România pe din doua

Pentru cei care mai aveau dubii, confirmarea a venit miercuri seara, o data cu declaratiile facute de Traian Basescu in editia speciala „Marius Tuca Show“: intre presedinte si prim-ministru nu mai exista nici o punte de legatura. Pe cale de consecinta, sandramaua numita Alianta PNL-PD e moarta si ea, desi, in gura mare si la ora de maxima audienta, seful statului ne-a anuntat ca, de dragul integrarii, si-ar dori sa-i vada cadavrul proptit in geam macar pâna la 1 ianuarie 2007. Iar, daca nu va fi asa, numai liberalii vor fi de vina, a punctat Basescu, precizând ca „doar o criza politica ar putea amâna acum aderarea României la UE“, iar „PNL face tot posibilul pentru declansarea acestei crize“. La prima vedere, pare ca traim in doua Românii: România lui Traian Basescu si România lui Calin Popescu Tariceanu. Cu partidele lor cu tot. Iar, daca ar fi asa, probabil ca nici nu ne-ar deranja foarte tare. Impingând la limita acest exercitiu de imaginatie, fiecare român si-ar putea alege in care dintre Românii vrea sa traiasca. Iubitorii de Patriciu, sustinatorii lui Ticu si toti cei care inca ridica din sprâncene a incruntare când aud de dosarele „Flota“ sau „Casa din Mihaileanu“ ar putea fi declarati cetateni ai României lui Tariceanu. Ceilalti, care vad grupurile de interese din jurul guvernului, solutia imorala numita Partidul Conservator sau coruptia ascunsa in ordonanta pentru privatizarea Loteriei, ar putea fi numiti românii lui Basescu. Din pacate, situatia e alta. România e una singura, nevolnicii care o conduc sunt mai multi. Cel putin doi. Când seful statului iese la rampa recunoscând starea de razboi dintre el si prim-ministru, iar seful guvernului pândeste momentul potrivit pentru a lua caimacul luptei cu dosarele Securitatii, când, pentru studierea crimelor comunismului, se infiinteaza doua comisii paralele, una in subordinea premierului, alta sub papucul presedintelui, când, pentru o amarâta de rectificare bugetara, liberalii si democratii ajung sa se bata in declaratii publice, fiecare cerând mai multi bani pentru domeniile pe care le au in grija – timp in care prim-ministrul promite pomeni de Paste pensionarilor cu venituri mici, iar Boc de la Cluj striga in gura mare majorarea punctului de pensie! -, când ideea construirii unui mare partid de centru-dreapta in urma fuziunii PNL-PD e ingropata de insusi presedintele tarii, iar prin teritoriu liberalii si democratii rup de zor protocoalele de colaborare semnate in campania din 2004, la ce ne putem astepta? Raspunsul nu poate fi decât unul: a inceput o noua campanie electorala. Una dintre cele mai bizare vazute vreodata pe pamânt românesc. O campanie in care Alianta PNL-PD aflata la guvernare trebuie sa faca frumos in fata strainatatii, mimând stabilitatea politica de dragul integrarii in UE, timp in care, pe la spate, toti, deodata si pe rând, isi dau la gioale, dornici sa arvuneasca un plus de capital electoral in perspectiva alegerilor anticipate. Felul in care intelege acum Alianta PNL-PD sa faca politica seamana cu incercarea disperata a unei curve de a convinge pe cineva ca inca e fata mare. Deocamdata e greu de spus daca va avea sau nu succes, dar trebuie sa recunoastem ca rolul o prinde foarte bine.