Daca ne imaginam ca partile aflate in conflict se preocupa de problemele pe care le ridica si in numele carora se bat, ne inselam. Nu cred ca PSD isi face iluzii ca il poate scoate pe Basescu de la Cotroceni. Atunci, de ce se joaca? Pentru ca avea nevoie ca de aer sa iasa din anonimat, sa ofere un subiect mass-media. A sperat sa stopeze caderea in sondaje. Face un joc de imagine si abia in secundar unul politic real. Acelasi lucru, despre Traian Basescu. El nu este un pasionat al votului uninominal. Acum câteva luni, s-a pronuntat impotriva unui asemenea sistem de vot. Totusi, acum, dupa ce PSD a iesit la bataie cu ideea initierii procedurii de suspendare, a iesit cu alta idee, care i s-a parut lui spornica: un referendum prin care populatia sa zica „da“ sau „nu“ la votul uninominal. Stia dinainte ca ideea este populara, ca opinia publica vrea sa voteze oameni, si nu liste. A lansat povestea ca sa contrabalanseze scenariul PSD. Avea nevoie de o iesire din situatia in care il vârâse istoria cu biletelul. Avea nevoie sa incurce lumea, sa introduca un element de confuzie, sa dea la schimb un referendum contra altui referendum. Din nou un joc de imagine. Nici unul dintre acesti actori ai scenei noastre politice nu este interesat de fondul chestiunii, ci doar de câte puncte mai prinde in sondaje, cum sta la capitolul imagine, cât de mare/mica ii este popularitatea. Ca ne pierdem vremea cu teme secundare, ca ne prefacem a face politica, asta este alta treaba. Ca aceasta incurcatura a dus la amânarea alegerilor este alta problema. Nimeni nu pare sa se simta responsabil.
Adevarul este ca suntem intr-o situatie dificila. Resentimentele celor doi protagonisti din palatele Cotroceni si Victoria sunt mai vii ca oricând. Alianta DA exista numai pe hârtie. Amânarea alegerilor europarlamentare nu schimba datele problemei. Cele doua anturaje, respectiv al presedintelui si al premierului, se detesta. Ele isi imping sefii spre un razboi politic total. Ele sunt chiar mai radicale decât acestia. Basescu si Tariceanu au raspunderi, se exprima public, isi risca zi de zi carierele. Prin anturaje, in schimb, la adapostul anonimatului, aceste riscuri nu exista. Aici se pregatesc comploturi, lovituri. Tot acolo se fac afacerile, se tes retelele, se profita din gros de pozitii. Banii care trebuie sa vina de la Uniunea Europeana au luat mintile tuturor. In spatele acestei galagii se ascund de fapt interese economice, si nimic altceva.
Pentru ca nu au reusit sa se inteleaga pâna acum, s-a ajuns la aceasta formula. Cred ca toata lumea, de fapt, respira usurata pentru decizia grea luata de premier, de a se amâna alegerile programate pe 13 mai. Socotelile de acasa nu sunt cele din târg. Basescu a iesit cu ideea de referendum si pentru a fi prezent in timpul campaniei, fara sa aiba aerul de a o face. PD merge pe lista separata si, fara sprijinul lui, Basescu se teme ca nu va face cine stie ce performanta. PSD s-a agitat pentru a capta atentia opiniei publice, care cam uitase de acest partid. Povestea e ca acum PSD, din cauza scaderii in sondaje (contrariul a ce se astepta), nu mai vrea alegeri la termen. Are nevoie de timp pentru a se reface. Cele 17 procente cu care il crediteaza electoratul acum ar fi un dezastru daca s-ar regasi la urne, pentru actuala conducere a partidului. Vremurile de acum câteva saptamâni, când ameninta cu motiuni de cenzura, s-au dus. Pentru PNL, aflat cam la acelasi scor cu PSD, s-ar putea ca amânarea sa nu fie cea mai buna solutie. 13 mai era o data optima; partidul, pentru prima data de multa vreme, este in crestere. Pâna la toamna se pot intâmpla multe, iar trendul crescator ar putea sa dispara. PLD câstiga din amânare, pentru ca, infiintat recent, are nevoie de timp pentru a se consolida. PRM, ingrijorat de cele 8 procente si de faptul ca Becali i-a luat-o inainte, nu vrea alegeri in mai. Dar pentru PRM va fi si mai rau la toamna.
