Marinarul şi ecologia

În goana sa de a dovedi cu orice preţ că administraţia din subordinea guvernului Tăriceanu II este antinaţională, coruptă şi nocivă, marinarul Băsescu este pe cale să se rătăcească prin Munţii Retezat ca urmare a unei acţiuni furibunde împotriva sistării lucrărilor la DN 66A Uricani-Câmpul lui Neag-Herculane. Comisarii Gărzii de Mediu au efectuat un control la sesizarea respectabilei organizaţii ecologiste Greenpeace şi au constatat că societatea care construieşte DN 66A nu deţine nici autorizaţie de construcţie, nici aviz din partea administraţiei Parcului Naţional Retezat şi nici de la Agenţia Naţională de Protecţia Mediului. Reacţia autorităţilor a fost conformă cu legea, adică de sistare a oricăror lucrări la DN 66A până la obţinerea autorizaţiilor necesare, măsură salutată şi de reprezentanţii Greenpeace.
O situaţie de normalitate, trebuie să recunoaştem că determinată de implicarea Greenpeace şi nu de profesionalismul autorităţilor, a fost transformată în scandal prin intervenţia preşedintelui Băsescu. Acesta a sesizat Parchetul General considerând că oprirea lucrărilor este de neînţeles, că poate cauza pierderi financiare grave la bugetul de stat, că împiedică dezvoltarea zonei şi că face imposibilă valorificarea unei oportunităţi de dezvoltare de către locuitorii Văii Jiului, în ciuda faptului că până în prezent au fost investiţi peste 1.000 de miliarde de lei vechi în construirea DN 66A.
Aparent, implicarea preşedintelui „dă bine“ la alegători, mai ales că în acest caz este vorba de Valea Jiului, o zonă monoindustrială afectată de peste zece ani de o criză economică puternică şi ai cărei locuitori au fost mereu folosiţi de politicieni ca masă de manevră, de la mineriadele de tristă amintire, până la implicarea politică trădătoare a liderilor sindicatelor din minerit. Băsescu doreşte relansarea economică a zonei, am spune la o primă şi superficială analiză. Totuşi, intervenţia lui Băsescu trebuie să provoace îngrijorare. Dacă putem susţine ideea existenţei unui preşedinte „jucător“, eventual a unei Republici prezidenţiale, aceasta nu înseamnă că putem accepta ca preşedintele statului să devină un fel de „maestru vrăjitor“ care se amestecă în orice, oricând, oricum, fie că este vorba de construirea unui drum naţional, fie de relaţiile României cu Uniunea Europeană. În stilul său impulsiv şi impetuos de fost căpitan de vapor, preşedintele Băsescu interpretează cu prea mare lejeritate atribuţiile care îi revin conform Constituţiei actuale, care Constituţie, oricât ar fi de strâmbă, este, deocamdată, în vigoare. Dacă preşedintele Băsescu are asemenea preocupări, atunci ne aşteptăm să verifice lista investiţiilor făcute pe banii statului în ultimii ani şi să facă tot atâtea sesizări la Parchet în situaţiile în care statul este prejudiciat, fără să mai ţină seama de culoarea politică a miniştrilor care au semnat contractele în cauză, deşi nu cred că asta ar fi menirea preşedintelui, cel puţin în forma actuală de republică.
Purtarea preşedintelui Băsescu poate să contribuie la creşterea confuziei în rândul românilor, care nu mai ştiu cine conduce, ce conduce, cum conduce în ţara asta. Haosul declanşat de acţiunile egoiste ale liberalilor, care au ajuns să se alieze cu duşmanul ideologic PSD numai pentru a rămâne la guvernare, perpetuat de iniţiativa parlamentului de a-l suspenda pe Băsescu, este agravat de acesta din urmă. Un preşedinte cu apucături de prim-ministru este ultimul lucru de care avem nevoie acum. Dacă Băsescu doreşte cu sinceritate reforma instituţională, atunci să se concentreze asupra schimbării formei de guvernare, dacă asta ar fi vreo soluţie şi mai ales dacă electoratul va aviza prin referendum o astfel de iniţiativă.
Din toată afacerea va pierde Parcul Naţional Retezat pentru că DN 66A oricum va fi construit, după cum declară şi ministrul transporturilor, domnul Ludovic Orban, pe jumătate amuzat, pe jumătate iritat de agitaţia provocată de marinarul preşedinte. Distrugerea patrimoniului natural al României este o realitate. Politicienii noştri, făcând apel la impertinenţa lor proverbială, vor găsi cu siguranţă justificări economice pentru această distrugere, iar autorităţile locale vor continua să sfideze legea. Scandalul DN 66A este un foarte bun exemplu. Greenpeace s-a declarat parte interesată în derularea proiectului de modernizare a DN 66A, însă APM Hunedoara a uitat de obligaţiile legale de a informa organizaţia şi de a-i pune la dispoziţie documentaţia în temeiul căreia Greenpeace să trimită la timp observaţii tehnice şi ştiinţifice pertinente privind potenţialul impact asupra Parcului Naţional Retezat. Cineva, undeva, a avut interesul ca Greenpeace să nu fie implicată.
Într-un astfel de context, agitaţia politicienilor noştri, în frunte cu Băsescu, în legătură cu DN 66A este doar o simplă şi ieftină demagogie. Păcat de Parcul Naţional Retezat…