La Costiţă înainte, la arbitru înapoi

„Şi ce am fi făcut cu ei dacă am fi marcat…“. Asta a fost senzaţia pe care au lăsat-o alb-albaştrii după ultima reprezentaţie cu rapizii lui Rednic şi Copos. Un meci dominat de la un capăt la celălalt, plin de tensiune şi încheiat cu un mare regret, că nu am reuşit prima victorie în faţa unei echipe din Capitală, de la repromovare.
Ce i-a lipsit unui astfel de meci? Poate încă atâţia spectatori şi mai mult noroc pentru leii noştri care, după ce i-au dominat aproape o repriză întreagă pe jucătorii de sub Grant, nu au reuşit să le dea şi lovitura finală, din cauza unui penalti ratat şi a unui arbitru oltean, dar „bucureştenizat“ în timp.
De ce trebuie să ne bucure acest egal? Deşi nu am câştigat, am jucat foarte, foarte bine. Pentru că în multe momente am surclasat o echipă ce a jucat în ultimii trei ani în cupele europene. Să ne bucurăm, deoarece ne-am pus problema că, dacă ar urma vreun control antidoping după meci, ai noştri ar fi fost sigur prinşi „dopaţi“ după jocul extrem de bun făcut.
În sfârşit, echipa joacă fotbalul pe care publicul îl vrea. Tot ce mai rămâne este să ne menţinem pe această linie şi putem fi aproape siguri că ne vom salva de la retrogradare, deşi nu văd cum am mai putea cădea în cazul în care o ţinem tot aşa.
De asemenea, trebuie să rămânem modeşti şi muncitori. Un punct acasă nu e un rezultat excepţional. Dacă nu am fi jucat aşa de bine, puteam spune că acest punct nu era chiar atât de benefic, având în vedere că suntem încă aproape de nisipurile mişcătoare, dar este totuşi un pas înainte. Trebuie să rămânem conştienţi că echipa nu stă într-un singur om şi poate că de aceea „Costiţă“ al nostru, după cum îl alinta lumea la meci, a şi ratat penaltiul acela. „Briliantul“ trebuie să lase de la el mai des şi trebuia să-i fi dat mingea lui Bornescu la penalti, pentru că important era să învingă echipa, nu să înscrie Costea.
Oricum, lui Florin lumea i-a iertat acest eşec şi i-a trimis mesaje de susţinere, pentru că este, până la urmă, un jucător constant, dovadă fiind şi convocarea la naţionala B a României pentru meciul cu Turcia.
Felicitări echipei pentru prestaţia din meciul cu Rapid şi să sperăm că astăzi o să învingem şi pe UTA, pentru a ne ridica din zona retrogradării şi pentru a ne da acel ascendent moral, pe care se bazează foarte mult formaţia actuală.
Încă un subiect ce merită lăudat este campania iniţiată de Universitatea Craiova săptămâna aceasta de a recruta tinerii cu potenţial din zona Olteniei. Fiind cunoscută ca un „izvor nesecat de talente“, ca să folosim un clişeu în privinţa Olteniei, putem spera la găsirea unor tineri olteni care să lupte în oastea Ştiinţei la momentul potrivit.
Mai este de menţionat valul de greşeli de arbitraj pro Capitală. Vorbeam cu un prieten la un moment dat şi îi ziceam că acest an este cel mai slab din istoria Bucureştiului, în Liga I. Dar, dacă stăm bine să ne gândim, sunt etape destule ca să revină prin „forţe proprii“ top treiul din fiecare an. S-a văzut că, atunci când nu joacă nimic, Dinamo primeşte penalti la Bistriţa, Rapid este salvată de un fault în atac imaginar, iar Steaua marchează din fault şi scoate henţul din legile fotbalului.
Repet, ce rost are să joci fotbal bine, să marchezi mult şi să lupţi cu ardoare, când un arbitru „neexperimentat“ te aruncă înapoi în hora retrogradării? Ruşine pentru toată măgăria asta specifică României, Ligii I şi tuturor angajaţilor de la Comisii!