Atât inainte, cât si dupa consultarile de la Cotroceni, unii politicieni si jurnalisti s-au intrebat asupra rosturilor acestui moment.
Ei au sustinut ca pe plan politic nu exista nici o situatie menita a duce, prin anormalitatile ei, la convocarea partidelor pentru a gasi, cum suna comunicatul, „solutii in vederea stabilizarii situatiei politice“.
Reactia de acest tip isi are explicatia intr-o greseala tipica multor politicieni si jurnalisti in aproximarea personalitatii lui Traian Basescu: greseala de a nu tine cont de disponibilitatile personajului de a crea si chiar a impune imaginea unei asemenea situatii, chiar daca respectiva nu exista in realitate.
Inaintea celui de-al doilea tur prezidential, Traian Basescu a reusit sa creeze si sa impuna imaginea unor alegeri fraudate. Se stie acum ca alegerile din primul tur au fost corecte.
Asemanator, Traian Basescu a creat si a impus imagini false despre realitate in numeroase alte momente ale carierei sale.
A reusit sa-si creeze imaginea de luptator impotriva grupurilor de interese nelegitime in conditiile in care el insusi era – si este – un „capo di tutti capi“ al unor grupuri de interese.
A reusit sa creeze imaginea unui moment dramatic dintr-un simplu moment de teatru ieftin: inlocuirea lui Theodor Stolojan in cursa pentru presedintie.
Daca ar fi luat in calcul aceasta rar intâlnita disponibilitate tinând de demagogia catavenciana, analistii si politicienii si-ar fi dat seama ca Traian Basescu si-a propus sa creeze si sa impuna o noua imagine falsa despre realitate: cea a unei crize politice.
Daca mai exista vreo indoiala asupra acestei intentii, scrisoarea adresata liderilor de partide parlamentare o spulbera spectaculos.
Traian Basescu vorbeste deja de o criza politica.
O criza care ar consta, in viziunea Domniei sale, in doua elemente:
a) Existenta unui guvern minoritar, dependent in parlament de „o majoritate fluctuanta, care se modifica de la o zi la alta, schimbându-si compozitia chiar si la nivelul dezbaterii unor articole de lege“.
b) Deteriorarea relatiilor „din interiorul coalitiei de guvernare“.
Dupa opinia noastra, aceste doua elemente nu intrunesc conditiile pentru a putea vorbi, fara riscul de a bate câmpii, de o criza politica.
E vorba mai degraba de o situatie dificila prin care trece guvernul Tariceanu.
O situatie creata exclusiv de Traian Basescu prin:
a) Scoaterea PC de la guvernare.
b) Atâtarea PD sa submineze din interior Alianta si guvernul.
Pentru a face dintr-o situatie dificila imaginea unei crize, Traian Basescu a purces la câteva trucuri:
a) A refuzat numirea lui Adrian Cioroianu la Externe si l-a trimis pe Zsolt Nagy in judecata.
b) A imboldit pe unii ministri PD, in frunte cu Monica Macovei, sa faca scandal in interiorul guvernului.
Imaginea falsa de criza a fost conceputa sa fie impusa opiniei publice atât prin imaginea unui guvern bramburit, cât si prin imaginea unui sef de stat ce are insomnii la gândul ca e criza.
Avem astfel explicatia convocarii partidelor la Cotroceni:
Vorba lui Caragiale: criza mare, monser!
Atât de mare incât seful statului a cerut consultari pe aceasta tema!
