Raspunzând unei intrebari mai mult decât tendentioase, Calin Popescu Tariceanu a declarat ca e dreptul Parlamentului de a-si spune cuvântul in chestiunea Agentiei Nationale de Integritate.
Din câte se stie, intre parlament si ministrul justitiei, Monica Macovei, s-a ivit un conflict. Puternic sprijinita de presa care-i gâdila zilnic orgoliul, fosta activista a asa zisei societati civile nu oboseste a ataca parlamentul, pentru ca nu-i accepta fara a clipi proiectul de lege.
Intre premier si Monica Macovei staruie de câtva timp o anumita tensiune.
Asta nu inseamna ca punctul sau de vedere nu e corect.
Aceasta deoarece Monica Macovei nu e la primul conflict cu parlamentul. Intregul sau mandat de pâna acum sta sub semnul razboiului cu principala institutie a statului de drept.
Intr-o tara normala, un ministru se straduieste a avea o relatie buna cu parlamentul. Din cel putin doua motive:
1. (personal) Parlamentul il poate da de-a dura din fotoliul in care-si dezmiarda bucile
2. (oficial) De parlament depinde trecerea unei legi.
Or, din câte ne dam seama, un demnitar isi asuma proiecte menite a perfectiona departamentul pe care-l conduce. Multe dintre aceste proiecte cer imperios noi legi. Pentru ca ele sa treaca, demnitarul are nevoie de parlament. Si daca e un veritabil politician, el, demnitarul, reuseste sa-si treaca proiectul de lege fara prea mari modificari.
E aceasta o realitate normala intr-o democratie normala.
România nu e o tara a democratiei normale.
E o republica bananiera. Cu o oligarhie primitiva si analfabeta. Cu un presedinte ce pare mai mult sef la TAPL decât sef de stat, daca ar fi sa judecam dupa scandalurile pe care le provoaca prin restaurante. Cu o presa incaputa pe mâna Mafiei. Cu o societate civila santajata din urma de paznicii Dosarelor de Securitate.
Intr-o asemenea tara suie, nu e de mirare ca intre Monica Macovei si parlament sa nu fie relatia normala dintre un ministru si institutia superioara constitutional guvernului.
Si aceasta deoarece Monica Macovei se bucura de sprijinul mai mult decât neconditionat al comisarului european Frattini.
Nu stim motivele pentru care distinsului barbat din toate punctele de vedere i-a cazut cu tronc Monica Macovei. Stim insa ca intreaga prestatie a Domniei sale miroase a abuz in serviciu. Incalcând in chip stupefiant toate normele postului, dar si ale bunului-simt, numitul e in stare sa se ia de piept cu Parlamentul României, cu intreaga clasa politica autohtona, cu Carpatii si cu Gurile Dunarii de dragul Monicai Macovei. Cum are o complicatie cu barbatii politici din România, Monica Macovei da fuga la Bruxelles si se plânge Marelui Barbat European. Si Marele Barbat European, care confunda postul platit din greu de cetatenii din Uniunea Europeana cu vila sa de vacanta, se urca in avion si aterizeaza la Bucuresti pentru a da de pamânt cu cei care au indraznit s-o supere pe Monica.
Fireste, intr-o tara normala, o asemenea atitudine de boier care se incrunta la grajdarii ce-au indraznit sa-i supere camerista ar fi primit riposta demna a barbatilor politici.
In definitiv, domnul cu pricina nu e nici Andrei Visinski, nici macar ambasadorul sovietic la Bucuresti. E un functionar al Uniunii Europene, a carui prestatie trebuie sa stea sub semnul corectitudinii.
Cum insa admiterea României in Uniunea Europeana nu e rezultatul efortului propriu de a fi o tara europeana, ci rodul bine cunoscutelor afaceri pe dindos – de la afaceri mafiote pâna la afaceri de asternut – nici un barbat politic român – de la presedinte pâna la seful Opozitiei – n-are curajul sa-i atraga atentia lui Frattini ca nu-si poate permite sa-si transforme postul intr-un loc de exercitiu al simpatiilor prea personale.
N-ar fi oare momentul sa i se arate doamnei ministru ca depinde de Parlamentul României si nu de un functionar de la Bruxelles?
