Cruciada linguselii absolute, careia ii cad victima presedintii in primii doi ani de mandat, consta nu atât in folosirea catifelei pentru a sterge la fund inaltul ins, cât mai ales in folosirea ghioagei pentru a-i lovi pe cei care indraznesc sa-l mustre.
E ceea ce s-a intâmplat cu Traian Basescu, devenit in ultimele zile un fel de Oana Zavoranu a telenovelei politice. Presedintele s-a dat jos din pat si a iesit pe coridor. Presedintele manânca pui si uraste masajul. Presedintele face si drege.
Feciorii in casa ai domnului presedinte ne acuza de populism pe noi, cei care am adus unele critici felului in care s-a operat. Cica noi am fi zis ca Traian Basescu ar fi trebuit sa ramâna in tara. Si, pentru a ne combate, insi barbieriti pe la subrat dau gata un tablou sinistru al spitalelor românesti. Sunt convocate pentru asta si experientele personale, ba chiar si ale neamurilor. Unul, care se poate mândri ca e printre cei care au vazut-o pe Monica Macovei la lumânare, descrie pe larg si mediocru ce i s-a intâmplat mamei sale dragi.
Departe de noi gândul de a contrazice rândurile despre starea sistemului românesc de sanatate.
Noi n-am spus si n-am scris nicaieri ca pacientul numarul 2 al tarii (pacientul numarul 1 ramâne, incontestabil, Eugen Nicolaescu) n-avea dreptul sa se opereze in strainatate. Dimpotriva, noi am sustinut ca e dovada unui cras populism cerinta ca un politician sa se trateze neaparat in România, chiar daca beneficia aici de conditii exceptionale. Noi am sustinut ca gestul lui Traian Basescu de a se opera la Viena intra in divort cu imaginea la care a trudit din greu personajul de ani buni.
Daca premierul Tariceanu s-ar fi operat la Viena, decizia sa n-ar fi stârnit cine stie ce bombaneli. Cum n-a stârnit nici operatia facuta de Adrian Nastase in strainatate, când era premier. Si unul, si celalalt n-au imaginea din care Traian Basescu si-a facut izvorul popularitatii explozive: cea de om din popor, de politician care traieste si chefuieste asemenea oamenilor simpli.
Un politician de top care nu se sfieste sa chefuiasca in restaurante si pe terase, sa-si ia de gât nevasta, sa mearga la apartamentul cuibusor de nebunii si sa-si ia rufele la spalat intr-o punga, sa sparga seminte in dinti pe stadioane cu Gigi Becali nu putea, potrivit logicii, decât sa se opereze in tara, ba mai mult, s-o faca intr-un fel apropiat de omul de rând. Sub aceasta logica parea a fi intrat Traian Basescu când a mers, daca ar fi sa dam crezare stirilor, insotit doar de un SPP-ist, la finul sau de la Spitalul Universitar, acuzând dureri de spate.
Momentul se inscria in logica Omului intre oameni. Câti români, când ii doare câte ceva, nu apeleaza la un neam sau la o cunostinta dintr-un spital, ca sa mearga sa-l vada un medic?
Protocolul de sef de stat reclama alt desfasurator.
Traian Basescu l-a respins din start, alegând desfasuratorul tipic Omului intre oameni.
Cum s-a trecut brusc de la desfasuratorul Presedintele – un om ca toti oamenii la desfasuratorul Presedintele – un pacient de lux ramâne o enigma.
Poate ca, derutat de medici, de sfaturile celor apropiati si de rapiditatea bolii, Traian Basescu a renuntat la teatrul Omului intre oameni si si-a amintit ca e Presedinte.
Poate ca, asa cum se intrezareste din unele informatii, Traian Basescu a decis sa mearga la Viena cu mult inainte de criza si, in consecinta, brambureala a apartinut diversiunii menite a acoperi varianta pacientului de lux.
Indiferent de explicatii, asa cum am mai aratat, noi nu denuntam faptul ca seful statului s-a tratat la o clinica de la Viena.
Luându-l in serios pe Traian Basescu in varianta sa de Om intre oameni, noi am ramas surprinsi de decizia de a o sterge la Viena, preferând varianta Pacientului de lux variantei Pacientului pur si simplu.
Si cum aveam nevoie de o dezlegare a enigmei, am gasit-o pâna la urma.
Traian Basescu nu difera cu nimic de ceilalti politicieni in plan real. Ca si ei, la o adica, prefera sa foloseasca din plin privilegiile functiei.
Când nu e la o adica, o face pe Omul intre oameni.
Tragându-i pe sfoara pe români.
Doar pe cei naivi, desigur.
