Del Bosque la Craiova

De la ultimul meu „colţ de specialist“ a trecut ceva vreme, iar evenimentele care au ţinut trează vigilenţa subsemnatului în această periodă de vacanţă au fost, în primul rând, cele petrecute în Elveţia şi Austria, apoi pregătirile echipei-fanion, Ştiinţa.
Vorbind despre turneul final de la EURO 2008, aş remarca faptul că, în sfârşit, „furia roşie“ spaniolă a reuşit să fie şi învingătoare, nu doar favorită şi pierzătoare. După 44 de ani (!), Spania a adus un nou trofeu la Madrid, având la conducerea tehnică un antrenor de 70 de ani, Aragones, care a avut curajul să-l lase acasă pe cel mai valoros jucător spaniol al ultimului deceniu, Raul. Şi golgheter al turneului final Euro a ieşit preferatul lui Aragones, Villa. Vorba aceea, cine n-are bătrâni să-i cumpere. Trupa lui Aragones a avut un traseu ireproşabil, a măturat tot la Euro 2008! Ca o paranteză: în 2004, Grecia a câştigat trofeul european din Portugalia cu un antrenor de 64 de ani, Rehhagel. Sunt de acord cu înnoirea, cu tinereţea, dar experienţa îşi spune cuvântul de foarte multe ori… Aragones a părăsit însă naţionala Spaniei, preferând campionatul Turciei, urmând să fie înlocuit, după toate probabilităţile, cu Del Bosque. Ca fapt divers, reamintesc că Del Bosque a jucat pe fostul „Central“, în aprilie 1979, într-un meci oficial România – Spania 2-2, din preliminariile CE.
România? Tricolorii au jucat destul de temători, cu un joc închis în ultimul meci, cel decisiv, cu Olanda. S-au bazat foarte mult pe Mutu, pe reuşitele lui individuale. S-a jucat la rezultat, am obţinut două puncte bune din lupta cu vicecampionii şi campionii lumii, dar cu Olanda am capotat. În această ultimă partidă, nu am mai fost nici proaspeţi, n-am avut astfel nici un psihic forte. Având în vedere grupa noastră, pot spune că România a ieşit onorabil. Dacă am fi avut şi şansă, ne-am fi şi calificat în sferturi, dar cu Italia am fost ocoliţi de noroc. Dacă Mutu nu ar fi ratat acel 11 metri în faţa lui Buffon, alta probabil ar fi fost situaţia. Oricum, Victor Piţurcă trebuie lăsat în pace să-şi continue munca, iar acuzaţiile unora sunt fără temei.
Craiova? Universitatea s-a refugiat prin Germania şi Olanda pentru a se pregăti în linişte şi a juca partide de verificare premergătoare noului sezon. Toate bune şi frumoase pe acolo, doar că unii jucători au probleme, unele explicabile. Totuşi, Wobay a venit la lot când au vrut muşchii lui, iar alţii sunt nerefăcuţi. Sunt de acord că amicalele nu contează, dar să joci cu nişte amatori, cum au fost primele două aşa-zise echipe întâlnite de olteni, nu mi se pare un lucru benefic pentru o echipă aspirantă iarăşi la cupe europene. Peste trei săptămâni începe fotbalul şi atunci nu vom juca cu Turks Selection, un fel de selecţionată a emigranţilor turci dintr-un cartier olandez, ci în campionat jucăm pe puncte cu Cluj, Steaua, Dinamo, Rapid, Urziceni, Timişoara ş.a. Declaraţiile însă au început să curgă din Bănie, care mai de care mai optimiste: vrem cupe europene (de când tot vrem!), ajungem ca Zenit Sankt Petersburg în cel mult doi ani (vise frumoase, dar bani la nivelul celor investiţi la Zenit de unde?) ş.a.m.d. De Craiova, numai de bine…