Liniştea lui Băsescu

Odată cu anunţul eventualei demisii pe care preşedintele Băsescu şi-ar da-o dacă ar fi suspendat, ne aflăm într-o situaţie politică nouă. Pentru mulţi, criza politică se încheiase odată cu plecarea PD din guvern. Conform acestora, urma o perioadă de linişte, cel puţin până la toamnă, la alegerile europarlamentare. Şi iată, Băsescu vine cu altă bombă. Nu vrea linişte, vrea să deschidă altă fază a războiului celor două roze. Avem un guvern cu puţine şanse de supravieţuire, minoritar, cu doar 20 de procente susţinere în parlament, cu un viitor extrem de problematic. Mulţi aleşi nu vor să intre în campanie, nici să îşi părăsească fotoliile… Dar o legătură politică, de program, între cei care au votat guvernul – 302 voturi, mai multe ca în 2005 – nu există. Vom vedea ce se va întâmpla cu legile venite pentru vot… Cum vor vota PSD, PNL, dar şi PLD şi PD, dar şi PRM şi UDMR. Va fi o salată, un amestec cu de toate… Nu va mai exista o linie. Fiecare va vota cum îl taie capul, conform prieteniilor, judeţului şi intereselor de gaşcă, dar nu de partid. Se va vota transpartide. Vom avea astfel o hartă mai clară a politicii dâmboviţene. La votul pentru suspendarea lui Băsescu vom observa deja acest lucru… Unii au început să renunţe la idee. În toate partidele, acest vot a produs dezbinări, conflicte interne. Nici un partid nu e liniştit în aceste zile…
Chiar dacă nu se va ajunge la suspendare tot aia e, pentru că ameninţarea lansată de Băsescu schimbă datele jocului. Sunt analişti care au sărit în sus, zicând că, de fapt, rostul anunţului prezidenţial e doar să îi sperie pe cei cu inimă de iepure. Să ştie că intră în campanie, că în 90 de zile avem alegeri pentru Cotroceni. Şi dacă e aşa, să judece de două ori, de trei ori votul lor. Liderii de partid au şi ei dureri. Sunt luaţi prin surprindere. Şi în politică, la fel ca în război, surpriza, odată produsă, bătălia e pe jumătate câştigată. Băsescu i-a prins şi pe liberali, şi pe pesedişti pe picior greşit. Nu au prezidenţiabili. Cine intră în acest skanderbeg ştiind dinainte că va pierde? Sunt destui sinucigaşi politici, dar aceştia vor doar imagine, scandal, micul ecran, o tribună de la care să se afirme. Vor să îşi scrie în CV „fost candidat la preşedinţie“. Asta le schimbă statutul, le deschide nişte uşi, obţin mai uşor credite, pot face afaceri mai groase. Politicienii serioşi, de carieră, stau cuminţi în banca lor, nu ar risca o aventură… Totuşi, dacă ne uităm atent, lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Băsescu are două şanse din trei, dar nu e câştigător dinainte. Primul scenariu este să câştige din turul întâi. Dacă nu, şi face numai patruzeci şi ceva, atunci avem două scenarii. Să treacă în faza a doua, cu Becali sau Vadim Tudor. În această situaţie, Băsescu câştigă cu peste 70%. Povestea din 1990 s-ar repeta. Şi în Franţa, când Chirac a fost opus lui Le Pen în turul doi al alegerilor prezidenţiale, toată lumea (stânga şi dreapta) a votat Chirac. Băsescu cu Becali faţă-n faţă are un câştigător ştiut dinainte. Sigur, avem aici şi o posibilă reacţie de nemulţumire, de frondă, care ar acorda multe voturi lui Becali… Aşa s-a întâmplat în 2000, când multe voturi CDR şi din partea tinerilor s-au dus la Vadim Tudor. Dar tot Băsescu e favorit.
Se poate însă întâmpla ca în turul doi să treacă un candidat din PSD, PNL sau un independent. În acest caz, Băsescu are şansa a doua. Ia în turul întâi cele mai multe voturi, dar în turul doi poate pierde. Coaliţia anti-Băsescu, din parlament, s-ar putea realiza şi în corpul electoral. La fel s-ar petrece lucrurile şi dacă ar apărea un candidat independent, un intelectual de prestigiu sau un om din afara câmpului politic. Jocurile nu sunt făcute, se joacă. O surpriză s-ar putea s-o avem chiar săptămâna asta, la votul din parlament. Dacă Băsescu scapă acum, se va aşterne liniştea până la toamnă… De data asta, cred că şi Băsescu îşi doreşte liniştea. Nu are chef de o campanie din care nu ştie cum iese. Ameninţarea cu demisia şi alegeri prezidenţiale reprezintă un gest disperat.