Eşecul unei idei – tinerii în politică

Mă uit la componenţa noului guvern. Cristian Adomniţei este ministrul educaţiei. Tudor Chiuariu este la justiţie. Mărturisesc uşor jenat că nici măcar nu ştiu cum arată aceşti oameni. Poate că este problema mea: nu sunt suficient de informat. Deşi citesc câteva ziare în fiecare zi, consum ştiri pe pâine, particip la emisiuni politice unde strâng o mulţime de mâini de politicieni, iată totuşi că habar nu am cum arată ministrul educaţiei.
Dar aceasta nu e o problemă în sine. E legitim să ajungi ministru în România, chiar dacă nu au habar analiştii politici cum arăţi. Ba chiar ar putea fi un semn bun: mai împrospătăm genele, aducem oameni noi şi nestricaţi de anturaj. Dar nu e cazul aici. Citesc CV-ul domnului Adomniţei. În afară de faptul că a condus Tineretul Liberal, nimic nu îl recomandă pentru funcţia de ministru la educaţie. Pentru că mă interesează domeniul, am participat în ultimii ani la multe dezbateri privitoare la situaţia educaţiei şi la planurile de reformă. Cunosc mica lume a specialiştilor în domeniu, ştiu câte ceva despre ideile care se vântură. Nu am auzit nici pe acolo de Adomniţei.
Şi ajung astfel la problema de fond: cum ajunge un om ministru în România? Acest guvern pare a fi victoria partidocraţiei asupra expertizei şi a ideilor. Dacă habar nu avem cine este Adomniţei, atunci este logic că habar nu avem ce idei are el despre educaţie, care sunt planurile sale (în ipoteza fericită că are ceva idei şi planuri). Suntem în faţa hazardului pur: partidul a numit pe cineva acolo, fără legătură cu domeniul, nu ştim ce să aşteptăm de la el. Putem să sperăm că nu va strica foarte multe.
S-a tot vorbit în ultimii ani despre promovarea tinerilor, iar lista noului guvern arată bine din acest punct de vedere. Avem un guvern tânăr, poate unul dintre cele mai tinere din Europa. Cristian David a primit şefia administraţiei şi internelor şi e la vârsta primei tinereţi.
Problema este că partidele nu au căutat oameni care să fi produs ceva în domeniile respective, care să se fi remarcat prin idei, soluţii, dezbateri. Cum se ajunge ministru în România? Simplu: vedem că avem un scaun gol, ne uităm în jur, observăm un tip care din fragedă adolescenţă freacă uşile la partid şi îl punem ministru. Oameni fără personalitate, fără idei. Cu singurul merit că au activat îndelung la partid. Şi Adomniţei, şi David, şi ceilalţi au ceva în comun: deşi sunt tineri, au cariere lungi în spate la partid. Aceşti oameni au intrat de mici în lumea organizaţiilor de tineret ale partidelor. Sunt medaliaţii celei mai perfide şcoli de pervertire a caracterelor. Cei care cunosc cât de cât aceste organizaţii de tineret înţeleg la ce mă refer. Victoria tinereţii în aceste condiţii este o victorie amară.