Dumneavoastra stiti ce este scris pe frontispiciul balamucului din Madrid? Nu stiti; e normal. N-ati fost acolo. Eu stiu; asta nu inseamna ca am fost acolo. Ca daca ma prindeau aia acolo nu-mi mai dadeau drumul… Si chiar daca as fi fost, va asteptati sa recunosc? Pai cine azi e atit de nebun sa recunoasca faptul ca e nebun. Mai ales atunci cind chiar este.
Dar m-am luat cu vorba si m-am indepartat de intrebare. Inscriptia despre care va vorbeam, bazata pe un joc de cuvinte legat de existenta in limba spaniola a doua forme ale verbului „a fi“, una spatiala si alta temporara, s-ar traduce cam asa: „nu toti care sint se afla aici si nu toti care se afla aici sint“. Va las pe dumneavoastra sa gustati savoarea acestei propozitii si sa-i gasiti diverse aplicatii in fascinanta noastra viata cotidiana care, vorba unui mare clasic, pornind de la sinergia faptelor, aluneca pe meandrele concretului.
Intuiesc intrebarea dumneavoastra legitima; ce l-o fi apucat pe asta cu balamucul? Marturisesc ca totul provine de la imprudenta de a privi intr-una din serile acestea la televizor. Pe un canal, reportaje privind inundatiile (ultimele); oameni care si-au pierdut tot, case, drumuri, poduri distruse, femei plingind… Pe alt canal, sedinta parlamentului in care se dezbatea o lege extrem de necesara, a carei adoptare a intirziat nepermis de mult, si care va contribui fundamental la aderarea noastra in UE; legea calului. Dat fiind importanta ei, precum si faptul ca dupa adoptarea ei vom trai bine, discutiile, propunerile pe marginea acestei legi au fost numeroase si valoroase. Si atit de interesante ca nu ma pot abtine sa nu reproduc, in rezumat, citeva dintre ele…
O deputata liberala a opiniat ca adoptarea unei legi a calului ar fi discriminatorie pentru musca, acuzata de multe ori ca se baga in partile dosnice ale calului.
Un alt parlamentar a protestat spunind: „calul trebuie apreciat deoarece, spre deosebire de noi, el munceste“. A propus chiar o zi festiva pentru cal, care sa se numeasca „Pastele calului“. Ca data pentru aceasta zi s-a propus ziua in care Ion Iliescu se va retrage din viata politica.
Imediat s-a ridicat o chestiune de principiu: daca, la propunerea unui parlamentar, se voteaza o lege a calului, atunci si alte animale vor interveni la parlamentarii pe care i-au votat si de care sint legati prin anumite afinitati, sa propuna o lege a lor.
Ca o confirmare, un mare si consistent senator PSD a propus o lege a porcului, argumentind ca nu vom fi primiti in Europa daca nu asiguram porcilor sorici Armani si copite Gucci. Propunerea a fost respinsa fiindca, s-a spus, la noi deja multi porci se imbraca la Armani si se incalta la Gucci.
Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a propus o lege a vacii, argumentind prin aceea ca ea ne este foarte utila, fiindca vaca ne da noua lapte, brinza, unt si oua. Trebuie sa li se asigure o viata fericita, fiindca vacutele fericite dau laptele cel mai bun. In continuare, onorabilul prezident a protestat asupra manierei in care este prezentata vaca pe capacul cutiei de brinza „Vaca care ride“, unde aceasta apare cu limba scoasa, cu privirea tulbure si cu un zimbet bovin, de parca ar fi baut un kil de votca.
S-a citit apoi o scrisoare a fostului senator PSD Bivolaru, aflat intr-un tratament de frigoterapie fiind la racoare, scrisoare trimisa prin prietenul sau, deputatul Zambaccian, in care se cerea o lege a bivolului. Propunerea a fost sustinuta printrun mesaj trimis de celalalt Bivolaru, care are domiciliu fortat in Suedia si care ameninta ca, daca o astfel de lege nu va fi votata, atunci el isi va manifesta cunoscutele disponibilitati urinare pe intreg parlamentul…
De aici s-a deviat, propunindu-se legi pentru diverse alte structuri ale vietii. Astfel, presedintele Camerei Deputatilor a cerut o lege a oului. Imediat s-a protestat, spunindu-se ca o astfel de lege ar discrimina gaina. Un cunoscut ziarist a opiniat ca nu vede legatura dintre ou si gaina, fiindca multe gaini nasc pui vii.
Un alt fost deputat PSD, Ristea parca se numea, a cerut o lege a ciripitoarelor si mai ales a ciripitorilor, de care parlamentul este plin, si care sint agresati si discriminati de CNSAS (sau ar trebui sa fie).
Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a cerut o lege a fluturelui, iar Sulfina Barbu o lege a sulfinei. Sesizind ca s-a trecut in regnul vegetal, presedintele Basescu a cerut o lege a fasolei.
Aici discutiile s-au incheiat, parlamentarii fiind epuizati de efortul depus. Desi ploua in sala parlamentului, iar ploaia le cadea direct pe creiere, parlamentarii s-au infierbintat intr-atita incit doi s-au luat la bataie. Actiunea aceasta este deosebit de valoroasa; ea trebuie continuata si amplificata. Dat fiind ca parlamentarii au dreptul legal de a avea pistoale,in felul acesta s-ar ajunge la parlament unicameral fara a mai fi nevoie de referendum. In incheierea sedintei s-a remarcat ca, daca se dau atitea legi pentru animale, plante,etc., oamenii ramin cu faradelegile; ceea ce este adevarat.
Sa fim totusi corecti; nu e nevoie sa te uiti la parlament ca sa-ti vina sa innebunesti; e suficient sa privim in jurul nostru.
Pai cum sa nu-ti vina sa innebunesti daca:
– Alianta, in care s-au pus atitea sperante, este macinata de inutile si orgolioase lupte intestine.
– Relatiile dintre premier si presedinte sint total departate de normalitate.
– Desi alegerile au fost cistigate in special din cauza angajamentului de a limita coruptia, singurii corupti depistati de actualul guvern sint profesorii, care dau meditatii, si pensionarii, care zilnic fura o zi de viata, si de aceea pensiile trebuie impozitate.
– Cei banuiti sau dovediti ca sint corupti intra pe usa procuraturii si ies pe cea a tribunalului.
– Nimeni nu raspunde de ceea ce face.
– Continua sa se fure in draci, in timp ce PSD da lectii de moralitate; (sinistra gluma).
– Continua jefuirea tarii; macar daca s-ar confisca lemnul furat din paduri si s-ar confectiona din el promisele, doritele si necesarele tepe, care ar trebui plantate in Piata Victoriei.
– Continua jocul politico-parlamentar, cu vadite nuante intestinale si purgative, intitulat: „tu ai scaun, tu n-ai scaun“, consumindu-se energii si timp necesare rezolvarii altor probleme.
– Legile nu sint aceleasi pentru toti. Alta este legea in cazul accidentelor rutiere cu victime facute de cei din „lumea buna“ si alta pentru amariti. Si altfel actioneaza in cazul celor care isi arunca unul altuia cocaina, de parca pliculetele ar fi dirijate prin lovituri de rachete de tenis…
– Al saselea val de inundatii ne-a surprins tot nepregatiti. Se fura materialele necesare diminuarii dezastrelor. Multi tarani stau in noroi pina la briu, asteptind sa vina Basescu si Tariceanu sa le curete batatura.
Si cite alte motive nu mai sint ca sa-nnebunesti, chiar de mai multe ori. Dar nu-i nimic; mare e Poiana Mare!
Dar cita vreme ne vom rezuma sa constatam fapte si sa le cautam justificari? Cit timp ii vom accepta pe cei care sint unde n-ar trebui sa fie si nu-i vom gasi pe cei care ar trebui sa fie?
Pai cum sa nu innebunesti? Si dumneavoastra, cum sa nu innebuniti cind unul ca mine scrie articole ca acesta pe care tocmai l-ati citit?
