Ultimii bufoni

Ultimul loc în clasament şi un meci, considerat esenţial în vederea revenirii, pierdut de către Universitatea în compania unei contracandidate pentru evitarea subsolului Ligii I. Ce poţi să comentezi când, înainte de meci, toată lumea promite o victorie muncită şi sacrificiul pe teren, iar la final observi că singurele ocazii pe poartă vin de la Bornescu şi Mitchell, urcaţi în prelungirile reprizei în careul advers? Cum poţi să mai fii alături de jucătorii din Bănie, când actualul lot pare că se aseamănă mai mult cu nişte şobolani disperaţi, care vor să părăsească imediat corabia eşuată a Ştiinţei?
Ce îl caracterizează pe actualul fotbalist al Craiovei? Nu poate fi vorba de iubire, pentru că, dacă nu ai respect faţă de tine, ca fotbalist, şi preferi să rămâi veşnic un mediocru pus mai mult pe săpat antrenori şi abonat la petreceri cu lăutari, atunci e clar că nu ai cum să iubeşti şi să respecţi istoria şi trecutul glorios al Ştiinţei. Nu există respect nici pentru suporteri, dar pentru echipa care le asigură o pâine de mâncat.
Avem în faţă astăzi modelul fotbalistului român, ajuns peste noapte mediatizat, şi care, din mocirla ligii secunde, ajunge să dea de bani şi de faimă şi să uite de modestie şi de unde a plecat. Nepăsarea şi nesimţirea sunt cele două „calităţi“ ale sale. Nu este vorba de lipsa vlăgii, nu este vorba de lipsa pregătirii. Se presupune că un fotbalist de 20 de ani are vigoarea tinereţii, dar când vezi că Luţu, 32 de ani, venit după o accidentare, are un travaliu mai mare decât „Dina-linho“, atunci îţi pui unele întrebări în legătură cu modul în care anumiţi fotbalişti percep jocul.
Nu este vina antrenorului, domnule Mititelu! Nu e vina lui Cioroianu, nu a fost vina lui Stoica şi, la fel, nu o să fie nici vina lui Stîngă. Este vina dumneavoastră, pentru că mereu aţi ezitat să luaţi măsurile drastice pe care le impunea momentul. Aţi preferat să băgaţi patru jucători la echipa a doua şi să faceţi tam-tam în presă că nu mai pupă în viaţa lor Liga I, pentru ca după două etape să îi iertaţi. Aţi spus de Ionescu că, atât timp cât sunteţi dumneavoastră la echipă, nu o să mai joace niciodată la Ştiinţa. S-a renunţat la fel de repede. Dacă jucătorii îşi dau seama de slăbiciunile patronului şi de faptul că, oricâte prostii ar face, nu o să păţească nimic în vecii-vecilor, atunci ce pretenţii mai aveţi să joace şi să câştige, când lor nu le pasă absolut de nimic? Încă un lucru, mai lăsaţi cupele alea europene, că tot de la asta ni s-a tras şi în campionatul când am căzut în B. Visam Europa şi nu vedeam groapa în care căzuserăm şi spre care se pare că ne îndreptăm şi acum.
Dorel Stoica, un fost căpitan al Universităţii, a preferat după meci să declare fanilor prezenţi la stadion că nu e vina lui, că el ar alerga, dar ce, e prost cumva să o facă numai el, iar ceilalţi zece să stea. Şi, bineînţeles, ca un bun coechipier, Dorel nu a ezitat să îi critice, în faţa fanilor, pe Luţu, pe australieni, pe cei doi ex-piteşteni şi chiar şi pe Pîrvu, deşi nici unul nu era prezent. Dorel mai avea puţin şi îşi învinuia mama pentru neputinţele sale şi e posibil ca în aceeaşi stare să fie tot lotul. Plecarea la Braşov nu este pentru consolidarea psihică a echipei, ci pentru evitarea ruşinii jucătorilor în posibile întâlniri cu fanii craioveni.
Un ultim lucru, domnule Mititelu! Oricât de greu a fost drumul până acum şi oricâte sacrificii au fost făcute, totul se poate destrăma extrem de uşor prin decizii luate pripit şi sub presiune. Multă baftă şi multă grijă!