nu se vor da înapoi nici de la a-şi mai lua un job în plus. Dacă vor avea unde.
3. Preşedintele Traian Băsescu nu va mai putea da vina uşor pe guvern pentru ce nu merge bine în ţară. Deci, nu vom mai avea scandaluri de genul „războiul Palatelor“. Dar asta nu înseamnă că politica va fi o oază de linişte şi consens. Dimpotrivă. Fiind un an mai greu, unii spun cu mult mai greu decât oricare dintre ultimii patru, nevoia de vinovaţi va fi cu atât mai mare. Se califică, pentru început, opoziţia liberală. Ţara merge mai prost şi pentru că fosta guvernare n-a făcut ce trebuie, pentru că a furat, pentru că a minţit în legătură cu starea economiei. Iată alt refren al lui 2009. Nu va dura prea mult însă, pentru că nici treaba cu „greaua moştenire“ nu mai e ce-a fost.
4. Nu vom mai avea mari scandaluri de corupţie. Asta nu înseamnă o reducere a fenomenului, aş zice, şi aici, dimpotrivă. Coaliţia PD-L – PSD, girată de preşedintele ţării, e cea mai bună formulă de îmblânzire a luptei cu corupţia. Unii analişti prognozează deja un soi de cartelizare a administraţiei, cele două mari partide guvernamentale urmând să-şi împartă frăţeşte zonele de influenţă, cu condiţia „neamestecului în treburile interne“ ale celuilalt. Foarte posibil, dar ceea ce, după părerea mea, va ţine sub control anticorupţia e un lucru mai puţin evident în acest moment. E vorba de o lecţie pe care preşedintele pare să o fi învăţat în ultimii doi ani, şi anume faptul că orice scandal de corupţie funcţionează, pe termen scurt, ca un bumerang. Câtă vreme rezultatele anticorupţiei nu se simt la bază, mai exact în buzunarele oamenilor de rând, şi n-au cum, precum bine ştim, decât pe termen lung, aceasta se întoarce împotriva celui ce o încurajează. Aşa că mai uşor cu anticorupţia, că dăunează grav guvernării.
